Guverne de lași și  ucigași | Ziua Veche
Acasa Opinii Guverne de lași și  ucigași

Guverne de lași și  ucigași

scris de Doru Dragomir
1 afisari

Drama care a cuprins România ultimilor zile spune totul despre o crudă realitate politică românească: catastrofala guvernare a celor puși și nu aleși în capul treburilor statului care a dus la îndolierea deloc necesară a țării.

Stan-Petrescu-editorialist-Ziua-VecheVina pentru moartea acestor tineri, secerați brutal din mijlocul familiilor lor, este uriașă, veche și profundă, este plină de cancere și cangrene, este ascunsă precum moliile  în haine, ieșind la suprafață în toată hidoșenia ei în seara monstruoasei crime, săvârșită la sfârșit de octombrie a.c. De câteva zile, toți mahării politici decizionali au intrat într-o silenzio stampa, lipsind televiziunile năimite de rating politic și, ca să fie muțenia plastică și maximă, tace misterios în miros de tămâie și mucuri de lumânare, însăși, amanta cruciată a acestora – Biserica lui Daniel. S-ar părea, că de la o vreme, Biserica noastră nu mai aparține lui Hristos, ci unui Preanefericit cu barbă, afon și arogant, lipsit de smerenie și har, precum un drac, ajuns un fel de Monarh al unui Regat ortodoxizat cu forța. Preocuparea lui esențială nu este aceea de a se ruga pentru mântuirea poporului său năpăstuit de asemenea tragedii, ci este  aceea de a-și construi un uriaș cocon ortodox, numit Catedrala Neamului, tapetat cu picturi scumpe și mătăsuri rare, aduse tocmai din țările calde, cocon unde speră să fie înmormântat și îmbălsămat precum un Faraon. Sumele trebuincioase acestei construcții sepulcrale vor fi sustrase, prin abuz și amenințare divină, din buzunarele enoriașilor ignoranți ori cadorisite prin grija unor politicienii corupți cu care, de bună seamă, s-a încârdășit.

Atâta durere, ură și ocară a acumulat acest popor într-un sfert de veac încât trebuie să hotărască pentru totdeauna: dacă mai suportă sau nu această uriașă caracatiță comunist-securistică, acest prădător hidos întins cu brațele sale slinoase  până-n peste ultimul cătun al neamului, un animal mai lacom decât necuprinsul, care, prin omisiune, sau cu bună știință, a ucis mii de români, amanetându-le până și viitorul lor și al copiilor lor. Toate aceste drame apocaliptice au avut drept cauze ostracizarea democrației de către hoții revoluției și urmașii lor. Instrumentele  puterii  acestor canalii politice care și-au apropiat funcția publică precum uriașele lor averi, s-au redus la minciuni mass-media, abuzul de putere şi corupţia generalizată în toate sinapsele și la toate nivelele de conducere ale statului.

Avem o guvernare ce se remarcă nu prin grija față de bunăstarea ți siguranța românilor, ci prin constanta nebunie de a-i duce pe foarte mulți dintre ei la cele veșnice prin omor, considerând aceste acțiuni, în mintea lor iresponsabilă, un fel de pagube colaterale.

Să amintim aceste crime, iertată fie-mi îndrăzneala, într-un inventar macabru: în 1995 o aeronavă care zbura pe ruta Bucureşti – Bruxelles, la doar câteva clipe de la decolare, a căzut în apropierea localităţii Baloteşti, plecând la cele veșnice 60 de nevinovați, dintre care 11 erau membri nefericitului echipaj; în 2009 un microbuz este lovit de un tren de persoane în apropierea gării localităţii Scânteia – Iași, accident grav, soldat cu 14 morți și 3 răniți; în 2010 două fete tinere ard de vii  într-un cazinou din Constanţa; în 2013, pe podul Grlo din Muntenegru, un autocar condus de un bezmetic, se năruie într-o prăpastie, unde pier, în mod tragic, 18 români, iar 29  sunt grav răniţi; în 2004, într-o comună buzoiană, Mihăileşti,  a avut loc explozia unui camion cu azotat de amoniu, au murit 18 persoane și 13 rănite grav; în 2014 cade avionul pilotului Iovan, la Oradea, accident în care moare el și o nevinovată studentă la medicină, la care se adaugă patru medici care au fost răniţi; în decembrie 2014, un elicopter SMURD s-a prăbuşit în Lacul Siutghiol din Constanţa, murind înghețați, sub ochii autorităţilor, întreg personalul alcătuit din patru oameni; în seara zilei de 19 octombrie moare într-un accident de motocicletă un tânăr polițist care se constitui-se, ca antemergător, pentru coloana ministrului de Interne și, în sfârșit, la 31 octombrie 2015, într-un blestemat club bucureștean, amenajat impropriu, pier stupid, arși prin foc și intoxicați de fum, 32 de tineri, deocamdată, alți 90 rămânând internați, în stare gravă. Bilanțul total al acestui inventar este șocant și tulburător: 151 de morți și peste 130 de răniți.

La acest număr mai trebuie adăugate alte câteva batalioane de români dispărute sub roțile mașinilor pe șoselele publice deplorabile, care traversează mii de localități pline de copii, de oameni și bătrâni, de gropi și de animalele ce vin de la munca câmpului, pentru că autostrăzile promise de politicienii corupți până-n măduva oaselor, care să îmbunătățească și modernizeze infrastructura rutieră, nu sunt nici gata, pentru că jumătate din banii destinați acestor proiecte au fost furați. Dacă aș mai pomeni de accidentele de muncă produse pe bandă rulantă, de-a lungul și de-a latul țării, cifra ar provoca emoții devastatoare întregii comunități românești.

Autoritățile iresponsabile nu sunt în măsură, nici azi, să lămurească cetățenii despre adevăratele cauze ale acestor ucideri „legale”, ascunzând, sub preș, totul cu o obrăznicie dâmbovițeană nemăsurată, pentru că nicio instituție a statului nu-i poate trage la răspundere, iar cetățenii rămân căzuți în ignoranța lor, așteptând ajutorul și salvarea de la Cel de Sus, ucigașii în costume Armani și cărați, pe banii noștri, în mașini scumpe cu motocicliști și girofaruri, fiind exonerați de orice pedeapsă, pentru că ei fac totul, inclusiv abuzurile, în numele celor cărora conduc Statul.

Aranjorul Gabriel Oprea, care dacă se oprea filozof rămânea, va trebui să dea socoteală, în calitate de autor moral, pentru moartea dramatică a tânărului polițist de la Circulație. Cu aroganță neasemuită și discursul opintit, plimbărețul interesului național și-a construit o carieră cazonă și politică de invidiat, nu pe merite și pe cale legală, ci prin fel de fel de mișmașuri și aranjamente imorale, în complicitate cu politicieni corupți, din sferele puterii, după cum ne spune toată presa scrisă și vorbită, acesta, încălcând, prin abuz instituțional, toate regulamentele armatei și legile țării, ajungând să fie un purtător de grade necuvenite și nemeritate, un camarad de arme dezavuat de către toată suflarea militară activă și în rezervă de pe întreg cuprinsul patriei.

Cer iertare cititorilor mei pentru că l-am gratulat, de Ziua Drapelului, pe domnul căpitan Oprea. Acțiunea de la Miercurea Ciuc, organizată împreună cu ministrul Apărării a fost o farsă și atât. Acest căpitan, ajuns prin metamorfoze politice murdare, general cu acte în regulă, poartă întreaga vină pentru demonetizarea gradelor militare, pentru ofensă adusă corpului de cadre militare și mai ales pentru ducere în derizoriu a gradului de general, el fiind iniţiatorul avansării unor neisprăviți și trepăduși politici, gen Onțanu, la grade militare pe care nu le merită.

Pentru ștergerea acestei imense rușini și murdării de pe obrazul și uniforma sfântă a armatei, este necesară înaintarea unei propuneri de urgență către CSAT și apoi către un guvern normal, conform căreia să se predea, de către deținătorii ilegali, gradele militare primite, la intendeța armatei.  S-au acordat, de-a valma, grade de generali și colonei unor fotbaliști, handbaliști, tenismani, chelneri, gazetari, crainicii sportivi, istoricii de conjunctură, diferite matracuci pe post de secretare și până la toți ceilalți analfabeți aciuați pe la fel de fel de funcții cazone, cumpărate cu influență și bani, primind, la schimb,  galoane militare nemeritate, nemuncite, ducând, astfel, gradul militar și mai ales pe cel de general în derizoriu. Am ajuns de râsul euroatlantiştilor, datorită acestui analfabet politic, cărător de bagaje și bodyguard al infractorului miner, care cu ortacii lui s-au pus pe cafteală, la mineriade,  a bucureștenilor nevinovați aflați pe stradă.

Priviți și vă cruciți, oameni buni, cine conduce cel mai mare minister de forță al țării, Internele, instituție de bază a guvernului care însumează peste 80 de  mii de funcții și poartă pe umerii lui povara ordinii publice a țări întregi, precum și apărarea proprietății, a bunurilor fiecărui cetățean român.

Așa că nu voi mai exclama:  „Bravo Gabriel!”,  ci voi spune: „Gabi ai cam feștelito!”. Pentru că acest popor batjocorit, perpetuu, de către o gașcă de golani politici, puși și nu aleși la cârma Guvernului, trimit țara către un imens index internațional, un Guvern care și-a exersat știința de a batjocori o țară și un popor, cu o nerușinare râncedă. Și asta pentru că poporul ignorant nu și-a antrenat, la rându-i, abilitatea de a-i lua, pe cei ce ne conduc, de gulerele lor albe și de obrajii lor bine rotunjiți spre a-i arunca dincolo de noi, adică în propriile lor haznale politice.

Minciunile gogonate cu care premierul cercetat și plagiator cochetează zilnic în eter, reprezintă un mod de a exista în spațiul public fără ca nimeni să-l zboare din scaun, fie din cauza unei Constituții șchioape, fie din neștiința noastră despre cele ale democrației.

Această criză mizeră în care se bălăcărește politichia românească de doi lei, ca să citez un premier în viață, generată de moartea absurdă a celor mai frumoși și sănătoși tineri ai noștri, a inflamat, instantaneu, spațiul public românesc, a scos la lumină toată viermuiala fetidă și uricioasă din instituțiile alese și etatice ale statului, dar mai ales toată incapacitatea acestui Executiv, condus de Viorel Gălăgie, un ipochimen cu reale și vizibile însușiri de agent de influență dovedit, care acționează subtil și cu abilitate contra propriului stat și popor. Acest ticălos politic gregar, mitocan și mitoman, incult, și mardeiaș al limbii române, acest plagiator deconspirat, cunoscut în tot spațiul euroatlantic și în cel euroasiatic, acest cercetat penal pentru furtișag și spălare de bani ne oripilează, zilnic, cu câte un discurs miștocăresc, involuat și rudimentar, schematizat și lipsit de substanță, adesea forțat, incoerent și plin de falsuri. A ajuns, din întâmplare, un specimen politic care, prin comportament și propensiune către scandal politic, crează animozitate, război public, instabilitate și dihonie la vârful statului. El refuză, în mod parșiv, să se înscrie în lanțul de comandă strategic politco-militar, considerându-se egalul Președintelui, pe care-l trădează în văzul lumii și îndepărtează statul de civilizația occidentală. El nu reprezintă altceva decât ocara neamului său.

Minte, afirmând public că a fost ales de Parlament și uită să ne spună că a fost numit în funcție printr-un decret semnat de Președintele României și a depus jurământul față de țară în fața acestuia. El nu are conștiința și meschin de mica educație să reflecteze cuminte și cumsecade la poziția scaunului pe care i-l propune Constituția, vizavi de șeful Statului. Ori, pentru acest gest trebuie să ai ceva cultură și un mare bun simț.

Acest popor românesc a ajuns la mâna unor briganzi politici, crescuți în eprubetele stahanovist – iliesciene și a liotei din jurul acestuia, iar urmașii, pe care-i vedem, frecvent, în toată splendoarea iresponsabilității lor, ascunși prin ungherele de decizie ale guvernelor, au ocupat, prin abuz, cele mai înalte fotolii ale statului, sfidând cetățenii în slujba cărora se fac ei că lucrează. Da, acest popor este „vinovat” pentru tăcerea și lipsa sa de vigoare cetățenească pentru că ani de-a rândul a fost împins să se folosească  de o civilizație de împrumut – comunismul -, care nu a corespuns propriei sale culturi, propriilor sale tradiții, propriilor sale viziuni și credințe religioase, fapt ce a condus la un nivel scăzut al moralității sale, El, Poporul, devenind, după evenimentele din decembrie, sălbăticit și derutat, pentru că îl vedem cum îmbrățișează, orbește, în mod inexplicabil, un spirit de libertate excesiv în conivență cu un stil de conduită refractar oricăror fel de constrângeri impuse de valorile adevărate ale democrației cu care se acomodează atât de greu. Pe această construcție mizează neo bolşevicii de azi, „iubitori” ai interesului național și ai visteriei statului, din care sustrag zilnic sume enorme.

Apocalipsa de la Clubul cu zeci de morți spune totul despre isprava unor nemernici suiți în vârful treburilor statului, ei crezându-se prim-miniștri și ministeriabili perfecți și infailibili, deoarece rămân inamovibili în scaunele lor, prea înalte spre a fi atinși.

Pentru toate aceste fărădelegi, acest Guvern, laș și ucigaș, trebuie să plece neîntârziat și să nu se pună cu poporul indignat pentru că iată, la ora când aștern aceste rânduri, zeci de mii de bucureșteni, majoritatea lor tineri, au ieșit în stradă, cerând guvernanților uzați de atâta putere și abuzuri, cât și autorităților publice vinovate de moartea tinerilor de la Colectiv, să plece. Declicul în atitudinea civică a celor tineri s-a produs, urmând ca ei, în următoarele zile, să genereze schimbarea sistemului corupt.

Așa că, domnilor ministeriabili, domnilor vinovați de relele acestei țări, pentru că ați devenit atât de grosolani, corozivi și impopulari, plecați! Constatăm, pe zi ce trece, că între acest Guvern de lași și ucigași, pe de o parte și țară, pe de alta, se află doar neantul.

 

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult