CCR a devenit puterea puterilor statului | Ziua Veche
Acasa Opinii Curtea Constituțională a României a devenit puterea puterilor statului

Curtea Constituțională a României a devenit puterea puterilor statului

scris de Z.V.
797 afisari

Stan PETRESCU

Structură Curţii Constituţionale a României este reglementată de Constituţie şi de legea Curții. Conform normelor constituționale, CCR este alcătuită din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de nouă ani, neprelungibil și neînnoibil. S-a strecurat și o șmecherie în arhitectura Curții.

Astfel, trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României. Încă de la început au fost critici acide cu privire la alcătuirea Curții, conform acestui sistem, pentru că în loc să asigure o compunere reprezentativă şi democratică, s-au numit judecători la libera apreciere a unor organe, exclusiv, politice, astfel că, volens nolens, activitatea judecătorilor Curții se desfăşoară în paradigma politică, ceea ce, în cazul nostru, respingerea desemnării pentru a doua oară a domnului Orban Ludovic,  drept candidat la funcția de prim-ministru, a creat pericolul pe care-l așteptam cu toții și anume, de subordonare față de o entitate politică străină de scopul Curţii. Era de așteptat o asemenea decizie strâmbă, care a pus și de această dată, într-o poziție subsecventă, Constituția României, normă de drept fundamentală a cadrului legislative românesc. În cazul nostru, PSD conduce, pe față, CCR.

Politizarea CCR și implicarea acesteia în jocuri politice a dus și condus la slobozirea unei decizii abrupte și incalificabilă. Prima lege a țării, Constituția, conferă Președintelui dreptul necenzurat (puterea lui izvorăște din vot), să nominalizeze orice candidat la poziția de prim-ministru.

Președintele cameleonic al ilustrei Curți, Valer Dorneanu, ne sugerează, în culori vișinii, ipocrite și publice (gafă uriașă pentru un magistrat de profesie), că în elaborarea deciziei lor au avut în vedere conținutul declarațiilor publice făcute de Ludovic Orban, care a spus că nu vrea să fie învestit pentru a se ajunge la alegeri anticipate. Aceasta este o declarație politică și nu privește Curtea. Numai în dictaturi se elaborează decizii ale tribunalelor aservite puterii, avându-se în vedere emoția publică, ceea ce într-o democrație cu pretenții, ca cea dâmbovițeană,  este o aberație juridică, evidentă, și greu de justificat. Curtea a interpretat Constituția conform intereselor de partid, adăugând norme la Constituție și nu a aplicat-o în sensul unui contencios constituţional real.

Firește, că în istoria dreptului socialist românesc, tribunalele poporului judecau în acest registru al emoției publice, în fața tribunalului itinerant și al norodului care era adunat, sub baionetele trupelor de securitate, să vadă cum cad capetele politicienilor trădători, artizani ai României Mari, sau cele ale capitaliștilor și chiaburilor nesătui.

Un alt magistrat roșu-vișiniu, fost ministru al justiției, fost procuror comunist, pe la Panciu și Odobești, acum hulit de proprii lui studenți, a influențat Curtea să facă inginerii juridice, de această manieră, tăind din atribuțiile Preşedintelui ales, privitor la demiterea și numirea, de către acesta, unor procurori. Atunci nu au adăugat la Constituție, ci au dat cu ea de vatra încinsă, căci îi supărase, rău de tot, domnișoara Kovesi.

Curtea, putea, la limită, doar să anunțe că guvernul al doilea e obligatoriu să aibă altă componență și structură, ca efect al testării existenței majorității. Dar să oblige preşedintele să schimbe nominalizarea, acesta este un caz inacceptabil și subliniază decredibilizarea definitivă a acestei instituții, care nu e menită să mediteze, să reflecteze, la rece, cu normă juridică pe masă, nici să caute căile de mijloc, cu atât mai puțin, să avantajeze o parte sau alta într-o dispută politică.  Curtea, în contenciosul constituţional, trebuie să judece în sensul principiilor Constituției, pe baza cărora s-a construit legea, care defineşte osatura Statului Român. Nimic mai mult.

Curtea Constituţională nu poate fi a treia cameră a Parlamentului, nealeasă, și cocoțată, cu un „erga omnes” pe frunte, deasupra tuturor. Doamna Curte se ocupă de Constituție, nu face şi nu arbitrează jocul politic, în care s-a amestecat cu vârf și îndesat, trimiţând tara în felurite fundături politice. Nici măcar nu face justiţie, însă ea, prin deciziile pe care le construiește, doar în folosul partidului roşu, amestecându-se în  probleme de contencios constituţional, electoral și administrativ, precum şi în bucătăria din curtea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Ea numește demnități publice, dă sugestii, reduce din atribuţiile adevăratului arbitru politic – Preşedintele. Mai avea puţin şi destituia şi pe Șeful Statului Major General, și nu ne-ar fi mirat faptul, că puțin ar fi lipsit să acorde grade de general şi funcții militare înalte.

Ce mai calea valea, CCR, a devenit puterea de deasupra puterilor statului, pentru ca ea nu este controlată de nicio altă putere şi dacă Parlamentul ar dori să-i modifice legea de funcţionare, nu va putea decât dacă va vrea ea, Curtea, fiica cea mare a partidului roșu, cu libra secerei și a ciocanului, în mânuțele ei reci. Că doar Curtea deține controlul de constituţionalitate a oricărei legi și îi face praf pe parlamentarii, neghiobi, în iniţiativele lor de modificare a textelor de lege, texte care privesc funcționarea ei.

CCR s-a decredibilizat definitiv și a ieşit cu totul din locul şi rolul său constituţional. A stârnit dispreț şi cunoscătorilor şi necunoscătorilor legilor, deoarece a ajuns să învârte politica româneasca după bunul ei plac. Au trecut pas cu pas la distrugerea democrației, violându-i, mai întâi, instituțiile de bază.

Este tot mai cunoscut faptul că, în timp, oameni ai vechiului sistem comunist, au fost plasați în funcțiile de conducere înalte. Iar de la o vreme, sloganul „FĂRĂ COMUNIȘTI ÎN FUNCȚII PUBLICE!” trebuie să fi speriat și Curtea, de vreme ce pe acolo mișunuă dracii comuniști și le este teamă că, prin anticipate, își vor pierde privilegiile. Din acest motiv dau decizii aberante, spre a reprima entuziasmul celor ce îndrăznesc să reformeze țara, s-o scutere de comunism și să scoată România din mocirla în care stă afundată de 3 decenii. Este greu de răpus o asemenea construcție comunistă tiranică, înfiptă în trupul firav al democrației românești, fiind, una, profund anormală, iar deciziile sale sunt dictate doar din raţiuni de interes de grup, fără logică juridică.

Decizia Curții a prelungit, practic, situaţia de criză a țării, provocată tot de acelaşi PSD, prin demiterea Cabinetului Orban. Tuturora le este teamă de alegeri anticipate, căci vor pierde toată puterea.

Curtea, de la o vreme, nu mai decide pe lege şi Constituţie, ci pe aroganţa și infatuarea unui grup mafiot de tip „stat în stat”. Ea sfidează pe preşedintele României, guvernul, dând de pământ cu Constituţia. CCR a asistat, ca la teatru absurd, atunci când a fost demis propriul guvern de două ori şi s-a propus a treia oară o pufuliţă analfabetă, pentru ocuparea demnității de prim-ministru al României. Mahării CCR și comuniștii ce-i înconjoară, nu au nevoie de valori autentice în politica românească, ci de autorități fără responsabilitate și de responsabilități fără autoritate. Acesta este registru comunist de putere  în care au bălăcărit țara timp de 30 de ani.

Prin urmare, s-a reușit imposibilitatea anticipatelor, ca posibilitate legală de întoarcere la poporul suveran, printre altele, și ca efect, sigur, pot fi păstrate, bine mersi, pensiilor speciale pentru actualii parlamentari. La schimb, pesediștii, se vor îngriji de păstrarea pensiilor de către judecătorii CCR și a cumulului cu uriașele lor salarii, care au indignat, prin mărimea lor, o țară întreagă.

Iată cum o mână de șase tovarăși judecători vișinii și putrezi de bogați au ciufulit, serios,  justiția română: Valer Dorneanu, Simona Maya Teodoroiu, Petre Lăzăroiu, Mona Pivniceru, Marian Enache și Attila Varga.

Sensul deciziei a supremei Curți, se găsește pe spatele robelor vişinii ale judecătorilor citați, pe care scrie: „noi putem pentru că suntem CCR” și, în consecință, sunt interzise orice comentarii. Că doar scrie în lege, că deciziile curții se pun în executare, fără crâcnire.

În spiritul Constituției, Președintele, după negocieri cu toate partidele parlamentare, poate să numească o persoană despre care și-a format anumite convingeri, că aceasta vrea și poate să formeze un nou guvern, iar acest guvern, chiar și minoritar, poate funcționa ca urmare unei soluții de compromis, negociată cu ajutorul acelor parlamentari, care votează în Parlament.

Însă, în același registru gregar, Parlamentul nostru, ne-a demonstrat că ce poate vota azi, mâine poate dărâma și tot așa, numai cu condiția ca această țară să nu meargă bine. Sunt puse în joc ambițiile politice, mai ales cele ale majorităţii,  și nu o să se înțeleagă faptul că este de la sine înțeles că această majoritate, care a votat investirea guvernului, dacă îi pasă de țară și români, trebuia să mențină consensul în sprijinul unei bune guvernări în folosul cetățenilor români, pentru că după votare sa, guvernul nu va fi al unui partid, ci devine guvernul României.

CCR ne-a demonstrat, în ultimii 25 de ani, că, în alcătuirea ei politică, întâlnim cele mai josnice și abjecte slugi, cu o adâncă experiență de partid și cu studii juridice neaprofundate. Acești inși, putrezi de bogați, numiți și nu aleși, în marea lor majoritate, sunt supuși controlului unor lideri de partid influenți (cazul Dragnea-Dorneanu), oameni de afaceri, infractori cu gulere albe, servicii de informații, clanuri de interlopi, agenți de influență redutabili de prin presă, fundații, asociații și ONG-uri, aparținând unor cercuri străine. Parlamentul României, încă de la nașterea sa, a fost croit prin grija artizanului filorus, Iliescu, împreună cu obedienţa lui  gașcă de partid. S-a creat un partid, balama, de sorginte ungurească și o grupare de minoritari aleasă din toate neamurile aciuate pe la noi, de-a lungul istoriei milenare. Este inadmisibil, ca într-o democrație europeană, 17  minoritari, netrecuţi prin votul popular și alți  21 de maghiari, aparținând unei organizații culturale și nu partid  – UDMR -, deci 38 în total, să hotărască, în Parlament, soarta unor legi importante, precum și formula guvernelor din țara mea! Toți acești ridicători de degete au votat în cele mai delicate situații, nu pentru soarta bună țării, ci împotriva interesului ei, cultivând o nesfârșită proastă guvernare. O altă nefăcută a celor doi demolatori ai economiei românești, Ilici Iliescu și infractorul prim-ministru, Adrian Năstase, la anul 2003, a  constat în modificarea Constituției, așa cum și-au dorit domniile lor, crezând că vor împărăți țara. Astfel că, acești infractori naționali, conform presei, au prevăzut dreptul preşedintelui de a numi guvernul și pe primul-ministru, dar au tăiat din textul inițial, posibilitatea de a-l revoca, în anumite condiții. Așa se face, că după numirea primului – ministru, acesta din urmă, dacă face parte din partidul de opoziție, aflat la putere, devine egalul preşedintelui, fiindcă nu poate fi revocat. De la la ultima modificare a Constituției, asistăm la circuri politice televizate, neîntrerupte, între preşedinte și prim-ministru. Cazul Tăriceanu – Băsescu și Ponta-Băsescu, sunt antologice. În timp ce țara se prăbușea economic, iar MCV-urile ne târau rușinea prin UE, acești actori politici de ocazie, își aruncau, reciproc, miștocăreli dâmbovițene, invective fanariote și amenințări politice, toate rostite în direct la TV.

Gașca roșu-vișinie a judecătorilor de la CCR, în bună parte, este captivă celor mai zoioase și obscure unghere ale politicii şi societăţii românești. Sub acoperirea imunității totale sunt feriți de fapte infracționale, au retribuții și pensii neînchipuit, de mari. Prin aceste beneficii financiare astronomice, membrii Curții nu sunt egali în fața legii, ca toți cetățenii României, ci situați deasupra legii, băgându-și mâna în bugetul țării până dincolo de cot. De fapt ne fură bani din buzunare. Ei nu dau socoteala nimănui, cu excepția celor ce i-au uns judecători şi celor care le oferă, în continuare, servicii pe sub masă. Pentru că acești magicieni ai răului nu au fost numiţi de un partid, în care să mustească democrația, ci au fost numiţi de bossul, absolut, al partidului. Și  măcar dacă acolo ar fi fost promovați cei mai luminați magistrați ai neamului. Dimpotrivă, au fost promovați jurişti cu dreptul la bază și nu în cap: foști consultanți juridici aduși de pe la cooperație și ceapeuri, slugoi ai PCR, sau procurori de provincie, rataţi, care, „by accident”, s-au trezit judecători supremi, la Curte.

Să ne întoarcem la  Constituţia dela 1938 și să vedem cum gândeau acei juriști ai capitalismului în putrefacție.

În Art.74. se spune: Pentru întreg Statul român există o singură Curte de Casație și Justiție (CCJ), iar la  Art.75., se arată că numai CCJ în secțiuni unite are dreptul de a judeca constituționalitatea legilor și a declara inaplicabile pe acelea care sunt potrivnice Constituției. Judecata inconstituționalității legilor se mărginește numai la cazul judecat. Dreptul de recurs în casare este de ordin constituțional.

Prin urmare, această Curte avea atributul de a verifica actele normative. Era alcătuită din magistrați de profesie, aleși dintre cei mai buni, apolitici și întotdeauna judecau în prezența a 30 de consilieri, tobă de carte.

Neocomuniştii iliescieni au înființat o struțo-cămilă, numită CCR, în afara ÎCCJ, umilind magistrații întregului sistem judecătoresc. CCR s-a transformat într-o putere incontrolabilă, peste puterile legale ale statului. Ca în comunism. Un fel de birou al Comitetului Politic Executiv al PCR, care are toată puterea statului.

Deciziile Curţii Constituţionale actuale, nu pot fi recurate, ele fiind definitive.

Și ca să nu mai aibă nicio bătaie de cap, marii noștri magistrați ai Valahiei, roșii-vișinii, au eliminat, prin lege, orice posibilitate de recurs împotriva unei decizii nedrepte, sau îndoielnice. De exemplu, între anii 1992 – 1997, Curtea Constituţională judeca excepţiile de neconstituţionalitate în complete de 3 judecători, iar recursul formulat împotriva deciziei pronunţate era judecat de completul de 5 judecători (vezi fostele prevederi ale art.24 şi art.25 din Legea nr.47/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.101 din 22 mai 1992). Însă, odată cu anul 1997, prin adoptarea Legii nr.138 din 24 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.170 din 25 iulie 1997, Curtea judecă numai în Plen, iar deciziile Plenului Curţii Constituţionale sunt definitive şi nu pot fi recurate în nici un mod.

În materie de contencios constituțional, putem compara, cu ușurință, gândirea juridică de acum 82 de ani (Constituția din 1938) și gândirea neocomunistă de acum (Constituția din 2003), ultima demonstrându-ne că nouă judecători numiți și nu aleși, urmare unor texte de lege gândite și făcute în afara regulilor  democrației, pot să violeze, selectiv și electiv, justiția și instituțiile înalte ale Statului Român, pentru că așa vor capriciile domniilor lor, capricii necenzurate de către nicio altă putere.

Aș propune să se scrie pe frontispiciul, CCR, următorul adagiul latin, în spiritul căruia, Curtea, să ia deciziile cele mai înțelepte, cu putință:  „Uti non abuti – Să uzezi, dar să nu abuzezi.”

CCR s-a transformat, an de an, într-o abuzivă putere, așezată deasupra puterilor statului. Și ca să ne reluăm tradiția sănătoasă, interbelică, în scop de îndreptare urgentă a controlului puterilor statului, instituția corecă să judece, în contencios constituțional,  este Înalta Curte de Casație și Justiție și nu construcția artificială și abuzivă, numită CCR, care trebuie, numaidecât, desființată, la prima modificare a Constituției noastre.

 

1 comentariu

Fasola Spiridon 27-02-2020 - 20:08

A ajuns un securist notoriu fara tata fara mama sa critice CCR,să-ți fie rusine,amintesteti cum comportat cand erai ceist la armata a 2-ua.de la Buzau cand era comandant puscariasul Badalan.Sa-ti fie rusine,cand ai de gand să bagi capul in nisip măi securistile?

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult