Dezapărarea României la început de mandat guvernamental | Ziua Veche
Acasa Opinii Dezapărarea României la început de mandat guvernamental

Dezapărarea României la început de mandat guvernamental

scris de Doru Dragomir
7 afisari

Domnul premier Ponta Victor are puţine şi răzleţe referiri la Armata României, toate făcute cu nonşalanţă şi chiar cu cinism. Ne este greu să ne dăm seama, pe baza acestor referiri, dacă domnul premier ştie sau nu că Armata României este instituţia naţională care produce putere militară pentru statul şi poporul său. Cum, nu putem spune dacă acelaşi domn are habar la ce i-ar trebui domniei sale această putere militară.

Hari Bucur MarcuÎn luna mai 2012, când a participat la preluarea conducerii Ministerului Apărării Naţionale de ministrul său, din primul Guvern Ponta, domnul premier nu a făcut altceva decât să îi mulţumească, de mai multe ori, domnului Oprea Gabriel, proaspătul, pe atunci, fost ministru, destituit prin moţiune de cenzură. După care, a aflat de la noul ministru, domnul Corneliu Dobriţoiu, că performanţa domnului Oprea a fost proastă, chiar penală, pe timpul celor două ministeriate consecutive ale acestuia. Asta nu l-a împiedicat pe domnul Ponta să îl promoveze pe domnul Oprea în înalta funcţie de vicepremier şi îi refuze domnului Dobriţoiu un nou mandat în noul său guvern, iscat după alegerile din 9 decembrie 2012.

Mai mult, în acest nou guvern, l-a pus la Apărare pe domnul Mircea Duşa, pentru singurul motiv declarat că nu se făcea ca respectivul domn să rămână fără minister, după ce liberalii din uniunea politică de la guvernare şi-au exercitat dreptul de preemţiune pentru obţinerea Ministerului de Interne, unde fiinţase domnul Duşa până atunci. Asta, pentru că, în mintea domnului Ponta, la Apărare poate fi ministru şi şoferul domniei sale, cu condiţia să nu ceară mai mulţi bani de la buget, pentru această întreprindere ciudată.

La instalarea domnului Duşa pe scaunul ministerial al Apărării, domnul premier Ponta nu s-a mai arătat, ci l-a trimis pe viceprimministrul fără portofoliu Oprea, pentru a fi clar că acesta va conduce, de fapt, sectorul apărării din domeniul public al României. Cu acea ocazie a instalării, la o oră matinală de sâmbătă, domnul Duşa s-a simţit dator să spună că este calificat pentru ministeriatul Apărării, deoarece, cu Ministerul de Interne, pe care tocmai îl părăsise, a ieşit primul la întrecerea între ministere numită „eficienţa guvernanţei”, după ce, în patru luni, reuşise să „aducă liniştea în minister”.

Propun să ne abţinem să râdem aici de o asemenea pretenţie, că ar exista o întrecere serioasă între ministere, în condiţiile în care „eficienţa guvernanţei” este un concept total străin guvernanţilor români. Şi propun asta, chiar dacă domnul Duşa a mai anunţat şi că, ajungând pe primul loc, a detronat Ministerul Finanţelor, ce era, până atunci, premiant. Ştiţi care minister al finaţelor? Acela care are atribuţiile de a colecta taxele şi impozitele şi care formează bugetul de stat. Ce premiant la eficienţă ar fi putut fi acel minister, când toate datele oficiale arată că evaziunea fiscală, adică sustragerea de la plata acelor taxe şi impozite este, de mai mulţi ani, de peste 40% în România, iar bugetul de stat este de tot râsul? Iar despre „eficienţa guvernanţei” Internelor ce să mai vorbim, când domnul Duşa nu a fost în stare să rezolve o problemă aşa de simplă şi directă, ca cea a pensiilor militare şi de serviciu, scăzute aiuristic de fosta guvernare, făcându-l pe premierul Ponta să îi ceară, public, să vină cu „calculele”, ceea ce domnul Duşa nu a putut face până la sfârşitul mandatului, pe când aceste „calcule” puteau fi calculate şi de un elev din clasele primare, care a trecut de tabla înmulţirii.

Întrebat, în a doua zi de Crăciun, care sunt priorităţile politicii de apărare pe care o va practica la minister, domnul Duşa a răspuns, conştiincios, că este vorba de îndeplinirea angajamentelor şi misiunilor României în cadrul NATO şi Uniunii Europene, precum şi implementarea „Scutului Antirachetă” în cadrul parteneriatului cu Statele Unite ale Americii, cu condiţia să se „găsească” bani la buget pentru Armată, iar pe militari i-a numit „angajaţi” şi „salariaţi”. Şi a mai spus domnul Duşa că nu are nevoie de consilieri, pentru că, în actul său de conducere, se bazează pe şefii structurilor din subordine.

În limbaj profan, aceste afirmaţii trebuie traduse astfel: (1) singura raţiune de a fi a sectorului public al apărării naţionale este îndeplinirea „angajamentelor” faţă de străini, care ne apără ei, ca să nu mai avem noi grija asta; (2) nu există nicio justificare pentru fondurile ce revin Apărării Naţionale, aceste fiind alocate după cheful guvernanţilor, nu după nevoi raţionale, clar identificabile; (3) în concepţia acestui ministru, apărătorii patriei nu mai sunt ostaşi, ci mercenari angajaţi pe bază de contract de muncă, iar ei nu mai primesc soldă, ci salariu; (4) actuala guvernare nu intenţionează să conducă direct, cu bună ştiinţă, şi nici să controleze democratic formarea şi utilizarea puterii militare a României, ci îi lasă pe şefi şi comandanţi să facă ce le trece lor prin minte, cu resursele sărace pe care le primesc.

Un astfel de ministru al Apărării, posesorul unor asemenea idei, chiar dacă este creditat cu onestitate de cei ce îl cunosc personal, nu are cum să îi explice şefului său, domnului premier Ponta, că Apărarea României este mult mai mult decât „îndeplinirea angajamentelor” faţă de aliaţi şi parteneri străini, că misiunea de a forma o putere militară raţională şi suficientă transcede politica de partid şi nu poate fi eludată pe argumentul că nu sunt bani la buget. Domnul Duşa nu pare a fi în stare să îi spună domnului Ponta că Armata României nu este un automobil cu care să mergi dacă ai o nevoie şi dacă ai bani de benzină, iar, în rest, să îl laşi să zacă în faţa blocului sau în poarta casei, cu lunile sau chiar cu anii, până când apare nevoia şi vin banii.

Dacă ar fi să păstrăm comparaţia de mai sus, situaţia când am avea nevoie de Armata României ar fi mai aproape de cea în care, dacă îţi trebuie un autoturism şi nu îl ai gata pregătit şi alimentat, trebuie să îl construieşti din nou, de fiecare dată. Adică, pentru o nevoie imediată, sunt necesari ani lungi de pregătire şi înzestrare de toate felurile şi nu poţi să începi pregătirea şi să investeşti în dotare doar atunci când nevoia îţi bate deja la uşă, fără să mai aştepte.

Mai concret, îndeplinirea „angajamentelor” faţă de NATO, UE sau SUA este doar una dintre raţiunile de a fi ale Armatei României, celelalte două, la fel de importante, dacă nu chiar mai importante, fiind promovarea intereselor legitime ale românilor prin putere militară, precum şi apărarea naţiunii în faţa acelor riscuri şi ameninţări care nu sunt abordate în cadrul apărării comune NATO, ori ale politicii comune de apărare a Uniunii Europene, sau în cadrul parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii. Ultima raţiune listată mai sus include şi cazul mai îndepărtat în care aranjamentele de apărare comună sau de parteneriat strategic nu mai sunt în vigoare, iar România ar trebui să preia şi efortul pentru apărarea împotriva riscurilor şi ameninţărilor ce sunt acum în responsabilitatea acestor organisme multinaţionale.

Niciun guvern responsabil cu soarta Ţării nu poate să aştepte ca un risc sau o ameninţare să se transforme în agresiune sau atac armat pentru a începe să construiască Apărarea Naţională de care ar avea nevoie pentru a respinge acea agresiune sau a opri acel ataca armat. Asta, chiar dacă o analiză de risc de securitate ar concluziona că o asemenea agresiune ori un asemenea atac nu sunt de aşteptat, în viitorul previzibil. Pentru că timpul de avertizare despre iminenţa unei agresiuni ori unui atac va fi întotdeauna mai mic decât cel de constituire a puterii militare necesare contracarării lor. Cum, la fel, timpul de avertizare despre dispariţia NATO sau măcar despre diminuarea capacităţilor sale de a apăra România în locul românilor va fi întotdeauna mult mai mic decât cel de refacere a capacităţii României de a se apăra singură împotriva unui agresor.

Dacă aceste avertismente vi se par ipotetice şi forţate, să ne aducem aminte că, pe acelaşi continent pe care se află şi România, în ultimii cinci ani, s-a produs o agresiune sub formă de invazie armată terestră, maritimă şi aeriană, a Federaţiei Ruse împotriva Georgiei. În ultimii 14 ani a avut loc un război aerian pentru sancţionarea prin putere militară a unei anumite conduite politice considerate ca inacceptabile de comunitatea internaţională, chiar dacă aparţinea unui guvern legitim, în Serbia cea vecină. În ultimii 18 de ani a avut loc un război civil de secesiune, chiar la graniţele politice ale României, în Fosta Iugoslavie. Nu mai departe de acum un an şi ceva, în Libia, stat situat în proximitatea Europei, a avut loc intervenţia militară a NATO, în favoarea forţelor anti-guvernamentale implicate într-un război civil.

Acestea sunt doar câteva exemple de proximitate geografică şi temporală că subiectul securităţii naţionale realizate prin putere militară este mai actual ca niciodată şi că niciun guvern responsabil faţă de poporul său nu poate să ignore această realitate. Mai putem adăuga mai multe tipuri de misiuni armate de intensitate mai mică, cum sunt cele de protecţie a căilor navigabile, de poliţie aeriană ori de apărare a cetăţenilor români aflaţi în alte locuri decât teritoriul României, care nu se pot îndeplini decât de militari. Asta, ca să nu mai amintim unele scenarii posibile, în care puterea militară a românilor este vitală pentru supravieţuirea Ţării.

Bineînţeles, nu vorbim aici de paranoia ceauşistă a apărării patriei împotriva oricărui agresor. O asemenea întreprindere a fost utopică, de la început, şi este, practic, imposibilă. Guvernul are însă nevoie să întocmească o listă realistă şi rezonabilă de riscuri şi ameninţări care necesită un răspuns dat cu puterea militară a Ţării şi, apoi, să purceadă la constituirea acelei puteri militare, în funcţie de urgenţe şi posibilităţi. Riscurile şi ameninţările care s-ar produce într-un orizont de timp îndepărtat sau a căror timpi de avertizare sunt suficient de lungi pot fi încredinţate forţelor armate de rezervă, care s-ar activa şi şi-ar spori puterea militară pe măsură ce probabilitatea de a avea de-a face cu acele riscuri şi ameninţări ar creşte.

Mai este nevoie de o listă cu interesele legitime ale românilor care trebuie promovate prin sau şi prin puterea militară a României, forţele armate destinate promovării lor urmând să fie „croite” în aşa fel încât să satisfacă necesităţile naţionale cu eforturi minime şi rezultate maxime. De exemplu, pe baza unei asemenea liste se pot constitui forţele destinate gestionării unor crize cu componentă violentă, cum, la fel, se pot contura modalităţile de cooperare militară internaţională, inclusiv prin asistenţa militară de toate felurile, pentru anumiţi parteneri. Se poate întâmpla ca, în viziunea actualei administraţii, această listă să fie goală, adică să nu existe niciun interes naţional ce ar trebui promovat prin puterea militară, în afară de apărarea comună în cadrul NATO, desigur. Însă lista trebuie să existe,chiar şi aşa goală, ca instrument politic de securitate naţională. Fără ea, s-ar putea crede că nici nu are loc procesul de clarificare privind interesele naţionale şi modalităţile de promovare a acestora, în România.

Vorbim aici de un cadru instituţional şi raţional de formulare a unei politici de apărare coerentă şi pe termen mai lung decât mandatul Guvernului Ponta sau al ministrului Duşa. Doar după formularea ei va putea această politică să fie finanţată prin bugetele Apărării. Fără ea, aceste bugete vor fi cum au fost şi până acum, bugete „de avarie”, adică bugete defecte, care nu finanţează producerea de putere militară, mai ales pentru că nu se ştie la ce le trebuie guvernanţilor o asemenea putere. Iar tot ce vor face ei va fi să „respecte angajamentele” şi să „dea bani la militari”.

Avem toate motivele să ne întrebăm dacă domnii Ponta, Oprea şi Duşa vor fi sau nu dispuşi să ia în considerare cerinţa formulării unei politici de apărare, mai mult decât necesare,de altfel? Iar, dacă vor fi dispuşi, ar fi ei în stare să conducă procesul de formulare a ei? Şi, odată formulată, vor avea ei capacitatea intelectuală, experienţa de guvernare şi onestitatea instituţională ca să o transpună în viaţă? Adică, ar putea ei să facă din Armata României o adevărată putere militară, calibrată necesităţilor şi posibilităţilor naţionale, ori vor continua să facă ceea ce au demonstrat deja că ştiu şi pot să facă, adică să dezafecteze, să dezmembreze şi să dezorganizeze apărarea naţională a României?

Răspunsurile la aceste întrebări vor fi date de actele de guvernare ale celor trei. Le revine aleşilor noştri în Parlamentul monumental al României să primească aceste răspunsuri şi să vadă ce pot face cu ele, în interesul nostru, al cetăţenilor.

Articole de acelasi autor

11 comentarii

DXN 26-12-2012 - 22:08

Pe realitatea EMINENTUL DAN PURIC o face muci pe o prtoasta (andreea cacat)!
UITATI-VA!

LICA 28-12-2012 - 19:19

Eroi post mortem ai unor provocari si diversiuni prin care scenaristii si regizorii loviturii de stat scontau sa arunce tara intr-un razboi civil menit sa dezmembreze teritoriul national si sa creeze in locul Romaniei mai multe entitati regional-statele artificiale. Sacrificiul vietii camarazilor nostri a avut un pret. Acum il stim, si nu mai exista nici un fel de dubiu: pretul a fost Romania”.

BULA 29-12-2012 - 06:53

Pe militari ii intereseaza numai pensiile si privilegiile, atat. N-au schitat nici un gest cand economia Romaniei a fost facuta zob. Sunt niste jeguri, de un egoism feroce, ca majoritatea romanasilor. Tara asta e dusa.

digital 29-12-2012 - 11:25

armata poate face un singur lucru:să preia puterea,doar așa ar putea să iasă ceva,dar cu cine,cu lăbarii ăștia care au rămas în system?!
vai de morcovii care le atârnă din dos…noroc că nu vine vreun nor de răzbel că toți ar fi sub birouri!
hahaha!

digital 29-12-2012 - 11:32

ca de obicei,vorbești mult și degeaba!
făi,nebuno,politica oricât ai vrea tu și dedeul tău,nu se face de către țărani,dar se face cu ajutorul lor,asta nu vrei să pricepi !
ești copil de mingi bă,pișcotule!tot bou ai rămas…degeabă făcuși…școla…mai bine pășteai pe maidan,tot îți era mai de folos!

vida clara 29-12-2012 - 18:29

Pai pentru ca se face „doar cu ajutorul lor” de-aia nu se poate face.
Pentru ca taranii (asa ca tine) sunt pe faras.
Ceilalti, taranii sociali, chiar si fara informatie tot sunt in stare sa ia
o hotarare (in ceea ce ii priveste) mult mai de bun simt ca a oricarui
taran innascut.

ValVerde 29-12-2012 - 18:10

Bula, da-mi ba ochelarii tai ca am crezut ca asta vorbeste depre „Dezapezirea Romaniei la inceput de etc…”

BULA 29-12-2012 - 19:27

Numai pe bani, ca asa fac evreii.

ValVerde 29-12-2012 - 21:12

Te tii de bisnitareli evreiesti ?…..

Pribeagul 30-12-2012 - 19:54

Zilele trecute, pe aici, cineva il cita pe apostolul Pavel: ”Nu poţi lupta împotriva Adevărului, ci numai împreună cu el!”

Asa ca in zbaterea zilnica de promovare a ideilor puse in slujba propasirii neamului, lista adevarurilor scoase in evidenta de domnul Bucur poate fi completata si cu altele, relevante.

Nimeni nu poate spune ca in anii tranzitiei, Armata si fortele speciale, care dupa mine concretizeaza doar o mica parte a puterii romanilor, nu s-au bucurat de o atentie speciala din partea autoritatilor.

1. Armata a fost restructurata, fiind organizata pe alte principii, cele mai noi principii relevate de teoria si practica internationala de organizare a puterii militare. Dupa atitia ani si atitea resurse alocate ( din anul 2004, cca 800 mil euro doar pentru sustinerea actiunilor in misiunile armate din strainatate) pentru cresterea puterii ei de actiune, normal ar fi ca la ora actuala sa avem o armata capabila sa faca fata tuturor provocarilor.

2. 🙂 🙂 🙂
“747 generali au fost avansati de Basescu:
MAPN – 478
MAI – 137
SRI – 68
SPP – 32
STS – 32

Total 747

Doar 6 generali cu 4 stele avea armata romana in timpul razboiului (avansati de MS Regele Mihai).

28 de generali cu 4 stele au fosta avansati in 8 ani de presedintele TB. ”

Se pare ca tot nu sunteti multumiti. 🙂

3. Suntem cu totii de acord ca urmare a grijii deosebite a conducatorilor nostri Fortele speciale pur si simplu au inflorit in ultima perioada a existentei noastre:

“Concluzia este ca România are mai multi ofiteri pe cap de locuitor decât în timpul dictaturii comuniste. În decembrie 1989, Securitatea avea circa 14.000 ofiteri. Doar doua (SRI si SIE) din cele sapte servicii secrete ale României de azi au peste 15.000 ofiteri. Daca am adauga la efectivele SRI si SIE miile de ofiteri din serviciul de informatii al Ministerului de Interne (care sub comunism apartinea Securitatii), am avea de-a face cu un total aproape dublu comparat cu cel al României comuniste.”

4. Nici dotarea Fortelor armate n-a fost neglijata. Conducatorii nostri, in urma unor studii de fezabilitate stralucite si a unor calcule laborioase, inspirate din propaganda noilor analisti economici, de valoare “2 la leu”, au ajuns la concluzia ca flota noastra maritima – inclusiv cea de pescuit oceanic (a cincea din lume, se povesteste 🙂 ) – este o gaura neagra si, pentru insanatosirea si bunul mers al economiei nationale, au matrasit-o. Continuind studiile, aceiasi conducatori au dotat Armata cu… doua nave de razboi. Povestea este halucinanta. Navele au fost casate de marina britanica, cumparate de la fier vechi de un intermediar cu cca 400 mii de euro, revitalizate si vindute Romaniei cu cca 180 mil dolari. Navele intrate in dotarea Fortelor noastre armate au fost impopotonate cu numele , „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria”. Cheltuielile totale al lucrărilor de reparaţii efectuate asupra acestor nave sint 2.831.296 milioane de lei. Sint utilizate pentru pescuitul de pirati prin apele indoneziene. Sa ne rugam lui Dumnezeu sa nu dea peste ele vre-un Sandokan, tigrul Malaeziei, si sa le scufunde, facindu-ne de groaza lumii.

5. Incredibila, dar adevarata, este si povestea recalcularii pensiilor militarilor. Urmare aefectelor crizei si derutei conducatorilor veniturile bugetarilor au fost reduse substantial, cu cca 25 – 40%, TVA marit cu 5% etc. Numai recalcularea pensiilor militarilor, recalculare facuta cu scopul declarat de a reduce cheltuielile bugetare, a avut un rezultat… viceversa. Desi pensia medie a romanilor era de747 lei/luna, pensia medie a militarilor a crescut in urma acestei recalculari, care poate fi categorisita la categoria jaf la drumul mare, de la 1755 lei/luna la 2289 lei/luna.

Paguba la buget:

2289-1755=534×159000=84 906 000×12=1 018 872 000:4.2 = 242 588 571 Euro/an

Din tot acest jaf, din aceasta excrocherie, domnului Bucur i-a ramas in continutul cunostintelor sale de baza doar „o problemă aşa de simplă şi directă, ca cea a pensiilor militare şi de serviciu, scăzute aiuristic de fosta guvernare”, ramasa inca nerezolvata.

Rezolvarea dreapta gasita de marii „strategi” este: pensiile crescute prin recalculare ramin asa, cele scazute vor fi aduse la valoarea initiala. In conditiile in care pensia medie a romanului este 747 lei/luna, asa-i drept!, cica. 🙂

Este ceva de genul: “Locuitorii unui oras din Texas sunt pur si simplu socati. O mama si-a omorat bebelusul, i-a mutilat corpul, dupa care a inceput sa manance din el.”, numai ca invers: glorioasa armata romana inutila si disponibilizata isi sfirteca si manainca tara, sustinind “aiuristic” c-o apara.

Cu ce incepeti? Va stau la dospozitie pensionarii civili, sistemul de sanatate, sistemul de invatamint… 🙂 🙂

”Nu poţi lupta împotriva Adevărului, ci numai împreună cu el!”, a spus Sfintul Apostol Pavel.

Anul Nou
de Vasile Militaru

Din ciresul vesniciei
S-a mai scuturat o floare
Dupa ce-a visat sub luna
Dupa ce-a suras sub soare.

Si-n clipita-n care floarea
A cazut pierind în vant,
Cate visuri neimplinite,
Cate doruri nu s-au frant!

Dar in locul celei duse,
Alta floare vine acum,
Sufletul sa ni-l imbete
Cu nemaigustat parfum.

Si cum primavara codrul
Muguri mii desface-n roua,
Floarea noua ne aduce
Muguri de nadejde noua.

Imbracati al vostru suflet
In vesmant de sarbatoare
Si primiti cu imn de slava
Noua vesniciei floare.

Iar daca-ntre voi iubirea
Va canta fara sa planga,
Nici un vis n-o fi himera,
Nici un dor n-o sa se franga.

Niciodata n-a fost sa nu fie cumva. Sa ne intarim credinta ca anul care vine va limpezi macar intr-o arecare masura apele; ca vom avea stabilitate politica, un nivel mai scazut al jafului si coruptiei, o administrare mai buna a banului public si buna intelegere intre romani.

Anul Nou Fericit!
La Multi Ani!

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult