Epoca porcului

21.12 O dată istorică pentru români. Acum 5125 de ani începea o eră nouă în calendarul mayaş. Astăzi era s-a sfârşit şi dacă ne privim înapoi, nu prea am evoluat.

Descoperirile arheologice  mai noi sau mai vechi ne arată că şi acum 5000 de ani existau astronomi care puteau să calculeze evoluţia pământului, a astrelor, a planetelor a galaxiei nu numai a sistemului solar, nu ştiu dacă mai repede dar mult mai précis decât o fac computerele cele mai performante la ora aceasta. Picturile, siturile descoperite din vechile culture arată că şi  atunci oamenii ştiau să scrie, foloseau roata, apele termale comunicau, dar aveau mai puţine războaie, mai puţină ură mai puţină poluare şi mult mai multe bogăţii în pământ şi suflet. Ciudăţeniile descoperite sau neanunţate arată că şi atunci medicii operau pe creier şi pe cord, că exista current electric, s-au descoperit pile voltaice, că şamanii de atunci vindecau oamenii mai bine decât încearcă acuma “medicina alternativă” sau paranormalii ţinuţi acuma în centre de cercetare ultrasecrete. Între timp s-au ridicat piramide şi noi habar nu avem cum se face asta, nu ştim ce conţine pământul, de dăm cu presupusul chiar despre istoria ultimelor sute de ani. Au trecut 5125 de ani şi nu avem cu ce ne lăuda.

Acum 23 de ani România începea o nouă eră, se sfârşea epoca de aur a lui Ceauşescu, începea o epocă din care unii spuneau că va curge lapte şi miere într-un capitalism luminat, cu  o nouă democraţie,vom avea  o viaţă nouă. Da, a început o viaţă nouă pentru foştii securişti şi comunişti, au întors haina pe dos şi au trecut la muncă . O munca tenace, o muncă feroce pentru căpătuire şi rescriere a istoriei, o luptă totodată între cei ce credeau că democraţia înseamna egalitate  şi pentru căţei şi dulăii care erau învăţaţi cu osul şi nu aveau nici un gând să îl lase altora. Şi aşa au trecut cei 23 de ani care nu au adus nici ei nimic bun, nimic mai bun în afară de libertatea de a fura fără să fii condamnat, de a înjura fără să fii pedepsit, de a pleca din ţară fără să te mai întorci dar şi fără să mai ai la ce să vii, libertatea pe care şi-au luat-o unii de a vinde tot oricui, fără teama că ar putea fi învinuiţi de ceva, libertatea de a trăda şi de a primi în acelaşi timp cele mai înalte distincţii ale ţării. Au trecut 23 de ani şi nu avem cu ce ne lăuda.

Astăzi, în Parlamentul României domnul Ponta, comemorând cele două evenimente, se leagă de ele pentru a ne anunţa că se sfârşeşte o lume,  începem o nouă epocă, una mică, epoca angajamentelor  neonorate, epoca doctoratelor plagiate, epoca acordurilor semnate la ceas de noapte, epoca loviturilor pe sub masă cu picioare învineţite şi zâmbete forţate de dragul camerelor de luat vederi şi a ciolanului virtual, epoca aranjamentelor politice meschine făcute de dragul menţinerii unui scaun, epoca vânzării voturilor şi federalizării unui teritoriu pentru care acum 5000 de ani unii mureau ca să îl adune sau îl visau unit sau, mai nou, epoca porcului. Chinezii au anul porcului, noi vom avea epoca porcului.  Dacă nu am avut cu ce ne lăuda în 5000 de ani, apoi în 23 de ani, e normal să cred că nici după 4 ani nu o să fiu mai vesel. De ce aş fi?  O să fie domnul Ponta şi poate domnul Băsescu, sau domnul Hunor şi poate Nyiro Jozef eroul fascist care a dat numele a două şcoli şi o stradă în judeţul Harghita. Poate peste 4 ani noul guvern va fi reuşit performanţa de a face ca numărul românilor nefericiţi să “scadă” semnificativ, prin alipirea unor regiuni româneşti la Ungaria sau măcar ieşirea din tutela ţării, într-o primă etapă. Atunci, abia atunci o să avem cu ce “ne lăuda” pentru că noi, cei care de 23 de ani privim cum trec pe lângă noi atâtea guverne şi punem în parlamentul ţării ciobani agramaţi ajunşi din celulele puşcăriei în Parlamentuul European ca să vadă întreaga Europă cine ne reprezintă, apoi direct în comisia juridică a Parlamentului României, stăm şi ne uităm la televizor cum se declară o nouă epocă. Suntem ţara epocilor şi a cârmacilor, suntem ţara gugustruţilor care preferă să se facă  că nu văd ce se întâmplă pe lângă ei, se îmbată cu apă rece şi îşi fură singuri căciula când nu mai au ce fura.   Se sparg tăbliţele de la Tărtăria de ruşine.