Foamea şi dragostea

Când imediat după alegerile locale câştigate la pas de USL avertizam şi sugeram liderilor USL să se fotografieze cu acele rezultate şi să le pună în ramă, mulţi m-au învinuit de băsism sau pesimism exagerat.

Nu era o dorinţă, era o privire rece, obiectivă asupra unei realităţi dâmboviţene. Românul odată ajuns la putere consideră că a atins apogeul, că şi-a încheiat misiunea şi că de acum încolo poate face orice, el este acolo şi nimeni nu îl mai dă jos.

Aşa cum spuneam, din momentul de vârf al alegerilor locale, USL nu mai avea altă variantă decât varianta alunecării. Cât de mare urma să fie panta şi pierderea procentelor ţinea de greşelile ce urmau a fi făcute dar şi de dosarele şi manevrele lui Băsescu. Slavă domnului, atât manevrele Băsiste cât şi greşelile USL au fost abundente şi astfel USL a pierdut nu numai din imagine dar chiar şi în opţiunile de vot ale populaţiei.

În calcul nu intră numai ezitările şi amatorismul celor doi, Crin şi Victor,demonstrate „en gros şi en detaille” cu ocazia referendumului, când au ratat sprijinul populaţiei acţionând ca şi cum de fapt nu ar fi dorit să îl demită pe Băsescu, ci şi celelalte acţiuni adiacente printre care şi alianţele justificate de necesitatea asigurării majorităţii în parlament. După alipirea PSD de UNPR sau semnarea contractului între naş şi fin, înţelegere destul de cântată atât de membrii PSD cât şi de colegii de alianţă, au urmat câteva evadări individuale ca la Marea Buclă, din care au atras atenţia doamna cu dureri de burtă, din cauză de Plăcinte cu răvaş şi prigoniţii care se văd lipsiţi de contracte de când primăriile bucureştene au dat pas PDL-ului iar sectorul lui Onţanu a trecut şi el la USL. Toate aceste alipiri, deşi oarecum justificate în ochii colegilor de partid nu au avut priză la public şi nici chiar la flămânzii politicieni ai USL care de ani buni stau pe tuşă şi nu mai prind puterea fiind obligaţi să ţină „ciocul mic”.

Noii intraţi vin -cu pretenţii şi cu cereri suplimentare pe acelaşi număr de locuri, după ce 4 ani s-au înfruptat la masa PDL– pe aceleaşi liste ca şi cei care până acum au făcut foamea şi unora nu li se pare coşher. Normal şi logic au apărut şi se vor manifesta nemulţumiri ale celor din treptele 2 ale structurii USL, dar mai ales din partea PNL care e nevoit să dea din locurile sale pentru naşul lui Ponta. Dar peste toane se lasă o ceaţă deasă care ascunde nu se ştie unde opţiunile de vot ale românilor,ale nemulţumiţilor de guvernările Boc-MRU ale electoratului care fără a fi pro USL era anti PDL sau anti-Băsescu. Acestor oameni, manevrele de culise ale USL le sună a trădare sau mai bine zis le confirmă trădarea afişată cu ocazia referendumului, mai ales în momentul prezentării concluziilor CCR în Parlament, când Crin şi Victor au spălat putina în cel mai pur sens al cuvântului. Urmarea se vede în sondajele de opinie care chiar dacă nu sunt recunoscute pe faţă de capii USL, se confirmă prin ultima prostie pe care se pare că au făcut-o. Deşi nu recunosc faptul că încrederea populaţiei în USL a scăzut sub 50%, ultima strigare a lui Becali ne arată că USL e în stare să se alieze şi cu un partid de 0,1% procente în sondaje, numai să mai adauge ceva la zestrea tot mai subţire. Cât de disperat să fii să accepţi afişarea imaginii unui partid ca PNL de exemplu, de imaginea unui gură-spartă care debitează prostie după prostie, încercând pe rând orice alianţă numai să se vadă la adăpostul imunităţii pe care o asigură Parlamentul.

Cât de foame să le fie celor din USL să accepte o asemenea alianţă, fără să ia în calcul că prin acest melanj vor pierde mai mult decât vor câştiga ca electorat? Opţiunea lor se justifică numai prin goana după bani, căci e LMC faptul că în ceea ce priveşte electoratul, mişcarea Becali le aduce numai dezavantaje. Dar foamea este mare. O vorbă din bătrâni spune că Dumneuzeu când vrea să te piardă, nu îţi ia viaţa, îţi ia minţile.

Pe de altă parte, în grădina PDL a trecut vara, nu se mai poartă albul, se poartă albastrul „o culoare care oferă încredere„ după cum se exprima broscoiul. Cât de adormit să fii să crezi că electoratul va vota o culoare din spectrul solar numai aşa de dragul culorii? Mie însemnele şi culorile siglei noii formaţiuni PDL-iste îmi aduce aminte de băncile din parcul copilăriei unde scrijeleam o inimioară şi două nume pentru a parafa o dragoste ce ţinea până ce altă pereche venea şi schimba numele. Aşa sunt partidele noastre, se copilăresc scrijelind inimioare roz pe retina românilor. Dar dragostea ţine nici o vară, pe când foamea este veşnică.