Demisia lui Boc, întrebări şi implicaţii

În sfârşit, după lupte seculare care au durat şapte ani, Boc a căzut… din nou. Sper să nu asistăm la numirea unui nou guvern Boc . Cel puţin ca denumire, pentru că nu există nici o îndoială că cel care îi ia locul va fi  tot un preş al lui Băsescu.

Toată lumea a început să facă socoteli sau să se întrebe ce anume a pus capac şi ce a decis schimbarea: demonstraţiile, greva parlamentară sau vizita FMI? Înainte de aceste întrebări, pe mine, mă frământă alta.

Astăzi, Băsescu avea programate discuţii cu partidele parlamentare. Dar programul îi este dat peste cap de … demisia guvernului. Domnilor, ceva miroase aici. Să nu îmi spună mie domnul Băsescu, că a fost luat prin surprindere, iar  vineri când a lansat invitaţia partidelor, nu ştia că Boc va demisiona. Atunci ? De ce a mai lansat invitaţia, când e clar ca Boc nu face nicio mişcare fără acordul stăpânului, iar demisia nu este o decizie luată peste noapte. Deci: ori Băsescu programase discuţii aşa de dragul de a arăta lumii că are chef de vorbă, fie … îşi bate joc de media, clasa politică şi români, fie … chiar a fost surprins ?

De ce să fi fost surprins de demisia lui Boc ? În nici un caz . Atunci ? Îndrăznesc să avansez, oricât ar părea de ciudat şi de imposibil, idea că Boc l-a surprins pe Băsescu şi chiar colegii de partid şi cabinet când a anunţat demisia Cabinetului. O să spuneţi că sunt nebun, că e tot una. Da, e tot una, dar văzând faţa Elenei Udrea după anunţarea demisiei guvernului şi a altor miniştri, cred că i-a picat cam greu anunţarea demisiei guvernului. În urmă cu două zile, Elena vorbea foarte degajat despre unele măsuri care trebuiesc luate în cadrul guvernului şi partidului, iar acum, brusc, îi cade falca. Înclin să cred, oricât de imposibil ar părea, că înţelegerea era ca Boc să anunţe că personal se retrage, din motive personale sau pentru a salva guvernul şi stabilitatea guvernării, luând rolul asupra sa ca persoană, sugerând ca Preşedintele să numească alt prim ministru, dar cu acelaşi cabinet, sau mă rog, cu oarece mici schimbări. Ştiu că legile spun altceva vizavi de demisia primului ministru, dar dacă Ponta a crezut că îl poate da jos pe Geoană şi să-şi păstreze totodată scaunul senatului pentru PSD, de ce să nu creadă şi Băsescu că poate salva guvernul si să îl schimbe doar pe Boc ? Şi apoi, când s-a mai încurcat Băsescu în legislaţie, ca să îi mai pese acuma de o chestie de amănunt ? Aceasta ar fi singura explicaţie a schimbării programului de la Cotroceni, aceasta ar fi singura explicaţie a privirilor rătăcite ale doamnei Udrea şi a tăcerii de mormânt din şedinţa de guvern de după anunţ. Şi a zâmbetului malefic al lui Boc, după ce a dat mâna cu toţi foştii miniştri. Să fi făcut Moţoc mişto de PDL şi Băsescu şi să le fi făcut figura asta ? Să fi crezut Băsescu că poate schimba un prim ministru fără să schimbe cabinetul ? Nimic nu e exclus. Vom vedea, după ce va fi făcută lista viitorului cabinet. Dacă se vor regăsi în listă mai mult de jumătate din cei care au fost demişi, nu încape îndoială, Boc le-a tras ţeapă.

Mai departe, cine va veni, ce fel de guvern va fi, nici nu contează. Băsescu va numi pe cine va vrea el, orice fel de guvern va veni, ministerele justiţiei şi internelor vor fi ocupate de slugi ale lui Băsescu, acoperite sau nu, doamna Udrea nu va lipsi din guvern, iar UDMR-ul se va bate pentru învăţământ mediu şi sănătate.  Toate celalelate probleme sunt chestiuni de orgoliu, firimituri pe care se vor bate unii şi alţii. Băsescu trebuie să îşi asigure controlul alegerilor şi justiţia care să îi dea voie să facă ce vrea.  Altceva nici nu îl interesează, e dispus la negocieri cu indiferent cine.

Domnul Ponta, ca de obicei, nu se poate abţine de a da iarăşi cu mucii în fasole. Nici nu a numit Băsescu un nou prim ministru , iar Prostovanul vorbeşte despre faptul că preşedintele nu va reuşi să numească un premier şi va dizolva Parlamentul. Cu alte cuvinte dă de înţeles că orice ar face Băsescu, pe oricine ar propune, Opoziţia nu va fi de acord, pentru a forţa alegerile anticipate. Că vrea alegeri anticipate, nu e rău, dar că se declară împotriva oricărei numiri indiferent care ar fi ea, nu face altceva decât să arate că Opoziţia este interesată să demoleze, nu să construiască ceva, dând apă la moară puterii care spune că Opoziţia nu  este deschisă la negocieri. Aferim domnule Ponta, cap ai, minte ce îţi mai trebuie ?

Şi mă mai miră ceva, care arată că -de data asta- Băsescu nu e dispus să dialogheze.

În mod normal, la numirea unui nou prim ministru, Preşedintele se consultă cu partidul majoritar, apoi iniţiază discuţii şi cu opoziţia, pe marginea propunerilor partidului majoritar, pentru a cădea  la înţelegere eventual înainte de a prezenta propunerea parlamentului. Aşa ar fi logic, aşa ar fi frumos.

Ce face domnul Băsescu ? Domnul Băsescu cheamă la discuţii întâi partidele din opoziţie, de parcă ele ar trebui să propună primul ministru, apoi ultimul, cheamă partidul majoritar ca să facă ce ? Să îi spună pe cine a acceptat Opoziţia ca prim ministru ? Ca să afle pe cine vrea PDL să numească prim ministru ? Ca să le spună ce a decis şi pe cine trebuie să accepte ca prim ministru ? Ei bine, ordinea chemării partidelor la consultări arată clar, fără echivoc, că nu partidul majoritar propune prim ministrul, ci preşedintele, că nu Boc conduce PDL-ul ci Băsescu, că aşa zisele negocieri, discuţii sunt doar anunţuri cu privire la voinţa domniei sale, pentru că el dictează, nu negociază. Ce negociază el cu USL dacă nu a primit încă propunerile PDL privind noul prim ministru ?

Deci concluzia este că nici Băsescu, nici USL nu intenţionează să negocieze ceva , doar se fac că lucrează şi merge fiecare la discuţii doar ca să mai afle ceva despre celălalt şi să aibă cu ce să îl învinuiască.

Urâtă este politica de Dâmboviţa.