De ce ”nu a vrut” Dobriţoiu să dea bani pensionarilor

Spuneam într-un articol precedent că au înnebunit lupi, că sar la gâtul caprelor. Cine sunt lupii ? Sunt cei care nu mai au răbdare, cei care strigau acum un an şi declarau pe toate posturile că pe ei nu îi interesează banii, că nu protestează pentru micşorarea cuantumului pensiilor, ei se bat pentru încălcarea unor drepturi câştigate şi pentru demnitate.

Aceiaşi oameni, apărătorii demnităţii şi ai onoarei, acum, după ce s-a schimbat culoarea politică şi noul ministru al Apărării a făcut primii paşi reali pentru îndreptarea nedreptăţilor şi redarea demnităţii şi drepturilor militarilor activi sau în rezervă, au uitat de demnitate şi onoare, au uitat de principii şi ameninţă cu proteste, cu ”a treia forţă mondială”, cu  schimbarea guvernului, cu spargerea coaliţiei, cu numirea unui nou ministru de finanţe în persoana generalului Năstase, etc etc, dacă nu li se dau pe loc banii , dacă nu le revin pensiile la nivelul lui Decembrie 2010 de acum, nu la anul, nu peste o lună. S-a dat şi un ultimatum, data de 10 apoi 13 Iunie, dată până la care Guvernul, Parlamentul să dea o lege prin care să umple buzunarele domnilor respectivi cu demnitate şi respect şi să le dea şi pe anul 2012, pensiile din 2010. Curat demnitate  coane Fănică!

Toate aceste pretenţii au fost şi sunt încă susţinute de cei care luptă pentru cei care luptă pentru ”demnitate”, deşi au primit explicaţia imposibilităţii rezolvării de moment a ”pierderii demnităţii”. Li s-a explicat şi oficial şi în particular că nu există bani alocaţi la buget pentru aşa ceva şi că nu se poate da o lege care  implică resurse bugetare atâta vreme cât nu există fonduri, ba mai mult, nu se poate nici aproba un proiect de lege dacă nu se specifică resursele financiare. Credeţi că au înţeles sau încercat să înţeleagă ceva ? Nu, ei o ţin una şi bună că se poate , dar nu se doreşte. Un întreg departament de jurişti şi un viitor ministru de finanţe, în loc să pună mâna pe legislaţie şi să vadă ce spune cartea, îi cântă în strună celui ce se proclamă apărătorul drepturilor, dar nici unul nu îi pune frână şi nu îi dă cu Constituţia în cap. Dacă ar fi pus mâna pe ea, sfătuitorii apărătorului ”demnităţii”ar fi aflat de ce Dobriţoiu ”nu vrea să le rezolve cererile acum şi l-ar fi scutit de intrarea în derizoriu. Iată ce spune Constituţia României la art 138, cu accent pe punctul 5:

CONSTITUŢIA ROMÂNIEI

ARTICOLUL 138

(1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor.

(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.

(3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete.

(4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii.

(5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.

Cam asta prevede Constituţia, iar domnul Dogaru, apărătorul ”demnităţii” prin pretenţiile sale absurde, cere nici mai mult nici mai puţin decât încălcarea primei legi a ţării. Dar ca să nu spună domnia sa că nu e mare filozofie un articol acolo, îi mai recomand domniei sale şi ministrului personal de finanţe să citească sau să studieze dacă nu pot să conspecteze ca  pe vremea lui Ilie Ceauşescu, o altă lege, LEGEA FINANŢELOR PUBLICE, care la articolul 15 le arată şi mai clar de ce ”NU VREA DOBRIŢOIU” să le umple buzunarele cu demnitate.

Legea 500, Legea Finanţelor Publice

Art. 15: Limite privind micşorarea veniturilor si majorarea cheltuielilor bugetare

(1) În cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage micşorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, iniţiatorii au obligaţia să prevadă şi mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau creşterea cheltuielilor, în acest scop iniţiatorii trebuie să elaboreze, cu sprijinul Ministerului Finanţelor Publice sau al altor instituţii implicate, fişa financiară care însoţeşte expunerea de motive sau nota de fundamentare, după caz, şi care va fi actualizată în concordanţă cu eventualele modificări intervenite în proiectul de act normativ, în aceasta fişă se înscriu efectele financiare asupra bugetului general consolidat, care trebuie să aibă în vedere:

a) schimbările anticipate în veniturile şi cheltuielile bugetare pentru următorii 5 ani;

b) eşalonarea anuală a creditelor bugetare, în cazul acţiunilor multianuale;

c) propuneri realiste în vederea acoperirii majorării cheltuielilor;

d) propuneri realiste în vederea acoperirii minusului de venituri.

(2) După depunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament pot fi aprobate acte normative numai în condiţiile prevederilor alin. (1), dar cu precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare,aferente exerciţiului bugetar pentru care s-a elaborat bugetul”

Cam acestea sunt motivele pentru care nu a putut fi dată o lege acum şi nici măcar o OUG prin care să se spună eventual că la anul se va reveni la cuantumul pensiilor din 2010. Pentru că trebuia să se indice resursa bugetară, financiară pentru susţinerea legii, resursă care nu există la acest moment şi poate nu va fi posibilă nici la rectificarea bugetară.

Şi mai este un motiv, da, acela că există nişte acorduri stabilite cu Fondul Monetar şi Banca Mondială, care pentru împrumuturile date au cerut  ca  banii daţi să nu fie folosiţi pentru cheltuieli de personal, ci pentru investiţii şi dezvoltare. Probabil că aceiaşi domni ar dori ca România să nu îşi respecte angajamentele luate şi acordurile semnate, pentru că aşa vor dânşii, şi asta înseamnă demnitate pentru domniile lor. Nu sunt pentru contracte dezavantajoase nici pentru subordonarea intereselor României unor forţe sau interese străine, oricare ar fi ele, dar atâta vreme cât am făcut aceste împrumuturi sub nişte condiţii trebuie să le respectăm. De acord să răspundă în faţa naţiunii cei care au semnat  acorduri dezavantajoase, dar deocamdată, în condiţiile date, ce să facem, să trecem peste acordurile internaţionale pentru că vrea cineva banii acum? Avem puterea, forţa , dar şi voinţa, conştiinţa şi  ambiţia Irlandei ? Mă îndoiesc.

Toate aceste lucruri ar fi trebuit să fie cunoscute de cei ce se proclamă apărătorii drepturilor pensionarilor militari şi ar fi trebuit să fie mai înţelepţi şi mai realişti când cereau imposibilul. Dacă nu au ştiut atunci se fac vinovaţi  de diletantism şi este cazul să se întrebe ce caută acolo unde sunt. Dacă au ştiut şi au tăcut, pot fi învinuiţi de manipulare şi interese contrare intereselor celor pe care îi reprezintă.

Ce alegeţi domnilor?