A trebuit sa vina sezonul cand haitele de caini umbla cu limba scoasa dupa o catea in calduri prin tot orasul, pentru ca pe agenda publica sa fie iar pusa problema maidanezilor. Din nou statistici negre despre numarul persoanelor muscate, despre pericole de moarte, despre cum e galagie noaptea in cartier. Interminabile dezbateri publice despre cum sa impiedicam niste autoritati locale sa procedeze la starpirea peste noapte a animalelor pentru eradicarea definitiva a problemei. Adevarul e ca autoritatile au fost, din nou, “luate prin suprindere”. Ca in fiece an, din nou iese la iveala ca banii de sterilizari pentru cainii vagabonzi s-au ciugulit, iar cei care trebuiau sa gestioneze situatia si-au neglijat atributiile. Iar administratiilor locale nu le convine. Si pentru a se pune la fereala, reiau acelasi joc. Oribilul joc al manipularii oamenilor. Pe tema sensibila a banului. Primariile se vaita ca intretinerea unui caine in adapost costa cat intretinerea pe o luna a unui om la bloc. Si avanseaza ideea barbara a eutanasierii. Iar lumea cu gauri la buzunar, cade usor in plasa. Cum sa plateasca primaria atat pentru un caine, cand el nu primeste ajutor sa poata trai? E simplu sa-i manipulezi pe romani.
Epoca comunista a excelat in materie. Ne-a deformat cumplit gandirea. Hai sa ne aminitim: nu se gasea destula paine in alimentara? De vina nu era statul care nu producea destula, ci taranii care o cumparau sa o dea la porci. Iar lumea, repede isi varsa furia pe cate un taran care aparea cu traista la alimentara.. Nu se gaseau oua, carne, sau alte alimente? De vina erau cei care cumparau prea mult, asa ca sa se dea pe ratie, sa ajunga la toti.
Asa e si acum. Sunt caini prea multi pe strada? Nu e de vina statul ca a demolat case in nestire in “epoca de aur” si i-a determinat pe oameni sa-si abandoneze patrupedele pentru ca nu le puteau lua la bloc. Sunt de vina cainii, pentru ca unii musca. Dar si cei care de mila le mai dau sa manance. Hai repede sa-i omoram la gramada ca sa scapam de ei! Ma si mir ca personaje publice, precum senatorul Urban, ies la rampa sa propovaduiasca eutanasierea drept “solutia finala”. Si pretind ca vorbesc si in numele majoritatii cand vin cu asemenea idei.
Sunt iubitor de animale, recunosc, am si caini si pisici de care am grija. Cand vad un animal in suferinta nu pot trece nepasator. Ca mine cred ca sunt destui. Avem o lege care protejeaza animalele, o lege trecuta prin Parlament dupa multi ani de asteptare. De ce nu o respectam? De ce sa fiu obligat sa vad sau sa aud despre uciderea unor animale in plina strada? Cum au facut niste nebuni de primari furati de valul unor asemenea idei, care au otravit toti cainii, inclusiv pe cei din curtile oamenilor? Sau care au transformat imprejurimile unor localitati in poligoane de tir. Ce respect pentru viata si natura vor avea viitoarele generatii, cand copiii de azi asista la scene de o asemenea violenta? Oferite mai ales de hingheri abrutizati pentru care animalul e un simplu obiect. Ne mai miram ca unii chiar sar la bataie? Chiar si intre vecini, pentru ca unii dau de mancare, iar altii nu agreaza faptul ca “nu pleaca cainele de la macelarie”.
Vedeti unde se ajunge cand lumea e manipulata! Nu trebuie sa iubesti sau sa nu iubesti animalele ca sa fi om. E suficient sa vezi la cine e problema. Daca primariile isi faceau datoria, an de an, cu uriasele fonduri care li s-au alocat, nu s-ar mai fi ajuns acum la ideea radicala a macelului. De ce sa nu raspunda cei din primarii, care au fost platiti sa rezolve problema si n-au facut-o, furand poate din banii alocati salvarii animalelor? Sa incerce pe ei seringa letala la care fac apel pentru a-si ascunde vinovatia. Alo, domnu’ Oprescu, domnu’ doctor, pregatiti seringa!
