Eu nu înţeleg de ce

Eu nu înţeleg de ce citim istoria dacă nu învăţam nimic din ea. Doar ca să arătăm ce citiţi suntem sau să ne lăudăm că avem istorie? Şi dacă avem dar nu ţinem cont de lecţiile pe care ni le dă, de ce o avem?

Eu nu înţeleg de ce atunci când am avut un conducător care merita să conducă, am făcut în aşa fel încât el să ajungă la concluzia că nu îl merităm? De ce a trebuit să ne trădăm toţi conducătorii patrioţi începând cu primul ctitor de neam, Burebista şi continuând cu Decebal, Basarabi, Muşatini, Craioveni, Brâncoveni, Cantemiri?

Eu nu înţeleg de ce am fost în stare să muncim şi să facem ceva atunci când am fost sub papucul altora, ducând prin munca noastră la propăşirea altor naţii, iar când suntem sau ne pretindem liberi, când ar trebui să muncim pentru noi, aşteptăm cu mâna întinsă, să ne dea alţii, avem pretenţii, dar când trebuie să punem mâna, ne ţinem în umbră.

Eu nu înţeleg de ce ne plângem că fac alţii ce vor cu noi, şi privim neputincioşi cum alţii din afară vin şi ne impun regulile lor, în favoarea lor, preţurile lor, drumul lor, iar noi, cei care ar trebui să decidă, stăm şi privim unii cu mânie, alţii cu neputinţă iar alţii cu scârbă, dar nu mişcăm nici un deget.

Eu nu înţeleg de ce ne plângem că vor alţii să ne dezbine, că se urmăreşte enclavizarea sau regionalizarea, spargerea şi vinderea ţării la bucată, dar ne facem că nu vedem că de 20 de ani ţara este despărţită, enclavizată, despărţită, împărţită pe partide, interese, clanuri, curente, doctrine, găşti, asociaţii, sindicate, mafii cu infractori şi judecători laolaltă? De ce arătăm cu degetul în stânga şi în dreapta, dar nu vedem că degetul nostru este cel care împarte ţara în smintiţi şi în mişei, cerând pentru toţi ceilalţi puşcăria sau casa de nebuni, cu pretenţii de judecător imaculat?

Eu nu înţeleg de ce cerem să fim respectaţi cerem drepturi, cerem ajutor, dacă nu suntem în stare să repectăm pe cel de lângă noi, ne batem joc de drepturile fraţilor şi rudelor noastre cu care ne bălăcărim prin procese pentru o palmă de pământ lăsată moştenire de un tată sau bunic care şi-a rupt spinarea ca să strângă acel pământ metru cu metru? De ce cerem ceea ce nu vrem să dăm celui de lângă noi, de ce strigăm după ajutor când avem urechile astupate şi nu îl vedem pe cel ce pedepsit de o soartă mai crudă se uită doar în ochii noştri fără a cere nimic ?

Eu nu înţeleg de unde atâta ură în şi între oamenii acestui neam cunoscut peste tot de-a lungul istoriei sale ca un popor răbdător, tolerant, primitor, gata să dea o cană cu apă şi un codru de pâine oricui îi bate la uşă? De ce suntem gata să ajutăm orice necunoscut, dar când noi ne aflăm în afara graniţelor si chiar şi în interior, cum încearcă unul dintre noi să se ridice, cum tragem plini de invidie de el să îl aducem la nivelul egoismului autohton care nu suportă ca vecinul lui de-o viaţă să aibă o capra mai grasă sau sănătoasă, sau chiar o capră, indiferent cum ar fi ea?

Eu nu înţeleg cum un popor atât de dotat, care a dat lumii savanţi de renume mondial, artişti inegalabili, scriitori şi filozofi de valoare, a ajuns să fie reprezentat de analfabeţi agramaţi care abia ştiu să editeze căteva cuvinte despre propria persoană, dar se laudă cu succesurile afacerilor de familie. Cât de indiferenţi suntem cu propria noastră imagine, cu propriile noastre idealuri şi standarde, dacă acceptăm ca astfel de specimen să ne facă imaginea în afară? Cum vrem să fim trataţi dacă în Parlamentul European suntem reprezentaţi de Macovei care vorbesc despre ţara lor ca despre o societate aflată la graniţele civilizaţiei ?

Eu nu înţeleg cum vrem să avem conducători de valoare, dacă copii noştri fac şcoala la fără frecvenţă, primesc diploma şi aprecieri în funcţie de poziţia părinţilor sau de cadourileoferite cu diverse ocazii sau la examene, iar noi privim detaşaţi, mulţumiţi că nimeni nu se plânge de ei? Dacă suntem acuma unde suntem şi nu ne place, unde vom fi mâine cu acest sitem decucativ care se schimbă în fiecare an şi unde manualele şcolare ne spun despre un cioban ajuns parlamentar European dar nu spun nimic despre Radu de la Afumaţi iar despre Mihai Viteazu spun doar că a avut o pohtă?

Eu nu înţeleg cum vrem să ne unim cu fraţii noşti din Basarabia şi Bucovina, când nu vedem cum fraţii noştri români din Covasna încep să-şi piardă identitatea şi nu li se mai aude glasul? Cum putem să trecem cu vederea peste strigătele tot mai puternice care cer autonomia unor ţinuturi istorice, care nu au fost separate de ţară decât printr-un dictat la care nu am avut putere să ne opunem dar vrem să recâştigăm ce am pierdut prin alt dictat? Ce facem jucăm teritoriile româneşti la ruletă, facem schimb de teritorii româneşti de dragul unui scaun de preşedinte sau premier? Şi ştiind toate astea, ne facem că nu vedem şi ne clamăm patriotismul cu cu un steag pus pe balcon? Asta înseamnă patriotism?

Eu nu înţeleg cum avem tupeul să cerem respectul altora când noi înşine ne batem joc de noi, ne lăsăm călcaţi în picioare, acceptăm cu umilinţă, cu lene, cu indiferenţă ca alţii să ne decidă soarta, punem ştampile la întâmplare fără să ne intereseze pe cine votăm şi ce reprezintă sau ce a făcut acel om, sau mai grav, stăm acasă “scârbiţi” de ceea ce se întâmplă pe lângă noi, dar ne revoltăm că intră în parlament aceiaşi hoţi pe care tot noi i-am votat prin votul nostru incoştient sau prin absenţa noastră?

Eu nu înţeleg de ce trebuie să îmi spună altcineva ce să fac sau cum să trăiesc în propria mea ţară? Eu nu înţeleg cum am ştiut atâta timp ce vrem , iar acuma dintr-o dată trebuie să vină altcineva să ne spună ce e bine pentru noi.

Eu nu înţeleg cum o ţară care mii de ani a fost bogată şi a fost în stare nu numai să se întreţină singură dar şi să asigure supravieţuirea altor imperii sute de ani, dintr-o dată, în 20 de ani nu mai are nimic şi a devenit cea mai săracă ţară din Europa şi una din cele mai sărace din lume? Cât de specialişti în autodistrugere suntem şi cât de mult ne urâm propria ţară, dacă am reuşit în 20 de ani ce nu au reuşit 4 imperii şi atâtea hoarde de huni şi vandali timp de 2000 de ani ? Ore ne urâm mai mult decât ne-au urât toţi duşmanii declaraţi sau nedeclaraţi? Se spune că Troia ar fi fost undeva prin Marea Neagră, poate chiar în Pontux Euxinus. Eu cred că de fapt TROIA, Troia zilelor noastre se află aici, noi o populăm şi tot noi o distrugem.

Eu nu înţeleg, nu cred că putem fi atât de insensibili şi indiferenţi la ceea ce se întâmplă cu noi, cu copii noştri încât să ne autodistrugem sau să asistăm cu nepăsare cum soarta noastră e decisă de nişte vânzători de ţară. Avem posibilitatea, avem forţa, avem ocazia să ne impunem voinţa, să ne spunem părerea, să ne schimbăm viitorul. Daca nu tot şi dintr-o dată, măcar pas cu pas. Pe 9 Decembrie, trebuie să decidem dacă ne lăsăm conduşi de alţii sau facem primul pas către o independenţă şi o libertate adevărată. Nu mai votaţi trădătorii. Ieşiţi la vot şi votaţi după conştiinţă, votaţi valoarea, votaţi cinstea, nu obişnuinţa. Ieşiţi din amorţire, nu vă distrugeţi viitorii 4 ani, căci ar putea fi ultimii pentru mulţi dintre noi.

La mulţi ani, tuturor ROMÂNILOR, cu ocazia Zilei Naţionale! Deşteaptă-te române !