Nu este nimic nou: mai marii Uniunii Europene fac şi desfac. Acordul Schengen trebuia să fie unul tehnic, bazat pe o listă. Îndeplineşte România condiţiile tehnice de la a la z? Da, foarte bine, să intre în spaţiul Schengen. Nu le îndeplineşte? La fel de bine, mai aşteptăm. Acum suntem într-o situaţie aiurea: România îndeplineşte condiţiile tehnice, dar nu poate intra în spaţiul Schengen. De ce? Păi din cauza corupţiei, spun Franţa şi Germania.
Vestea vine ca un duş rece şi ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru politicienii de la Bucureşti. România nu poate fi contributor net la bugetul Uniunii (adică să dea mai mulţi bani decât încasează) şi să fie călcată în picioare ori de câte ori îşi mai aduce aminte cineva că nu este combătută corupţia. Are România mijloace de ripostă în Uniunea Europeană? Ar trebui să aibă destule şi să le folosească. Suntem pe locul al şaptelea ca dimensiune între cei 27 de membri ai Uniunii. Ar trebui să avem o voce.
Însă din păcate nu prea văd politcieni capabili de ripostă prin Bucureşti. Mai degrabă vocile publice se vor împărţi în două tabere: cei care vor exalta la vestea că Franţa şi Germania văd corupţie la Bucureşti şi cei care se vor strădui să condamne atitudinea marilor puteri europene. România nu va fi capabilă să se apere în Uniunea Europeană, nici azi, nici peste multă vreme de acum încolo. Politcienii şi publicul sunt slab informaţi cu privire la Uniune şi ce se întâmplă la Bruxelles, absorbţia fondurilor comunitare este la pământ. Singurul câştig al românilor din aderarea la Uniunea Europeană este libertatea de circulaţie. Occidentalii mulg tot ce se poate mulge: de la piatră şi lemn până la oameni (indiferent că este vorba de informaticieni sau prostituate). Ne-am aruncat în braţele behemotului de frică să nu ne calce în picioare. Acum o să ne mănânce.
Ar trebui să învăţăm de la irlandezi şi danezi, de la greci şi portughezi. Fiecare din aceste naţiuni încearcă să îşi dezvolte un sistem imunitar, încearcă să se apere. Germania domină din ce înce mai mult continentul şi Uniunea Europeană, din mijlocul de blocare a expansiunii germane a devenit vehicolul acestei expansiuni. Ar trebui ca România să spună clar că nu are nevoie de Schengen şi nici de moneda unică europeană. Ar trebui făcute dezbateri publice reale cu privire la semnificaţia şi costurile acestor chestiuni, iar apoi ar trebui desfăşurate referendumuri. Poate că de fapt nu avem nevoie de Schengen, de ce să ne milogim să fim primiţi acolo unde nu suntem bineveniţi?
