Unde-s Doamne, acei codri verzi de brad şi-acele câmpuri de mătase, cum scria Goga? Unde-s acele cântece şi flori? Unde-s pădurile, pe care Eminescu le cutreiera şi izvorul lângă care se culca?
Ananie GAGNIUC
De ce-au luptat şi-au murit eroii neamului? Unde-s acele fabrici şi uzine, legănate lanuri de orz şi mei şi grâne? Azi, stima noastră şi mândria e tehnologia ce-a pornit urgia cu dischete, tablete, telefoane, microfoane, calculatoare şi televizoare, unde…ce urmărim? Interminabile discuţii, băgat la zdup corupţii, altercaţii, penalii, arestaţii şi…toţi îmbuibaţii! Adică, cele mai josnice jeguri ale acestei naţii!
Halal! România‚ ai un viitor epocal! Magistral! Te-aşteaptă un bluf…internaţional!
Cum să ai dor de ţară, când mai toate sunt din cale-afară şi când toate ne dor?
Cum să ai spor, să fii român din popor şi cu ce să ieşi pe piaţă, să te bucuri de (fir-ar ea!) de viaţă?
Eu sunt un biet pensionar, legat de casă, dar nu de glie, un „scârţa-scârţa pe hârtie”,
cu mişcări greoaie, cu probleme, o droaie! Îmi iau pastilele, pilulele şi-o mie de hapuri, pentru plămâni şi spate, umăr, stomac, cap, inimă, picior şi…stau pe televizor.
Dacă nu sunt reclame-publicitate, văd persoane arestate, azi un primar, mâine-un parlamentar, azi un consilier, mâine nu ştiu ce bancher…
În rest, violatori, impostori, pedofili şi hoţi, popi afacerişti şi bigoţi, furturi din case, afaceri oneroase, milioane şi miliarde furate…Zău, aşa nu se mai poate!
Nu mai pot! Cum, Doamne, să fii patriot? Spune, române, nu-ţi vine să rosteşti (cu tot patriotismul din tine) acestor idioţi: „…’tu-le muma-n cur la toţi!”?!
M-aş duce, Doamne, m-aş duce, unde văd cu ochii! În lume şi chiar…sub cruce!
În astă lume năucă, dorul de ţară a fost învins de dorul de ducă!
Iar noi, pensionarii, veteranii, bătrânii care-au uitat gustul pâinii, le rostim, în cor, tuturor celor ce nu vor, nu ştiu sau nu pot să conducă: „Pe pustii să se ducă!”
