Scandalul Voicu reprezinta cel mai mare test al DNA, de la infiintarea parchetului. Daca procurorii anticoruptie vor rata arestarea senatorului Voicu sau nu o vor mai cere, dupa tot tambalaul facut la Senat si in presa, este posibil ca DNA sa-si piarda credibilitatea in fata opiniei publice, iar Opozitia sa ceara “taierea” capetelor unor procurori sefi.
E bine ca Romania are DNA, in conditiile junglei de coruptie care a napadit societatea. As spune ca la cata coruptie exista in tara, DNA este o institutie prea firava la ce nevoie exista pentru starpirea fenomenului. Are marele merit ca de cand a luat fiinta a temperat, pe preventie, multe din relele apucaturi ale unora. Si tocmai pentru aceasta DNA a fost finantata si sprijinita logistic cum niciun alt parchet nu ar visa sa fie. I s-a permis, sa-si recruteze procurori de unde doreste, fara ca CSM sa poata spune ceva. S-a permis procurorilor DNA sa dobandeasca peste noapte, contrar legii, grade maxime profesionale, cu salarii pe masura, prin simpla selectie de la un parchet de judecatorie, la marea coruptie. S-au trecut cu vederea tratamentele preferentiale in sistemul judiciar, din ratiuni strategice de combatere a coruptiei. Insa, din pacate DNA nu confirma decat in parte asteptarile publicului, care nu mai vrea show la televizor, ci corupti dupa gratii. Exact aici este vulnerabilitatea combaterii coruptiei. DNA s-a remarcat prin numeroase anchete intens mediatizate, cu ajutorul carora a reusit sa imbunatateasca considerabil rapoartele de tara pe Justitie. Si a ratat prin prea multele achitari anuale si faptul ca marile rechizitorii atat de mediatizate, nu s-au finalizat in instanta cu condamnarile asteptate.
Romanului ii creste inima cand vede actiuni in forta ale DNA la televizor, dar se umple de naduf cand vede ca marii infractori scapa pe gafe de ancheta. Procurorul sef Daniel Morar vine si ne spune ca sunt politicieni care denigreaza activitatea parchetului si ca doreste schimbarea mentalitatilor romanilor fata de coruptie. Cu politicienii ii dau dreptate, cu mentalitatea nu. Deoarece mentalitatile despre cum trebuie combatuta coruptia trebuie schimbate mai intai de toate chiar la DNA. Sunt zeci de achitari, an de an la DNA, si niciun procuror nu raspunde, ba sunt aparati de sefi care declara presei ca nu sunt imputabile procurorilor. Daca cineva ar zbura din DNA pentru dosare prost facute, sunt convins ca mentalitatea multora de acolo s-ar schimba. Nu trebuiesc facute dosare doar de dragul spectacolului, doar pentru numele sonore implicate, care dau bine la televizor. Ci pe probe forte, pentru ca un dosar bine facut nu poate avea alta finalitate decat condamnarea.
Greseala cea mare a DNA, si nu de ieri de azi, e ca-si axeaza grosul activitatii pe interceptari telefonice. Si s-au invatat atat de prost, incat daca le iei jucariile cu care asculta, nu stiu ce dosare ar mai putea face. Se cheltuie sume imense pe ascultari, in timp ce flagrantele sunt prea rare sau prost facute. Dosarele de mare coruptie sunt cladite aproape exclusiv pe stenograme dupa convorbirile telefonice si, o declaratie a unul, sau cel mult doi denuntatori (adeseori invinuiti si ei si, prin urmare, suspectati ca si-au negociat situatia in schimbul unei declaratii false). In rest, dosarele sunt impanate de mii de file inutile pentru judecator, pentru a se da impresia ca s-a muncit pe branci. Conform legii, o inregistrare audio, ori declaratia unui denuntator nu pot constitui probe de vinovatie decat daca sunt insotite de probe materiale si declaratii de martori credibile. Oricare putem spune orice prostii la telefon si oricine ne poate acuza de lucruri neadevarate, dar nu poti condamna pe nimeni pe asemenea indicii.
Inchipuiti-va ca sunteti judecator si vi se servesc stenograme. Realizezi ca urmaritii vorbesc despre tot felul de grozavii la telefon, ca sunt niste derbedei sub straiele lor de politicieni, oameni de afaceri, politisti sau magistrati, dar cum ii dovedesti ca au si comis faptele de care discuta? E uriasa distanta intre vorba si fapta. Puteti trimite un om in puscarie, pentru ca a convenit cu altul sa primesca o suma de bani, daca nu ai si proba ca banii s-au dat aievea? E vinovat judecatorul, intr-o atare situatie, ca nu condamna, cum se mai plange uneori Daniel Morar?
Iata o ratiune pentru care stenogramele discutiilor unor importante personaje urmarite de DNA, ajung in presa inainte ca dosarele sa fie trimise la instanta. Dosarele au fost ratate, dar inca se obtine un capital imens de imagine (si beneficii reale pe preventie) prin publicarea convorbirilor celor care, desi se aleg cu imaginea sifonata, in fata legii raman negustori cinstiti pentru ca nu au fost prinsi.
Am convingerea ca asa s-a intamplat si in toamna lui 2007, cu mega-scandalul magistratilor acuzati ca au fraudat concursurile de la CSM. Au fost luati, ca din oala, magistrati de prima marime, exclusiv pe interceptari telefonice. Procurorul general adjunct al Romaniei de atunci, Gabriela Ghita, a fost saltata chiar din biroul ei de politisti si dusa cu mandat de aducere la audieri la DNA. Au vuit ziarele si televiziunile pe acest subiect. Au trecut doi ani si jumatate, ati mai auzit ceva despre marele caz de coruptie comparabil cu actualul caz Voicu? S-a fasait…. Dosare penale care au inflamat candva presa, au avut aceeasi soarta. Dosare coordonate, ca sa dau un exemplu concret, de acelasi sef al Sectiei la DNA, Lucian Papici, care conduce ancheta si in cazul Voicu. Un Papici cu multiple achitari la activ. Si pentru care ce ar mai conta una, doua in plus.
Acestea sunt probleme reale pe care le are de surmontat DNA pentru a-si conserva credibilitatea in fata opiniei publice. Mi-as dori ca in scandalul Voicu sa avem condamnari de rasunet, daca invinuitii sunt vinovati. Dar daca nu sunt, ori si mai grav, sunt, dar procurorii nu vor reusi sa-i dovedeasca dupa atata vanzoleala, vom ramane in continuare un stat care ofera circ, in loc de justitie.
