Nu există nimic în natură și în societate, care să nu se afle în permanentă schimbare și transformare. Klaus Iohannis nu putea să facă abstracție de la acest principiu. Categorisit la începutul mandatului de către mass-media drept un ,,Mutulică” , Președintele a fost nevoit să poarte această ,,amprentă” a demnitarului care nu știe să se descurce în diverse situații cu ajutorul unui discurs public eficient.
Cariera unui astfel de politician este sortită eșecului. S-a observat cu ușurință la prima dezbatere electorala ,,face to face” , dintre Hillary Clinton și Donald Trump, în timpul căreia inteligența și promptitudinea limbajului candidatei democrate a înclinat balanța în favoarea ei. Să înțelegem că doamna Hillary Clinton s-a dus la ,,fierar”, să își ,,ascută” limba? Nici vorbă! Educația speech-ului public eficient a primit-o din familie, de la cea mai fragedă vârstă. Vestea bună este că, de la o vreme, Președintele nostru, a început să aibă limba, puțin mai ,,ascuțită”.
Anumiți reprezentanți ai mass-media și unii analiști politici au ajuns la o concluzie surprinzătoare: toți cei aflați în vizorul lui Klaus Iohannis ca persoane non grata, au cam dispărut de pe scena publică. Victor Ponta și Mihai Răzvan Ungureanu ar fi unii dintre aceștia. Este fără îndoială o exagerare fără niciun argument temeinic. Klaus Iohannis nu este un ,,sforar” și nici nu are abilitatea de a acționa ,,a la Hrebenciuc”.
Speculațiile de acest fel sunt nocive, întrucât au darul de a induce ideea că s-ar putea ca Președintele să fie un personaj ,,malefic” . Se întâmplă acest lucru pentru că raportăm totul la firea nostră balcanică și la sângele amestecat de atâtea seminții barbare, care ne conferă uneori neseriozitate, impulsivitate și impredictibilitate.
Să nu uităm că Președintele nostru, deși este sas, este tot neamț. Și nemții, au alt sânge și alt temperament. Ar fi fost greu să devină încă din primele zile un ,,Moromete”autohton, mai ales că a trăit până în 2014 în Ardeal și nu în insolita Capitală a României. Comportamentul Președintelui va suferi modificări esențiale în momentul în care acesta va simți că nu mai are ,,nisipuri mișcătoare” sub tălpi. Încă nu este pe deplin stăpân pe situație. Din această cauză, firea lui molcomă îl îndeamnă la expectativă.
Activitatea Președintelui este marcată și de incapacitatea extra-senzorială de a își alege subordonații. (pe care în mod ipocrit îi numim ,,colaboratori”!) . Se spune că doar femeile sunt dotate cu un al șaselea simț, cu ajutorul căruia reușesc să deosebească binele de rău. În mod similar, un Președinte, ar trebui să fie dotat cu un al șaselea simț, pentru a fi capabil să își aleagă subordonații pentru a nu fi obligați să accepte ceea ce îi este impus. În America, oamenii Președintelui sunt aleși întotdeauna pe baza unor capacități extra-senzoriale pe care candidatul la Președenție sau Președintele în funcție le posedă. Nici nu s-ar putea altfel, pentru că în acest joc se pune la bătaie mult devotament. Sau mai concret, mult suflet. Îl putem oare suspecta pe Vasile Blaga de un devotament exagerat față de Președinte? Sau că îl doare prea mult sufletul de soarta acestuia?
Pentru că un alt motiv al neîmplinirii prezidențiale îl reprezintă ineficiența partidului liberal, pe care Klaus Iohannis îl considera la un moment dat ,,partidul meu”. Care s-a dovedit în numai doi ani a fi un ,,epigon” prezidențial. În mod firesc Președintele s-a debarasat formal de acesta. Constatăm cu satisfacție că în ultima perioadă Klaus Iohannis a devenit mult mai ,,gureș” , trecând de la principiul promovării ,,lucrului bine făcut”, la principiul ,,lucrului bine făcut de mine însumi”. Ceea ce ar putea să fie benefic pentru țară. O singură ,,rană” rămâne încă deschisă: Basarabia Românească!
