Acasa Opinii Eu te cert, tu mă cerţi, noi ne certăm…

Eu te cert, tu mă cerţi, noi ne certăm…

scris de Mihaela Cârlan
6 afisari

Cearta, ca nărav, e tare răspândită. Între cei cu vocaţia gâlcevei, născuţi gata mânioşi, şi cei imposibil de scos din pepeni, egal de exasperanţi, suntem puzderie de pământeni care cădem în cea mai comună capcană întinsă de orgolii.

Mihaela CÂRLAN

Fără să mai ţinem cont că cearta n-a fost niciodată calea spre înţelegere şi că nu e ruptă din vreun Rai (cum ar fi, dacă ar fi, unul al explicaţiilor pentru tot felul de erori umane), la fel cum nu este nici bătaia pe care o poate isca. Nu-i înţeleg, aşadar, nici pe cei care îi găsesc chiar părţi bune, nici pe cei care cred că există „ceartă inteligentă” şi formule de genul „Sesam, închide-te!” şi fără sechele, dacă se poate! După cum nici nu cred că există o „artă de a te certa”, reţete pentru a evita o ceartă, un număr de certuri „pe care e bine să le ai”, reguli şi locuri unde să te cerţi mai cu folos ori cupluri longevive tocmai pentru că au făcut acest exerciţiu cam de 300 de ori pe an.

Ce-or înţelege oare unii prin ceartă inteligentă? Să combaţi calm, cu argumente, să nu vorbeşti peste celălalt şi tonul vocii să lase timpanele întregi şi vecinii în necunoştinţă de cauză? Păi, atunci, asta nu e ceartă! Aceasta ar fi descrierea unei dezbateri. Genul acela de conversaţie care nu se predă, nu se învaţă şi nu se promovează pe la noi. Vezi „dezbaterile” televizate, care sunt încăierări în toată regula, în care fiecare se crede mai deştept decât ceilalţi, nimeni nu ascultă şi nu respectă pe nimeni, iar moderatorii sunt de fapt întărâtători.

Şi acum, despre „21 de replici care te pot ajuta să te cerţi cu folos”, cam asta ar fi traducerea. Nu zâmbiţi încă! Autoarea declara că postase mai înainte şi din cele care NU trebuie spuse în timpul unei dispute, dar n-am dat click să le aflu şi pe acelea, fiindcă nu cred să aibă ei, americanii, un repertoriu mai bogat colorat şi mai eficient în a te scoate din minţi decât al nostru :). Iată în ce s-a concentrat experienţa acestei doamne în materie de certuri cu partenerul propriu. Eu doar le-am grupat şi comentat… un pic.

„Please” stuff

Te rog încearcă să-mi înţelegi punctul de vedere. Te rog ascultă-mă, e important pentru mine. Te rog continuă să vorbeşti cu mine. E politicos să spui „te rog”, dar dacă bărbatul de lângă trebuie rugat să-ţi acorde atenţie, parcă orice discuţie, nu doar cearta, e cam degeaba. El nu numai că nu te aude, el nu te simte în niciun fel.

„I’m sorry” stuff

Îmi pare rău că m-am ambalat sau doar îmi pare rău. E un fel de „iartă-mă”, dar e o replică post-ceartă. Părerea de rău sinceră ar mai putea salva câte ceva, dar chiar dacă vorbele se zice că zboară, cele grele nu prea decolează de pe suflet.

„Mea culpa” stuff

Am pus problema total greşit. Nu trebuie să rezolvi tu problema, mă ajută pe mine dacă vorbesc cu tine. Îmi văd vina. Nu m-am gândit aşa până acum. Îmi dau seama că am contribuit la problema aceasta. M-am înşelat eu. M-ai convins. Realizez că nu e greşeala ta. Ce pot face să îndrept lucrurile? Oh, dar unde-i cearta? Că acestea nu sunt decât nişte replici pacifiste permise probabil doar la finalul monologului jumătăţii infailibile a cuplului.

Other stuff

Mă simt neapreciată. Şi cum ar putea schimba asta o ceartă? Nu e numai problema ta, e a noastră. Foarte altruist, dar asta îl poate irita şi mai rău pe cel care nu doreşte să împartă, de exemplu… amantlâcul. Văd că te ţii băţos. Ne îndepărtăm de subiect. Crezi că remarcile acestea îl vor face să vorbească despre ceea ce vrei tu? Despre ce ne certăm totuşi? Ar fi util de ţinut socoteala, nu de alta, dar dacă tot vă certaţi, să ştiţi şi pentru ce: e din prezent sau dezgropaţi morţi? Hai să cădem de acord să nu fim de acord în chestiunea asta. Şi asta când ar trebui spusă? Pot să iau vorbele înapoi? Păi, cam tot atât cât poate să-şi ia şi el palma ori sudalma. Te iubesc. Dacă ştiţi voi pe cineva căruia, după o ceartă zdravănă, să-i vină să spună exact aceste două cuvinte…

Părerea mea este că, dacă ai ajuns să te cerţi, n-a folosit la nimic ceea ce eventual ştiai despre cum să gestionezi o stare conflictuală latentă ca să nu se inflameze şi să nu dea în clocot. Cum ar fi, ca în Anger Management, să începi să fredonezi I am pretty, I’m so pretty… atunci când simţi că te apucă amocul :). Pentru că după ce ai apucat să spui la nervi tot ceea ce altfel n-ai fi spus, cam toate replicile de mai sus sunt eficiente cum e frecţia la un picior de lemn. Umorul ar putea fi o soluţie, dar şi pentru asta trebuie tot doi, iar zicala de origine necunoscută, cum că „cel mai deştept cedează”, nu funcţionează mereu nici la orgolioşi.

Aşa că, dacă numai o discuţie aprinsă poate scoate la iveală nemulţumirile, puţine sunt şansele unui cuplu să le rezolve certându-se, indiferent că e vorba despre un motiv grav ori doar despre banala neglijenţă de a lăsa prosopul ud pe pat.

34 comentarii

ValVerde 12-03-2011 - 17:07

Draga Mihaela,

cearta e doar o alta metoda de adresare a conflictului.

Uite citeva metode alternative de „conflict management”:

1. Metoda fizica,
(poate incepe prin doua palme preventive si termina cu citiva pumni in cap insotiti de injuraturile de rigoare. Injuraturile mobilizeaza partea agresiva si intimideaza pe primitor. Este deosebit de efectiva si adictiva dar nu rezolva conflictul)

2. Dezbaterea mioritica sau cearta (cea pe care o mentionezi. Nu se intentioneaza rezolvarea conflictului. Este o metoda de refulare interioara. O folosim ca supapa de „prea plin” sau ca fierul ala rotund de pe oala de fiert sub presiune care sperie cotoiul din cind in cind. Prezenta partenerului de cearta e mobilizatoare, ne instiga si ne face sa ne depasim pe noi insisi. Ca efectivitate, ne-am putea certa in camere separate, fara sa ne auzim, sau singuri in casa in zile diferite si rezultatul ar fi acelasi. Dar am avea vecini mai fericiti)

3. Dezbaterea (aici ai descris-o bine, nu mai aprofundez. Este singura metoda de a rezolva un conflict).

Cu avansul social, metodele au progresat de la 1 la 3.
Romania inca se impleticeste pe la 2, inclusiv in dezbaterile (certurile) televizate.
Autoarea de care vorbesti se inclina spre 3, mai ales ca arta dezbaterii in scolile americane se preda de la virste fragede.
Daca il intrebi pe Banateanul, iti va demonstra ca societatea merge de fapt inapoi cind trece de la metoda 1 la metoda 3.
Cred ca argumentul lui suprem este ” da, nu mai implementam mult metoda 1, dar uite-te la procentajul de divorturi. Cind aplicai femeii o sfinta bataie odata-de doua ori pe luna, stateati impreuna pina cind „death do us part”
Azi dezbati cu nevasta si te trezesti cu casa goala si cu pensie alimentara de platit.

Ahaaaa! cum raspunzi la asta?

Timotei 12-03-2011 - 18:19

Solutia e simpla. Trebuie ca oamenii sa aiba casatorii normale, si casatorii de adevarat. Acestea din urma, trebuie sa inceapa prin divort si un sacrificiu simbolic (dar si efectiv, si temporar, si nu usor de dus) si cine suporta…
Caci, casatoria nu este spre bucurie si floricele.
Dar nu este recunoscuta ca atare.
Din pacate.
Din pacatele.

MC 13-03-2011 - 21:49

ValVerde, 1 este o barbarie. Cineva care nu se poate impune decat cu pumnul, poate sa se impuste linistit. Unde-i e barbatia? (Nu raspunde ca un forumist, te rog 🙂 ). 2. Cearta ar putea fi o solutie pentru DEFULARE (si nu o refulare! 🙂 ), dar trebuie sa fii cu totul lipsit de imaginatie sa te certi ca sa elimini tensiunile. Sunt atatea alte metode… Doar orgoliile trebuie sa te lase sa le aplici :).

Nu stiu cine este Banateanul si drept sa-ti spun, nici nu doresc sa aflu, cata vreme este adeptul sfintei batai bilunare. Si nu, cu siguranta societatea nu merge inapoi pentru ca scade violenta domestica ori pentru ca ea este sanctionata. Si nici casatoriile nu dureaza fiindca le consolideaza bataia,dupa cum nici divorturile nu e musai sa o aiba drept cauza.

Natura umana e cea buclucasa: desi parem a sti ce voim, mai tot timpul procedam anapoda. Nu e chestiunea de cine-i vinovat. Vinovatia e comuna, dar eu cred ca mai vinovat nu e agresorul, ci cel care accepta pozitia de agresat.

Atat.
M

Mache 12-03-2011 - 18:09

Sincere regrete, dar autoarei i-a scapt in mod evident esentialul din toata chestia asta cu cearta.

Important nu e cum te certi, ci cum te impaci. Cearta o fi cum o fi, da’ cu un strop de bunavointa impacarea devine delicioasa. 😉 N-asa?

E in instincul femeii sa aiba momentele ei de agresivitate si revolta. Ele merita stimulate in anumite limite, atat cat sa aiba la impacare un sentiment de vinovatie. Sentiment de vinovatie care poate fi amplificat in mod inteligent daca-i iei o bijuterie discreta, sau ceva care stii ca-i place. Cu cat se simte mai vinovata cu atat isi doreste mai tare sa te recompenseze. Iar recompensa face toti banii…

Timotei 12-03-2011 - 18:21

Eu ador femeile agresive!
In sensul dulce.

ValVerde 12-03-2011 - 22:51

Zahăr pe biciusca, miere pa catuse, ciocolata pe pantofii cu toc cui?

Timotei 13-03-2011 - 01:41

Nuuu, le iau la lupa, si sa se dezlantuie!
Care-i baiul?

ValVerde 13-03-2011 - 03:55

Nici un bai. Îți doresc sa se dezlantuie dulce, cum îți place tie.

ValVerde 12-03-2011 - 18:22

Hahahh Mache…detect tendinte masochiste??? Iti place biciusca???

Serios vorbind, eu nu scriu niciodata ceva care nu mi-ar place sa fie citit de nevasta…vreu sa cred ca nici nu le gindesc….poate asa se explica casnicia mea lunga, lunga si care is going, and going and going…

In cazul tau, daca nevasta iti citeste postarea, s-ar putea sa iesi in pierdere.

In primul rind s-ar putea gindi ca o folosesti ca pe un obiect.
In al doilea rind, stiind cum ti-ar place tie sa o manipulezi, ar creste pe nesimtite pretul manipularii, de la bijuterii discrete, la bijuterii discrete mai scumpe si mai multe…ca daca-i manipulare, sa fie manipulare, si daca o stim, trebuie sa platim!!!

Mihaela !!!, impaca aici doi barbati who don’t have a clue despre ce vorbim!!!
Noi barbatii intotdeauna credem ca le stim pe toate in privinta femeilor ! Cite dezamagiri ne asteapta!

Mache 13-03-2011 - 02:58

Mon cher,

Primo: Tragi niste concluzii ca-n bancul cu „ai acvariu, esti poponar”.

Secundo: Nu stiu cum sa-ti explic, dar sunt niste chestii care nu se spun si nu se teoretizeaza. Asta e ceva ce simti, sau cazi in ridicol si derizoriu. Ai intotdeauna grija pana unde mergi cu postulatele ca sa nu ajungi sa fi evitat de oameni, sau chiar mai rau 😉

Tertio: Vorbesti de casatoria cea „lunga, lunga” de parca ti-ar fi iesit pe nas 😉 Asa sa fie?

Quatro: Cand ceri sfaturi si soliciti arbitraj fa-o te rog la singular,exclusiv in numele tau. Eu de exemplu nu obisnuiesc sa ceri sfaturi 🙂

ValVerde 13-03-2011 - 03:46

Primo: Nu sint concluzii, sint întrebări retorice. N-am nici cea mai mica curiozitate de a afla răspunsul.

Segundo: Nu-ți urmăresc firul, dar înțeleg ca oferi sfaturi.
Învăț de la tine, asa ca te rog nu-mi orei sfaturi nesolicitate.Îmi aleg cu multă grije sfatuitorii si tu nu califici. Ai tot dreptul sa respingi sfaturile mele, dacă ți le-am oferit vreodată.

Tertio

ValVerde 13-03-2011 - 03:52

Oops!
iPad!

Tertio: nu fac nimic ce nu vreau sau nu-mi place.

Quatro: Draga Mihaela, dacă catadicsesti sa raspunzi, te rog ignora-l pe Mache. El nu ți-a cerut părerea, sint eu cel interesat in opinia ta.
Ce crezi despre Mache? Cam zgomotos, nu ți se pare? 🙂

MC 13-03-2011 - 21:59

@mache: nu mi-a scapat, dar mai inteligent mi se pare sa te impaci bine cu cineva si nu sa te impaci dupa o cearta. Cat de delicioasa mai e impacarea si este ea fara sechele emotionale, dupa o cearta pe motivul tradarii de exemplu?

@ valverde: Si unde-i noutatea? 🙂 N-o fi el vreun mare mister, dar si voi, barbatii, sunteti atat de pe langa uneori cu presupunerile…
Important cred ca e nu sa ajungi sa impaci, ci sa intretii starea de bine cu aceleasi gesturi pe care esti dispus sa le faci cand simti ca pierzi ceva datorita unei greseli.

Si cam cate dezamagiri va mai pot astepta pe voi??? 🙂

ValVerde 14-03-2011 - 01:06

Ai dreptate MC
(si e defulare, nu refulare)

Oricum, ia-o cu o nota de umor.
Credeam ca mentionarea bataii va aduce zimbete. (ca ceva de mult depasit)
Cind ai raspuns serios, mi-am dat seama ca situatia e mult mai grava decit credeam eu.

ValVerde 14-03-2011 - 01:07

Niciodata nu am sa subestimez capacitatea femeilor de a ne surprinde.

Mache 14-03-2011 - 04:03

Suntem oameni de lume, ce naiba?! Aici nu e vorba de circ ca la usa cortului cu sechele si alte celea, ci de conflictele inevitabile care apar intotdeauna atunci cand barbatul si femeia traiesc impreuna.

Daca nu apar niciodata nici un fel de conflicte inseamna ca ceva e in neregula rau de tot, respectiv ca cei doi au devenit indiferenti unul celuilalt. Doar nu ne certam niciodata cu cineva pe care-l ignoram. Nu-i asa? 😉

Bumerang 13-03-2011 - 12:18

Experienta mea personala este ca recompensa este mai dulce cand vinde din multumire, recunostinta, dupa o fapta buna, decat din simtul vinovatiei.

ValVerde 14-03-2011 - 01:14

Eu cred ca insasi notiunea de „recompensa” e gresita.
Intr-o casnicie, contactul intim nu ar trebui folosit ca moneda de schimb sau ca mod de „pedepsire”
In plus, de cele mai multe ori noi barbatii iesim pierzind. Femeile au tot atita nevoie de sex ca si noi, dar o ascund mai bine 🙂
Si apoi ne „recompenseaza” cu ceva pe care l-am fi capatat oricum 🙂

(Rog nu raspundeti luind-o in serios)

Bumerang 13-03-2011 - 12:18

Experienta mea personala este ca recompensa este mai dulce cand vinde din multumire, recunostinta, dupa o fapta buna, decat din simtul vinovatiei.

Faka Fuki 12-03-2011 - 18:35

adica… lasati-le sa de dezlantuie?

Huhu Ciu 12-03-2011 - 20:26

Mache, Timotdei, ValVerde, ma scuzati, sinteti trei dobitoci, femeile vor sex-bani-sex-bani-sex-bani…!

ValVerde 12-03-2011 - 22:40

Asta se aplica in cazul tau. Vor bani pentru sex, mai mulți bani pentru sex, si mai mulți bani pentru sex pina te cunosc suficient de bine si atunci nici o suma de bani n-o sa le mai determine sa aibă sex cu tine.

Prin ce cercuri te invirti?

ValVerde 12-03-2011 - 22:48

Bravo mai Huhule, pe tine nu te chinuie nuantele. Totul se rezolva la casierie!

Timotei 13-03-2011 - 01:39

Huhule, recunoaste ca esti un bou si gata!
Ce atata tura-vura, spune drept!

Ciu Huhu 13-03-2011 - 17:29

Timotei, recunosc ca ESTI un mare bou!

Mache 14-03-2011 - 04:06

Mai ciuciule asa o fi, daca zici tu. Nimeni nu pune la indoiala experientele matale.

Intrebarea e tu ce-ti doresti de la viata? Sa fi sarac si cast? 🙂

Huhu Ciu 13-03-2011 - 01:46

Mda, m-ati incoltit, si n-am ce face RECUNOSC!!!
GATA, RECUNOSC, ASTA ESTE.

Aolica 13-03-2011 - 01:48

ce?
ai baut?

Ciu Huhu 13-03-2011 - 17:26

Timoteiule nu-i frumos sa te ascunzi in spatele nickului meu!

Ion Caramdache 13-03-2011 - 05:40

Deci, in opinia Mihaelei cea schimbata la fata, in pat, dupa, trebuie folosit numai prosopul uscat. Evident ca nu am nici-un motiv sa nu respect naravul dansei. Numai ca, daca-i uscat…..

Brutus(EL) to ...M.C (tiiiiceritza) 13-03-2011 - 10:23

1. Sant …berbec . Accept orice…dar sa fie ,cum vreau eu!Am (avut) ,mai multe casnicii (oficiale), dar doua din ele au fost de exact cate 14 anisori! La prima cearta era cotidiana, cel putin odata pe zi !La …cealalta ,tot exact de 14 ani, nu ne-am certat niciodata! A fost un Vis, pe care doar Cel De Sus a curmat-o ,tragic! Desii ma rugam zilnic, (in alta limba) sa ma ia…pe mine! Dar SFANTUL DUMNEZEU , nu este gheseftar! Cel putin cu mine!….

Andrei Plesu 14-03-2011 - 06:23

Cu mulţi ani în urmă, „un grup de cercetători“ interesaţi de psihologia văzului au făcut următorul experiment: au proiectat dinaintea unei comunităţi tribale, lipsită de orice contact cu civilizaţia modernă, un film poliţist. La sfîrşitul proiecţiei, privitorii au fost întrebaţi ce-au văzut. Au dat toţi acelaşi răspuns: două găini pe o pajişte. Stupefiaţi, experimentatorii au derulat filmul şi au constatat că, într-adevăr, într-o secvenţă de cîteva secunde, pe ecran apăreau două găini. Din întreaga poveste, privitorii nu reţinuseră decît singura imagine care avea oarecare legătură cu experienţa lor de viaţă şi de civilizaţie. Restul fusese fie obscur, fie neinteresant.

Gaina, în textul autoarei stă in stuff-urile dumneaei. Aceste stuff-uri fiind de fapt nişte propuneri de bun simţ, nişte bareme care totalizează – crede dânsa – majoritatea situaţiilor conflictuale. E departe, însă de deziderat. Certurile, confruntarile de opinii, sau cum vreţi să le numiţi, sînt situaţii prin care cei angrenaţi în eveniment se bat cu certitudinea propriei lor valori. Exista cineva, in lumea asta, care să nu aibe o opinie favorabilă despre propria-i persoană? Există cineva, pe undeva, care sa se considere inferior altui semen? Eu nu cred. Cu toţii avem ,,certitudinea” că sîntem valoroşi, că sîntem purtătorii unei personalităţi superioare care ne dă dreptul să ne încrucişăm în opinii cu oricine. Nici nu-mi închipui ce tragedie trebuie să fie pe săracii muţi, care nu au posibilitatea să-şi exprime opiniile lor asupra gainilor celorlalti.

MC 14-03-2011 - 09:09

D-le „Plesu” :). Stuff-urile sunt de fapt propunerile pentru cearta inteligenta ale unei americance, peste care am dat intamplator. Ceea ce am facut eu a fost sa imi exprim indoielile asupra rostului acestor formule. Pe scurt, nu cred că o controversă racnita poate aduce vreun beneficiu. Iritarea, pulsul ridicat, emotiile puternice, ranirea fizica uneori, nu sunt semne ale unei comunicari inteligente ori eficiente. Certurile sunt in fapt dueluri intre orgolii, iar nestapanirea mi se pare o mare pacoste.

Andrei Plesu 14-03-2011 - 14:34

Nu cred în: ,,relele celorlalti” sînt mai rele decât relele mele. Nu cred că în viaţa doamnei MC nu au existat momente în care şi dumneaei s-a comportat aidoma americancei păcătoase, cum nici nu pot să afirm că în toate certurile pe care le-am avut în decursul vieţii mele am ieşit câştigător pt. că am fost superior adversarilor etalând nişte calităţi de certăreţ perfecte, fără a-i lăsa adversarilor vreo şansă. Nu. Nici pomeneală. În ceartă nu mai poţi fi previzibil, nu mai poţi fi clar în idei, nu mai poţi fi calm, pentru că, tocmai acest lucru îţi este anulat în timpul certei: calmul, raţiunea, clarviziunea. Când te cerţi îţi asmuţi toate capacităţile tale sufleteşti de sorginte negativă ca să-ţi domini adversarul. Daca în timpul unei cerţi îţi propui să câştigi prin persuasiune, eşti ,,halit”. Americanca ştia ea ce ştia. Certurile au incluse în desfăşurarea lor trei aspecte: incitarea, dezvoltarea, deznodământul; iar toate aceste trei stări nu au decât un scop: distrugerea adversarului (în funcţie de gravitatea certei ducând până la dorirea distrugerii lui fizice), şi, în final, ,,răcorirea” propriului sine. Numai că, certurile nu ne răcoresc ci ne încarcă cu o doză imensa de iritare; nu mai putem ieşi uşor din această stare, decât afundându-ne în treburi curente, meschine oarecum, pentru ca să uităm, ca să ne depărtăm, ca să ne acordăm nouă înşine un fel de relaxare, prin care să ne permitem o introspecţie asupra a ceea ce am obţinut după acea ceartă, dacă am ieşit sau nu învingători, dacă adversarul a primit o lecţie ,,binemeritată”, dacă ,,l-am pus la punct”, dacă l-am făcut ca de-acum înainte să ne poarte respect pt. că suntem o persoană ,,cu care-i nu-i merge”! Numai că, de fiecare dată, certurile ne lasă un gust amar şi, în străfundul nostru sufletesc regretăm că am trecut prin ele. Încet, încet, ne aducem aminte de ,,preceptele” divinităţii care ne cheamă la ,,facerea de bine” şi iubirea de aproapele. Dacă vrei să-ţi cunoşti adevăratele limite ale sufletului tău, dacă vrei ca să-ţi vizualizezi propriile calităţi sufleteşti în raport cu standardele divinităţii, nu ai nimic de făcut decât să fii atent sentimentul de ,,pică” pe care-l resimţi după ieşirea din ceartă. Gradul de pică pe care-l porţi celui pe care ţi-ai asmuţit gândurile rele, este (şi) barometrul sufletului tău. Cei care nu poartă pică sunt şi cei mai calmi, mai puţin predispuşi certurilor, mai serioşi, şi care, în general, culmea, evită certurile. Deci, i-aş recomanda autoarei MC câteva şedinţe de meditaţii asupra picii!

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult