Acasa Opinii Este necesar un general la conducerea MAI !

Este necesar un general la conducerea MAI !

scris de Ion Petrescu
4 afisari

Am avut ocazia, recent, să am un dialog cu un demnitar din actuala ierarhie a Ministerului Administraţiei şi Internelor. I-am pus câteva întrebări, de insignifiant conaţional al său,  după ce zile întregi trăisem condiţia unui simplu locuitor în mediul rural.  

Ion PetrescuUn orăşean pripăşit la cules de struguri, într-o comunitate octogenară, unde unul nu mai vede, altul nu mai poate să meargă decât cocoşat, o vădană vine să dea o mână de ajutor, pentru ca şi ea să fie ajutată la strânsul celor 20-30 de saci umpluţi cu struguri, destinaţi vinului de toamnă, mustiţi deja în căruţa copleşită de greutate şi de hârtoape, în care cauciucurile se fac una cu pământul. 

Cu sfioşenia firească unui  pământean ce se raportează la autorităţi cu prezumţia de nevinovăţie – a oficialului din faţa sa -, l-am întrebat, pe semenul cu priviri demne de coperta revistei Paris Match, cum se explică decizia de a lăsa, în fiecare localitate rurală, doar câte un poliţist, de caraulă, 8 ceasuri, de dimineaţa până la ora când mai dorm, dupăamiaza,  bătrânii satului. Timp în care are acces în vechiul sediu al poliţiei locale şi la maşina cu sigla autorităţii pe care o reprezintă. Cu care evident nu mai patrulează, deoarece există norme regulamentare de consum a benzinei… 

Şi nu-mi iese din minte imaginea, de la finele săptămânii trecute, în care un asemenea poliţist, altfel onest, până la proba contrarie, deschisese uşa la autoturismul de serviciu şi se uita trist, dezorientat, ca la final de lume, la căruţele cu struguri, orăşeni în putere şi bătrâni ai satului, venind agale, pe drumul ce ducea la vechea casă a ordinii în statul cândva de drept. 

Ei bine, demnitarul cu pricina îmi răspunde, misterios, că s-au avut în vedere anumite avantaje. Aici mi-am exprimat – ca orice naiv din Republica Portocalie România – nedumerirea faţă de practicarea a două standarde, feţe opuse ale aceleiaşi monede.  

Recapitulăm? Pe de o parte s-a intenţionat ruperea poliţiştilor rurali de primarii şi alţi potentaţi din comunele şi satele patriei noastre – cea sfinţită, în fiecare seară, de lacrimile, mimate, ale variantelor 2011, ale celebrilor Farfuridi şi Brânzovenescu, cei de azi excelând printr-o isterie tot mai puţin controlată. Reversul monedei fiind subordonarea poliţiştilor urbani – de la pază şi ordine şi de la circulaţie – primarilor înţelepţi din oraşele şi municipiile României de ieri. Rezon! 

La această constatare, Alain Delon-ul din faţa mea a optat pentru poziţia celebrei statuete a Gânditorului de la Hamangia. Adică eu, un autoexilat în mediul rural, nu înţelegeam că acolo s-a aplicat varianta britanică, iar în cel urban, aceea americană! Nu mai conta că au fost utilizate modele occidentale ca nuca în perete. Îl priveam liniştit şi mă întrebam oare când o fi vizitat, dacă a avut ocazia, vreun sediu urban, nu rural de poliţie, ca să vadă mobilierul vechi, poliţiştii îngânduraţi de succesivele descurajări profesionale de care au avut parte, îngrămădiţi la birourile mici, amintind de epoca stalinistă. Şi mă opresc aici.  

Asta ca să nu scriu – ca publicist atent la confesiunile camarazilor în uniforme albastre -, despre şicanele voluntariste ale unui serviciu intern, ce pare a considera a priori fiecare poliţist şi jandarm un posibil detractor al condiţiei sale fundamentale, de garant al liniştii propriilor conaţionali. O deformaţie profesională tipică atmosferei din primul deceniu, după cel de-Al Doilea Război Mondial.  

Observând liniştea cu care oficialul M.A.I. întâmpina nedumeririle mele am întrebat, calm, ce se întâmplă dacă se petrece ceva grav după plecarea poliţistului, din comuna sau satul unde a poposit cât un muncitor opturist, din epoca socialistă.

Am primit un răspuns care m-a uluit: 

–         Se va suna la 112! 

Dar m-a şi revoltat. Trăisem experienţa în care o fiinţă la care ţin, intrase în casa sa, aflată la şoseaua principală din comună, unde o aştepta hoţul, a cărei primă grijă a fost să rupă firul telefonului…Şi atunci, despre ce reformă, a lui peşte prăjit, vorbim la Ministerul Administraţiei Internaţilor în România? 

Interlocutorul din faţa mea cunoştea realitatea din teritoriu, precum Agamiţă Dandanache, varianta care o doriţi dumneavoastră. Aşa am ajuns la concluzia că negura profesională de la MAI poate fi tăiată doar cu capacitatea decizională a unui general de armată. Unul care să nu confunde, ca unele personaje din vârful ierarhiei celor ce girează acum soarta Poliţiei Române, propriile dorinţe cu trista situaţie din judeţe!  

Nu doresc răul nimănui. Dar mă gândeam ce ar fi făcut oficialul prea plin de el, dacă cineva drag din familie ar fi fost, în mediul rural, victima unui act de agresiune fizică şi nu ar fi avut cum să sune la…112. S-ar fi trezit Alain Delon  la realitate?… 

Nu ştiu dacă este reală informaţia conform căreia Gabriel Oprea va prelua cârma M.A.I., deşi probabil că ar dinamita inerţiile actualei conduceri a ministerului mamut al României. Dar recursul la expertiza unor militari, pentru redarea speranţei poliţiştilor aparent uitaţi de Dumnezeul de la Cotroceni, este o opţiune de primă urgenţă – pentru şeful statului român.  

Alternativa fiind, ca să stăvilim banditismul rural, să ne cumpărăm arme de vânătoare…

2 comentarii

RADJASIHA 05-10-2011 - 14:32

La 112 va raspunde o domnisoara:
Politia Militara.
__________________________________________
Astazi toata lumea stie,sunt hoti sub acoperire
Decat cu mai bine nu.
Daca nu este asa…!
S-o demonstreze cumva.
Asta-i politia noastra,multa si proasta.

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult