Hexi - Moartea | Ziua Veche
Acasa Opinii Hexi – Moartea

Hexi – Moartea

scris de Teodor Seran
9 afisari

Deşi avem o armată de instituţii specializate în a combate hoţia şi corupţia din România, se dovedeşte fără niciun dubiu că toate au angajaţi în fruntea lor nişte „tăntălăi”, care ori nu au habar pe ce lume trăiesc, ori sunt nişte „pioni otrăviţi”, care nu  au de-a face cu interesul public şi naţional.

teodor seranSă laşi un infractor de teapa lui Dan Condrea în libertate, fără nici o restricţie de circulaţie sau de comunicare, reprezintă o nerozie impardonabilă.  Aceşti farisei ai legii, care încasează lunar salarii la care un om obijnuit nici nu ar visa, din banii strânşi de stat, prin taxe şi impozite, se dovedesc pe zi ce trece a fi doar nişte „căpuşe” ale bugetului public, pentru că nu justifică prin nimic prezenţa în structura instituţiilor specializate ale statului. Aceşti oameni nu sunt plătiţi în baza unor criterii de performanţă, care trebuiesc îndeplinite, ci doar în baza faptului că ei există în aceste instituţii. Fără „dubito” si fără „cogito” ci doar cu ”sum”, aceşti „driopiteci” ne tulbură existenţa naţională.

Ne putem imagina ce conglomerat de interese obscure se află în spatele răposatului Condrea, dacă a existat o astfel de mobilizare, pentru a se pune la cale, o „inginerie a răului” pentru eliminarea lui Condrea.   De ziua Sfinţilor Constantin şi Elena, patronul Hexi-Farma, urma să se prezinte la Parchet, pentru a da primele declaraţii, în cea ce priveşte mega-afacerea cu dezinfectanţi.

Pentru o uriaşă cohortă de corupţi, încă necunoscuţi, acesta ar fi fost începutul sfârşitului.  Nu există prea mulţi oameni în această ţară, care să admită faptul că acest accident a fost unul întâmplător. Această îndoială se datorează în mod exclusiv autorităţilor şi instituţiilor statului care, fie au dat nişte declaraţii lipsite de fermitate şi marcate de echivoc, fie au inteprins nişte acţiuni îndoielnice ca fermitate şi fără nici un rezultat concret. În urmă cu puţin timp, au existat cazuri de suspiciune rezonabilă, concretizate în arestări imediate.

În cazul lui Condrea au existat suspiciuni confirmate şi totuşi, acesta a fost lăsat în libertate. Realitatea la zi confirmă stângăcia de neînţeles a unor instituţii specializate ale statului şi totuşi aceste devoratoare ale banului public, se fac „că plouă”. Înţepenită parcă în naivitatea ei şi lipsită de informaţii,  incapabilă de a face distincţia dintre bine şi rău, societatea civilă acceptă tacit şi fără revoltă, să se facă  şi ea „că plouă”.  Adevărul pare a „musti”  la suprafaţa evenimentelor, străduindu-se să iasă la suprafaţă, în timp ce se simte în aer faptul că nimeni nu vrea să îl ajute. Se doreşte în mod evident să se „pună batista pe ţambal”, astfel încât adevărul să fie înăbuşit şi să nu mai fie aflat niciodată.

Există câteva întrebări pe care anchetatorii le doresc a fi Hamletiene, în timp ce ei se vor face că lucrează.

 

  • De ce timp de aproape o lună, Condrea nu a fost reţinut?
  • De ce în ziua fatidică, Condrea s-a deplasat cu o maşină nefolosiă timp de trei ani şi fără asigurare tehnică la zi, în condiţiile în care avea la dispoziţie o maşimă puternică, dotată cu mijloace moderne de siguranţă?
  • Unde a dispărut laptopul personal al acestuia, aflat la biroul firmei, în care se regăsea lista celor care erau mituiţi, pentru a închide ochii la livrarea unor soluţii diluate,  fără nicio eficacitate în combaterea bacteriilor din spitale?
  • Cum de a fost posibil ca dintr-o ciocnire frontală cu un copac, să se producă o  deteriorare totală a maşinii lui Condrea?
  • În ce condiţii s-a produs o mutilare atât de avansată, până la neidentificare, a fizionomiei acestuia?
  • De ce ancheta, în acest caz de corupţie evidentă, nu a fost preluată de către DNA ?
  • Cine se află în spatele ”Cortinei de Fier” prin care se doreşte a fi definitiv îngropate, personajele care au condus din umbră această mega-afacere?

 

La toate aceste întrebări acuzatoare, se va răspunde în final cu un scurt şi sec „case closed”. Logica unei investigaţii jurnalistice duce la concluzia că în spatele cortinei se află personaje care aparţin unei instituţii cu putere uriaşă în stat şi care nu poate fi niciodată controlată. Există două astfel de instituţii ale statului care posedă aceste două însuşiri: Curtea Constituţională a României şi Serviciul Român de Informaţii.

Aceste două instituţii ale statului, pentru care Constituţia nu a prevăzut nici un fel de „botniţă”, ar putea să fie judecate doar de către Dumnezeu. Curtea Constituţională a României are „dinţi de lapte” şi nu ar avea  de ce să fie judecată de către Divinitate. Serviciul Român de Informaţii are însă, „dinţi de fier” şi ar putea exista oricând un motiv pentru a fi judecat. Oare facem o „blasfemie”, dacă am pune întrebarea: este oare cazul ca în acest caz Divinitatea să înfiinţeze o Comisie Specială de Anchetă a Serviciului Român de Informaţii?

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult