Dragostea, incotro?

„In timp ce faci o noapte alba in asteptarea iubitului si nu cu el, ajungi sa-i dai dreptate lui  Plesu” imi spune cu naduf Maria, altfel, foarte priceputa in toate, mai putin se pare in a-si pastra barbatul doar pentru ea :). „Iubirile nefericite nu sunt iubiri adevarate, ci doar teribile probe existentiale. Iubirea adevarata e fericire pe termen lung, sau nu e deloc. Asa ceva nu exista? Bine. Atunci nu exista iubire adevarata.” E concluzia lui, e concluzia Mariei, e parerea prea multor oameni ca sa nu fi incercat cineva sa gaseasca raspunsul la intrebarea ” de ce inselam?”.

Oamenii traiesc pentru iubire

Niciun alt sentiment n-a lasat atatea urme – de la cele pasnice – varii forme de arta, pana la razboaie, si e plina istoria umanitatii de povesti de iubire. Ca cele mai multe nu sunt cu happy end, se poate sa fie asa si pentru ca, vorba hatrului G. B. Shaw, „dragostea este supraestimarea diferentelor dintre o femeie si alta”. Valabil si pentru barbati. Iar daca mai adaugam si zicala ca „dragostea e oarba”, intregim cauzele cunoscute la acea vreme ale nefericitelor iubiri. In fond, nimic nu s-a schimbat de milioane de ani. Toate starile minunate ale indragostirii sunt aceleasi: senzatia de plutire, energiile nebanuite, preluarea tairilor celuilalt pana la pierderea identitatii, posesivitatea sexuala exacerbata, cu scop darwinian, fireste :). Apoi, dependenta emotionala, tanjitul dupa atentia continua, dupa dovezi si declaratii. Obsesia, ganditul non-stop la cel iubit, si, cireasa de pe tort 🙂 – disponibilitatea reala pentru sacrificiu. Intrebati un indragostit in toiul turbarii daca ar muri pentru celalalt si raspunsul va veni sincer si prompt „da!”.  La fel va va raspunde si daca e refuzat in dragoste. In schimb, eu, una, n-am intalnit oameni deprimati sau cu gand de sinucidere din cauza refuzului cuiva de a face sex. Pentru ca dragostea romatica nu este doar emotie. Ea are sediul in partea volitionala a creierului si este mai puternica decat comanda sexuala. Iata o firava dovada ca oamenii traiesc pentru iubire :).

Biologia dragostei

Azi stim totul despre biologia dragostei. Toate inaltarile si caderile din iubire au explicatii cat se poate de precise si prozaice. Asadar, creierul uman (despre diferentele dintre sexe, un pic mai tarziu) are trei „motorase” distincte: pentru sex – nevoia de multumire sexuala, difuza, nespecifica, asemanatoare senzatiei sacaitoare de foame; pentru dragostea romantica – concentrata pe o singura persoana si pentru atasament – calmul si siguranta simtite langa un partener de lunga durata. Daca vorbim despre sexul simplu, doar sex, ei, bine, s-ar putea sa nu fie deloc simplu. Un orgasm iti poate face felul 🙂 (mai des, daca esti femeie), fiindca atunci apare si stropul de dopamina asociat cu dragostea romantica si te poti indragosti de cel cu care credeai ca ai facut doar sex. Si tot atunci se trezesc si alte glandute sa secrete putintica oxitocina si vasopresina, responsabile pentru atasamentul de durata. Si iata formula chimica, uneori inselatoare, pentru senzatia de unio mystica de dupa orgasm :). Si, tot in gluma, am putea spune ca cele trei sisteme au evoluat de la menirea primara – imperechere si reproducere. Primul, cel raspunzator de sex, se rezolva acum, simplu, cu un telefon sau mesaj si o vizita, de obicei, nu acasa, fara scop reproductiv. In timp ce dragostea romantica poate deveni solutia pentru a economisi timpul si energiile reproductive, iar atasamentul,   toleranta pana ce mai cresc copiii :).

De ce insala barbatii

Iata acum si mult dorita explicatie. Exista deci trei zone distincte in creier pentru trei tipuri de a relationa cu sexul opus. Cand functioneaza sincron, declansate de aceeasi persoana, nu-ti poti dori mai mult. Complicatiile apar cand nu se intampla asa iar stiinta doar confirma ca putem iubi in acelasi timp cel putin trei persoane :). Poti simti atasametul de lunga durata pentru cineva (sotia) si dragostea romatica ori interesul sexual pentru altcineva. Nu, e clar, ca nu am fost facuti sa fim fericiti! Trei voci, trei dorinte care se cam bat cap in cap, in cap :). Imaginati-va ce lupta se da zilnic in mintea barbatilor! Cine se poate lupta cu chestiile astea incontrolabile? Sa-si reprime impulsul primar incondeiat in gene, sa fie nefericiti si sa recurga, ca sexul slab, la antidepresive? Ca sa le creasca artificial nivelul de serotonina, raspunzator de fericirea personala. Pai, cum adica, fericire fara sex? Ca serotonina asta suprima tocmai secretia de dopamina, asociata si cu dragostea romantica, dar si cu dorinta de sex? Si fara orgasm, belea!, nu se elibereaza nici chimicalele alea asociate cu atasamentul. Deci, chiar daca e limbajul asta stiintific mai greoi, nu intelegeti ca o lume fara iubire fizica (SEX) este un loc fara viata. Pai, asta vrem? 🙂

De ce insala si femeile

O matematica simpla darama mitul „barbatii sunt mai adulterini decat femeile”. Pai, cu cine  credeti ca se culca ei? Nu avem statistici clare cate dintre participante sunt cu adevarat adulterine, adica maritate, dar un lucru e cert: de cand femeile au revenit in forta pe piata muncii, au inceput sa-si exprime mai bine si sexualitatea. Au mai multi parteneri, mai putine remuscari, se marita mai tarziu, fac mai putini copii, se despart cand relatiile nu merg si cauta altele mai bune. Din timpul celor vechi sau dupa ruperea lor. Dar, datorita femeilor ne miscam incet spre trecut, revenind la un tipar ancestral mult mai compatibil cu spiritul uman din vechime, cand femeia culegatoare asigura 60-80% din masa zilnica si era egala barbatului, si marital, si social.

Epilog

Sunt o groaza de diferente intre barbati si femei, si toate pleaca de la… creier. Nu zambiti malitios, domnilor! Partile creierului lor sunt mai bine conectate. In primul rand, femeile pot vorbi! Mai bine, nu mai mult! Isi gasesc mai rapid cuvintele, uneltele lor dintotdeauna, mai puternice decat pumnul ori armele, cu care au educat, au alintat, au mustrat, au carmuit. Femeile sunt mai imaginative, mai bune negociatoare si ganditoare mai eficiente pe termen lung. Este foarte adevarat ca geniile masculine sunt mai multe, dar la fel si, scuzati, mai putin dotatii. Insa lumea are nevoie in mod egal de ambele creatii – femeia si barbatul. Care sa-si uneasca vietile doar daca sunt indragostiti temeinic si ne-vremelnic.