Gardienii Constituției sau gardienii corupției | Ziua Veche
Acasa Opinii  Gardienii Constituției sau gardienii corupției

 Gardienii Constituției sau gardienii corupției

scris de Z.V.
640 afisari

Stan PETRESCU

CCR compromisă total prin hotărârea CEDO în cazul Kovesi

Știrea caldă care bulversează vitrina cu monștri politici români o constituie decizia judecătorilor de la Curtea Europeană a Drepturilor omului – CEDO din care înțelegem că fosta şefă a Direcției Naționale Anticorupție – DNA, procuror Laura Codruța Koveși, a fost văduvită de două drepturi fundamentale: dreptul la un proces echitabil și dreptul la libera exprimare. Adică nu a avut niciun fel de acces la o instanţă de judecată, ca să-și apere drepturile după revocarea sa  din funcţia de procuror sef DNA, iar demiterea ei, s-a făcut în baza unei „ievaluari” a fostului ministru al Justiţiei, Tudorel Toader, fost procuror comunist, după ce acesta a bălăcărit -o și a ironizat-o, public, pe doamna care ar fi îndrăznit să propună reformele unor norme legislative care afectau sistemul judiciar. CCR, practic, l-a obligat pe președinte să semneze decretul de revocare din funcție, deși CSM, se opusese propunerii ministrului Justiției.

Stan PETRESCU

CCR a trecut ca tăvălugul arbitrariului peste tot și peste toate, lovind până și în independența Justiției, că doar ei, magistrații Curții, pot. Și pot, fiindcă s-au constituit într-o solidă autoritate abuzivă, așezată deasupra tuturor celorlalte puteri ale statului. Ieșirea Președintelui pe televiziuni, după publicarea deciziei CEDO, a avut darul de a transmite un semnal CCR, arătând că aceasta a mai săvârșit erori grave. Presa ultimilor ani a semnalat faptul că magistrații Curții au motivat, de exemplu, prevederi care nu există, sau care vorbesc despre altceva, sau în altele ne arată cum organele judiciare pot lucra și conlucra cu serviciile, sau a fost criticată de Comisia de la Veneția în cazul prelungirii mandatului magistratului Curții, domnul judecător Lăzăroiu. Tăvălugul tras de magistrații Curții merge mai departe, aceasta din urmă luând decizii aberante, sfidătoare, răsunătoare, care strivesc încrederea în justiție a milioanelor de cetățeni români.Cum puteau judecătorii în robe roș-vișinii ai CCR să-și ia pâinea de la gură, desfiinţând pensiile lor privilegiate, umflate prin cumul de pensie și salariu? Și atunci şi-au tras decizii doar pentru ei. Câtă imparțialitate! Ciolac peste pupăză, cei nouă magnifici ai Curții și-au încordat mușchii de pistolari de ocazie, grăbindu-se să declare neconstituționale amenzile pentru încălcarea stării de urgență. Decizia stupidă, va determina ca peste o sută de mii de plângeri al contravenienților să ajungă la justiție, un număr uriaş, să contribuie, masiv, la sufocarea instanţelor de judecată. Și mai mult, CCR a umilit, în mod brutal, miile de slujbași ai forței publice, care și-au făcut datoria, zi și noapte, apărând ordinea și siguranța publică, atât de necesare în timpul stării de urgență. Această răzbunare a Curții este generată, probabil, de  verdictul CEDO, pe care domnii supermagistrați au obligația să-l execute și să desființeze revocarea procurorului în chestiune, căci așa spun cărțile juridice comunitare și recunoscute de dreptul românesc.

Dar cea mai mare sfidare a poporului suveran a fost neaplicarea Referendumului din anul 2009. Aşa după cum onorata Curte Constituţională i-a ordonat Preşedintelui Klaus Iohannis să revoce un procuror din fruntea DNA, tot aşa, aceeași Curte, avea obligația să someze Parlamentul să ţină cont de acel referendum, pentru că, deşi s-a numit consultativ, el era musai de aplicat, conform deciziei 682/2012 a Curţii Constituţionale din care cităm: „Nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voinţa populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de faţă, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), să fie ignorată de reprezentanţii aleşi ai poporului (…) ceea ce distinge un referendum consultativ de unul decizional nu este, în principal, chestiunea privitoare la respectarea sau nu a voinţei populare – această voinţă nu poate fi ignorată de aleşii poporului, întrucât este o expresie a suveranităţii naţionale -, ci caracterul efectului referendumului (direct sau indirect). Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un efect indirect, în sensul că necesită intervenţia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voinţa exprimată de corpul electoral.”

Păi, ce-ați făcut domnilor magistrați cu voința Poporului Suveran? Ați confundat-o, bag seama, cu o otreapă de șters gurițele voastre ipocrite, cu care pupară-ți, o viață, nu crucile noastre creștine, ci secera și ciocanul.

Parcă sunt prea multe greșeli, impardonabile, din partea unei Curți așa de mari și cu asemenea ştaif juridic. Aceste uriașe abuzuri, mai degrabă, au un enorm impact asupra democrației noastre și așa destul de fragile. Decizia CEDO și erorile de judecată, în cascadă, ale unei Curți ultrapolitizate, impune, de la sine, demisia membrilor ei. Iar dacă domniile lor nu vor, trebuie să-i obligăm noi, poporul cel mințit 30 de ani de-a rândul.

Deşi nu sunt de acord cu forme violente de îndreptare a derapajelor democratice ale unor puteri ale statului, iată, că realitatea impune acest lucru. Câteodată. Să nu uităm cauzele care au condus la revolta din decembrie 1989 împotriva tiraniei instalate de Ceauşescu, terminată cu vărsare de sânge nevinovat.

Este grav să schimbi un modest funcţionar public din poziția sa de slujbaș la stat, în mod brutal, dar mult mai grav este să schimbi, abuziv, cu instrumentul politic, numit CCR, înalte funcţii de decizie din stat. Este o crimă la adresa democraţiei. Noua inşi, numiţi pe criterii politice şi nu aleşi, au încălcat, cu dispreţ norme juridice,  Constituția, legea fundamental sancționată de un întreg popor. Soluţia pentru spălarea ruşinii obrazelor de toval ale Curții, în fața nației și a Europei, este una singură: plecarea de bună voie a membrilor vinovați ai Curții.

Curtea constituțională este o creaţie comunistoidă, introdusă în textul legii fundamentale la ordinul lacheilor lui Ion Iliescu, încă de la facerea ei, 1992, aşa cum tot Ion Ilici a introdus inovaţia otrăvită cu reprezentanţii minorităţilor naționale în Parlament. Acești reprezentanți (unii nu cunosc limba minorităților din care pretind că provin) ocupă fotolii de parlamentar, cu toate drepturile conferite de Constituție, fără ca aceştia să treacă prin votul popular. Din cauza acestei invenţii antidemocratice, de coloratură sovietică, au căzut guverne. Şi iată-i pe urmaşii lui Iliescu, batjocorind, din nou, românii, introducând, spre votare, în Parlamentul României, legi anticonstituţionale, pentru a consfinţi, în inima ţării, un ţinut autonom pe baze etnice. Sau gafa de proporții cu introducerea limbii maghiare în administrația publică, un fel de a doua limbă oficială în Transilvania, gafă săvârșită de același Parlament roșu. Ce faci poporule român? Ai rămas căzut în somnul cel de moarte? Iar popii acoperiţi, având pe frunte cruci fără valoare spirituală, nu au timp de tine, să te trezească. Ei se ocupă, abitir, de afaceri cu cele sfinte şi nu vor să piardă o aşa mare oportunitate de înmormântări, oferită, generos, acum, de către satanica pandemie.

Lovitura de berbece dată DNA-ului a fost năucitoare. Braţul acestei zguduitoare loviturii l-a constituit CCR, iar mintea care a ordonat aparţine puterii politice, vinovată, pe de-antregul, de dezastrul parcurs de către un întreg neam. Totul s-a organizat după metode bolşevice, pentru a tempera zelul luptei anticorupţie susținut de către procuroara revocată. Totodată,  loviturile au continuat, căci s-a stopat, după aceea, și uriașul efort al muncii de intelligence al serviciilor de informaţii, singurele în măsură să devoaleze pe marii corupţi cu gulere albe, pe marii baroni politici lacomi, marile clanuri de interlopi și mafiile de tot felul, din țară și din afara ei, de fapt pe marii corupți și atentatori la averea şi tezaurul statului.

Acești monștri politici, acești trăitori în cultura furtului banului public, aceste uriașe reptile care conduc statul, acești ticăloși și trădători de neam, cu megagdosare ascunse după imunitatea parlamentară, nu puteau să-și îndestuleze lăcomia fără să aibă sprijin politic de la cel mai înalt nivel și mai ales, de la cel al CCR, garant oficial de sprijin al fărădelegilor lor. Iar acest sprijin nemijlocit, sută la sută, se vede cu ochiul liber de către orice român onest, pentru că CCR s-a situat pe poziția puterilor care au distrus această țară.

Reacțiile Președintelui republicii, a guvernului, a societății civile se țin lanț, avertizându-ne că România nu mai poate face pași înainte, având în spate o asemenea povară care a răsturnat toate valorile juridice românești.

S-a coagulat printre români ideea unei petiții la  nivel naţional, adresată   Președintelui țării pentru organizarea unui Referendum pe tema desființării Curții Constituționale Române. De asemeni,  Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor (AMASP) „solicită demisia de onoare a tuturor membrilor Curții Constituționale ce au adoptat decizia nr. 358 din 30.05.2018, arătând vina cu degetul direct spre  componența toxică de magistrați politici care a validat propunerea ministrului Tudorel Toader, subliniind ferm că Această Curte, așa cum este ea alcătuită acum, nu mai poate reprezenta „gardianul” respectării Constituției și a tratatelor internaționale la care România este parte”.

Grupul pentru Dialog Social solicită demisiile lui Valer Dorneanu de la Curtea Constituțională și a lui Tudorel Toader din funcția de rector al Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, precum și din cea de reprezentant al României în Comisia de la Veneția, drept urmare deciziei CEDO care i-a dat câștig de cauză fostei procuroare de la șefia DNA, Laura Codruța Koveși.

Se vede de la o poștă cum CCR a României a devenit un fel de garda pretoriană de apărare și represiune a Partidului Social Democrat (PSD). De la instalarea la președenția Curții a comunistului Dorneanu Valer, imaginea și reputația Curții au fost destul de grav avariate, iar încrederea românilor în independența acesteia a scăzut la nivele alarmante.

Faptul că membrii Curții sunt numiți politic și că nu sunt constituționaliști de profesie, indică lipsa flagrantă de independență a acestora, calitatea de magistrați integri, fiindu-le pusă la îndoială.

Dar ceea ce a stârnit nemulțumirea de proporții a majorității românilor  sunt privilegiile funcțiilor magistraților Curții, aroganța și ipocrizia lor, salariile și pensiile lor speciale, întrecând cu mult limita normalității. Această instituție de rezonanță națională și internațională, care, potrivit legii ei de funcționare, ar fi trebuit să fie unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România, total independentă faţă de orice altă autoritate publică şi subordonată numai Constituţiei, deci voinței poporului, nu-și mai justifică  existența, pentru că ne-a arătat că aceasta nu mai este dispusă să-și îndeplinească atribuțiile. Această înaltă instituție a sărit pârleazul peste limitele stabilite prin lege, hotărându-se să servească un grup politic infracțional, iar prin aceasta să ajungă într-o poziție de confruntare directă cu speranțele în dreptate ale poporul român.

Prin deciziile sale, unele inventariate mai sus, tragem concluzia dramatică pentru noi românii, că țara ar fi condusă de CCR și nu de cei în drept să facă asta, iar judecătorii cu robe roș-vișinii, ieșindu-și din atribuțiuni, stabilesc dreptatea și cursul politic în întreg cuprinsul țării, după capriciile lor, după vrerea altora și nu a voinței Neamului Românesc.

Lipsită de rațiune și raționament, Curtea nu-și mai îndeplinește funcţia încredinţată, cu imparţialitate şi în respectul Constituţiei, fapt care a condus la un  conflict constituţional inadmisibil, la o coliziune dură între CCR și Poporul Suveran căruia îi este subordonată.

Această Curte Constituțională s-a compromis total, iar magistrații care o populează nu mai pot fi considerați gardienii Constituției, pentru că domniile lor s-au metamorfozat, cu timpul, în gardieni sprijinitori ai corupției, în agenți de influență aflați în serviciul unei entități statale, dislocată mai la est. Totodată, Curtea apără cu dinții o clasă politică extrem de coruptă, clasă din care provin majoritatea magistraților ei, clasă agățată, vizibil, de cordonul ombilical al puterii de la Moscova.

 

1 comentariu

vasile 08-05-2020 - 15:14

Aceasta curte trebuie reformata din temelii , care sa cuprinda cunoscatori si constitutiei si neaserviti politic .

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult