Floricele de porumb

Acum ceva timp, comparam partidele politice care tocmai apăruseră, cu florile de prin grădină. A trecut ceva timp, nu mai mult de două luni, şi trec de la florile de grădini sau sălbatice la floricelele de porumb. Pentru că  se aseamănă cu ele nu numai ca apariţie ci şi ca … efect. Un pic de miros, un pic de culoare, şi.. apoi la consum. Dacă mănânci doar una, nu simţi nimic, ele se consumă numai la grămadă, altfel nu simţi nici gustul şi nici de foame nu ţin. Nici nu contează ce aromă au, de stânga, de dreapta, de democraţie sau semiextremiste, ele se consumă sau produc efect numai la grămadă.

Aşa se întâmplă acum şi e numai începutul. Cineva a sesizat că lumea e sătulă de partidele politice istorice (vorbim aici de istoria  politică a ultimilor 20 de ani) şi s-a gândit că nu strică să ofere românului o altă variantă, neimplicată în jafurile şi trădările istoriei postdecembriste. Ideea în sine nu era rea, ar fi avut electorat asigurat. Sunt destui nemulţumiţi, frustraţi, chiar şi fripturişti rămaşi fără obiectul muncii care puteau înfiinţa filiale şi propaga binefacerile noului partid. Dacă luăm în calcul procentul participării  la ultimele alegeri al neparticipanţilor de fapt, masa de manevră era considerabilă.

Şi uite aşa, mai mult sau mai puţin mascat, cu zvonurile aferente şi intenţiile palmate fără a se şti clar cine este grădinarul, au apărut florile sălbatice. Vorbeam atunci de calcule matematice. Ceea ce se întâmplă acum, odată cu  apariţia floricelelor de porumb, este tot un calcul matematic. Se pare că unele flori încep să se sălbăticească şi  să se dezvolte un pic cam periculos pentru grădinar şi există riscul de a atrage mai mulţi cumpărători decât ar fi dorit afaceristul.

Ce e de făcut ? Nu ai cum să o tai, după ce ai stropit-o la rădăcină, pentru că te vede lumea. Soluţia: confuzia şi bagatelizarea, trimiterea în derizoriu. Şi uite aşa au început să se coacă floricelele şi să sară peste tot că nu mai ştie ţugulanul  unde să pună ştampila. După combinările MP, MP, au început să apară clonele. Mai întâi Luceafărul Huilei scoate PSD al Muncitorilor, pentru a crea un pic de confuzie celor neiniţiaţi sau –de ce nu – pentru a câştiga nişte voturi şi din greşeală de la cei cu dioptrii ca fundul de borcan. În lupta politică orice truc este admis. După el a apărut şi o alta clonă la PP DD, numită PP LC. Ba se zvoneşte că practic ar avea acelaşi .. investitor.

Prin decembrie este programat să mai apară şi USP-ul lui Oprea, ca să nu rămână USL-ul singur, şi uite aşa tandemurile sunt formate. Poftim de mai înţelege ceva. Până şi cei care cunosc diferenţele pot greşi atunci când pun ştampila. Acum depinde care din gemeni va fi primul pe listă. Nu ar fi exclus ca cel ce apare primul pe lista electorală să fie cel care va aduna mai multe voturi fie din lene , fie din .. necunoaştere, fie din confuzie.

Ei bine, toate astea se întâmpla în anul 2011, iar anul electoral nu a venit. Ce va fi până la alegeri, câte clone şi variante vor mai apărea, nu poate prevedea nimeni. Dar sunt toate şansele ca până la alegeri să se plictisească electoratul şi de partidele tradiţionale şi de clone sau nou născuţi, iar rezultatul va fi cel  pe care unii îl urmăresc prin apariţia acestor floricele de porumb: plictiseală, lipsă de încredere, lipsă de interes, lehamite, confuzie. Urmarea ? Neparticiparea la vot, deci posibilitatea fraudării masive a alegerilor. Cum spuneam, lupta politică nu are limite.