De ce nu am niciun strop de simpatie pentru bugetari

 

Marturisesc sincer ca nu am niciun strop de simpatie pentru bugetari. Adevarat, cu cateva exceptii. Ba, mai mult, ma minunez cum aproape o tara intreaga le plange de mila. Ori nu-i mai inteleg eu pe romani, ori romanii sunt manipulati si saracii nu mai stiu ce fac. De ce nu ma simt apropiata de durerea bugetarilor care pierd 25% din veniturile salariale? Sa le luam pe rand.

 

Profesorii mai intai. Norma saptamanala (adica cat trebuie sa mearga la scoala) este de 18 ore. Adica de vreo trei ore jumatate pe zi (ca sa ajunga la 4 ore pe zi, ar fi trebuit ca norma sa fie de 20 de ore saptamanal). Nu pot sa uit ca, de exemplu, un licean merge 30 – 35 de ore pe saptamana la scoala, cam dublu fata de un profesor! Sigur, dascalii vor spune ca, pe langa orele petrecute la scoala, ei trebuie sa se mai si documenteze, sa se duca la biblioteci, sa realizeze materiale didactice etc. Cati dintre dumneavoastra, cititorii, au vazut profesori la biblioteca, in alta perioada decat atunci cand stiu ca vor avea vreo inspectie sau trebuie sa dea vreun examen de grad?!

In afara de extemporale si teze (acolo unde se dau), pe care trebuie sa le corecteze, altceva nu mai fac acasa. In plus, profesorii au, prin lege, doua luni de concediu pe an, la care se adauga si vacantele elevilor. Sigur, cadrele didactice vor spune ca in vacante ei vin la scoala. De ce n-ar avea si profesorii tot o luna de concediu, iar in vacante si restul de o luna sa se duca la biblioteci, sa-si faca materialele didactice etc?! Ca sa nu mai spun ca, de cand la admitere (la liceu sau facultate) conteaza notele din scoala, se dau spagi pentru note mari. Si, ca sa nu fie acuzati, dau mai intai note mici elevilor, ca sa-i determine pe parinti sa-si trimita copiii la meditatii. Sigur, nu la profesoara de la clasa. Practic, profesorii „fac schimb” de elevi: pe unii ii au la scoala, la lectii, pe altii acasa, la meditatii. Din aceasta cauza, multi profesori nici nu mai vin la scoala (macar cele 18 ore pe saptamana), pentru ca au meditatii acasa.

 

Macar daca ar plati vreun leu impozit la stat pentru meditatii. Si nu sunt ieftine deloc: de exemplu, o meditatie de o ora si jumatate la limba engleza, pentru un copil de clasa a III-a, a IV-a costa 450.000 lei vechi. Pentru bacalaureat, „cresc scorurile”: o meditatie ajunge si la un milion de lei vechi. Pe cati profesori i-ati auzit ca si-au infiintat macar un PFA si platesc taxe la stat?! Sigur, nu toti profesorii sunt asa. Mai sunt si „uscaturi in padure” si profesori care isi vad de treaba, dar cati sunt asa? De aceea nu simpatizez deloc cu greva profesorilor.

 

Angajatii din sanatate. Nici pentru ei nu nutresc mari simpatii. Sunt numerosi medici, asistente, infirmiere care conditioneaza actul medical de spaga! Nu se uita la tine pana nu dai pesches! Poti sa si mori, daca n-ai bani in buzunar sau o ruda mai cu dare de mana. Si asta se vede cu ochiul liber. Toti se plang ca au salarii mici, dar daca ajungi la un spital zici ca e salon auto, atatea masini luxoase, ultimul tip, sunt acolo. Si nu sunt ale pacientilor! De asemenea, nu toti medicii, asistentele, infirmierele sunt asa. Dar numarul celor care chiar isi fac meseria, respecta juramantul lui Hipocrat, este din ce in ce mai mic.

 

Politistii. Numai cine n-a avut de-a face cu politistii din intersectie, de pe sosele ar putea sa le planga acestora de mila. Au ajuns un fel de „talhari la drumul mare”. Si-atunci, cum sa simpatizez cu ei si sa le dau dreptate ca le taie din salariu?!

 

Functionarii publici. Acestia imi sunt „cei mai dragi”. Cred ca daca mergi la primarie cu buletinul in mana si ceri o adeverinta ca ai buletin, nu-ti elibereaza decat contra „ciocolata si cafea”. Intai ca birocratia creeaza locuri de munca, dar de ce trebuie ca noi, contribuabilii, dupa ce ca-i platim, sa le mai facem si treaba? Personal, cred ca am atins culmea birocratiei. Exemplu: aveam un garaj, pentru care am platit taxa catre primarie pentru intreg anul. La mijlocul anului, l-au demolat si mi s-a spus ca fie imi iau inapoi banii platiti in plus (pentru jumatatea de an in care, evident, nu mai aveam garaj), fie mi se va compesa suma cu alte taxe pe care ar trebui sa le platesc primariei. Am ales varianta a doua. Ce credeti ca s-a intamplat? De la departamentul Taxe si Impozite al primariei mi s-a cerut o adeverinta de la departamentul Garaje (sau cum se numeste acel departament) al aceleiasi primarii, ca mi s-a demolat garajul. Sincer bulversata, am intrebat: „Si cum trebuie sa arate adeverinta, „de la primarie, catre primarie?!”. Parca am trai in Kafka! Si pentru acesti functionari sa arat compasiune?

 

Exista si bugetari care merita respectul nostru, precum jandarmii, soldatii (cei care se jertfesc pe campul de lupta, nu cei care stau la un birou si incaseaza sporuri cu nemiluita pentru ca ocupa un fotoliu!), dar pe acestia nu i-am vazut protestand in piata, ci asigurand linistea si ordinea!

 

Ei bine, acestea sunt numai cateva dintre motivele pentru care nu sunt de acord cu protestele bugetarilor si pentru care ma intreb de ce altii le plang de mila! Sau, poate, isi plang de mila unii altora, vocifereaza, iau cu asalt pietele, institutiile statului si televiziunile, iar romanii adevarati, cei care muncesc (inclusiv dintre bugetari!) nu-i baga in seama!