Iartă-l Doamne că nu ştie ce face | Ziua Veche
Acasa Opinii Iartă-l Doamne că nu ştie ce face

Iartă-l Doamne că nu ştie ce face

scris de Doru Dragomir
5 afisari

A dat strechea peste aqualogul naţiei, domntovarăşul Adrian Severin. Se zice că, dacă Dumnezeu vrea să-l piardă pe om, îi ia mai întâi minţile. Nu-mi dau seama dacă domnul, cu numele de mai sus, a rămas fără minte, s-au i-a luat-o Cel de Sus, dar sigur nu o mai poate controla, mai ales de când a început să vorbească în dodii. Pentru că de la o vreme, omul nostru cel mai de la stânga politicii, după ce s-a exportat pe voturile şi pe banii noştri, frumoşi, la cel mai fain parlament european, a devenit mânios şi agitat, din cale afară, sensibil şi neastâmpărat, gălăgios, furios la culme, împins necugetat către un jind al ocării comuniste radicale, purtare ciudată, zicem noi, dacă ne gândim la intelectualul de forţă al neamului, ajuns europarlamentar.

Stan-Petrescu-editorialist-Ziua-VecheToate aceste manifestări de larmă, gâlceavă, rostiri de vorbe năroade, tărăboi şi mânie proletară, părând a fi nişte semne, evidente, că boala numită streche a dat peste dânsul fără să-l întrebe.
Recomandarea noastră tovărăşească ar fi aceea că omul trebuie să bea, pe nerăsuflate, multă aqua chiorensis, ca să se trateze, cât mai rapid, de boala respectivă. Apa face bine la toate bubele capului, la toate folderele virusate ale minţii, la negrul din cerul gurii, precum şi la mieliţa-i locvace care bate dosul.
După celebrul episod cu formula apei chioare, după circul naţional media generat de „lista” care-i poartă numele, după ce a criticat ANI că nu are corespondent în UE, după eşecul misiunii din unele teritorii slave şi după fapta de corupţie din 2011, Adrian Severin se dovedeşte a fi doar un individ cu ifose din zona patologiei ideologice, beteşug roşu care ar putea da rapid în Boala lui Calache, sau, cine ştie, să se fi molipsit de brukanită, un fel de guturai de partid care face parte din aceiaşi familie de boli molipsitoare cum ar fi ciuma roşie. Domnul nostru doreşte, cu orice chip, să scape de necazul în care l-a băgat lăcomia sa, fără de margini, şi nemaiştiind pe unde să scoată cămaşa în faţa justiţiei române dă, în chip neruşinat, cu gaze, cu petarde ideologice, cu ură şi pe gură şi pe nas, dar mai ales pe gură, în contra poporului roman, înfierându-l şi denunţându-l, că aşa i-a venit lui pe chelie. Nu am înţeles nicio iotă din ale sale nemulţumiri şi sloganuri comunistoide, pe care le-a trimis, fără nicio autocenzură, în spaţiul public, doar ca să-l audă cineva. Poate Tanti Frosa de la Gorj.
Eurocoruptul ruşinii naţionale, a cărei cultură se reduce la lecturile făcute de tat-su din „Ivan Turbincă”, provine dintr-o familie politică plină de elite de prim rang ale căror porecle au devenit renume, vorba poetului: „săracul şi cinstit” (curat deviză bolşevică) Sulă-n Coaste, excelenţa sa, Prostănacul, un fost prim-ministru puşcăriaş, Arogantul (împricinatul, cu cazier, a pierdut procesul la CEDO cu statul român), precum şi Cârlanul, imaturul din capul guvernului care ne vinde poante şi glumişe politice la kilogram. Pierderea alegerilor prezidenţiale de către Titulescu cel Mic a constituit motivul care l-a înfuriat aşa de tare pe Adrian Severin, încât, săracul, a stropşit cu ură roşie, într-o postare pe al său blog, toate manifestările milioanelor de români nemulţumiţi risipiţi prin Europa.
Fostul pionier tăietor de panglici ceauşiste ne zice, academic şi vitriolat, că alegerile din România au caracter geopolitic (vorbe mari americăneşti), ele aducând în luptă puteri străine (războiul e ca şi început) care doresc să controleze ţara, şi că executarea loviturii de stat nu s-a putut face decât recurgându-se la grupări şi forţe fascistoide şi legionaroide.
Potrivit logicii sale formal-informale (nu ştiu cum se traduce sintagma, dar îmi place cum sună), înseamnă că ai noştri tineri care au strigat în însângeratul decembrie al anului ’89 „jos comunismul”, „jos securitatea” erau fascistoizi, şi legionaroizi. Suntem siguri că aşa s-a gândit atunci de către toţi fanatici ceauşişti.
În mod concret, domnul Severin, a rămas cu sechele adânci, pe conştiinţa sa de comunist frustrat, încă de pe vremea când era lector la Academia Ştefan Gheorghiu. Din acest motiv găvăreşte, el, prostii prin gazete, exact după modelul strămoşilor lui politici care i-au pricopsit pe români cu statul de tip Stalinist.
Adiţă Haşidoio, după exemplul bolşevic al părinţilor lui ideologici (Ana, Luca şi cu Dej băgă spaima în burghezi), prin jenantele lui imprecaţii, vrea să bage frica în tinerii noştri ce mai breji pentru că au avut îndrăzneala să ceară, public, în marile capitale europene, mai multă democraţie şi înlăturarea de la putere a stafiei comunismului de tip pesede.
Români ca alde Severin, sau precum Textilista Grapinista (altă dusă cu pluta pe Dunăre), ne fac de tot râsul lumii. Lătratul lor pe la porţile Europei nu este întâmplător, zicem noi. De exemplu, euroscepticul Adi Severin, în septembrie 2013, a fost trimis în judecată de procurorii DNA, fiind acuzat de luare de mită şi trafic de influenţă, pentru că el ar fi acceptat să primească 100.000 de euro pentru a depune amendamente în comisiile de specialitate ale Parlamentului European, în sprijinul intereselor unor presupuse firme. În aceiaşi capcană a flagrantului, organizat de The Sunday Times, au picat şi alţi doi colegi de bancă, austriacul Ernst Strasser şi spaniolul Pabli Zalba Bidegai. Ultimii doi au fost raşi, tunşi frezaţi de justiţia ţărilor lor, cu celeritate, fiind condamnaşi penal, în timp ce, elitistul nostru de marcă, trage de timp cu tunurile dezinformării, în dreapta şi stânga, contra românilor, trage tare cu proiectile de propagandă folosite acum 50 de ani şi, pe deasupra, mai susţine că Victor Ponta nu ar trebui să demisioneze de la Guvern pentru a salva ACL de „forţele fascistoide”. De fapt,toate aceste elucubraţii severiniste s-au vroit a fi altceva decât tot atâtea încercări de a-şi salva pielea de braţul dur şi rece al justiţiei.
Textilista Grapinista ţipă agramatical, şi ea, fără evazivisme, ca o apucată, în cel mai înalt for al UE, că Felix Motanul, naşul ei de partid, a fost condamnat politic şi că, vezi Doamne, chioara justiţie românească, l-a condamnat pe nedrept şi musai trebuie eliberat. Cred că Marghioala Delagalaţi este înţepenită bine în acul filoxerei roşii pentru că, se observă de la o poştă, sursa este ei de inspiraţie este, cum era de aşteptat, tot de sorginte bolşevică.
Nenea Ionel Ilici, intelectual bătrân de Moscova, a tunat şi fulgerat, apoi i-a adunat şi i-a toaletat, fără seceră şi ciocan, pe aceşti gurişti propagandişti, punându-i în capul trebii ţării. Ocen haraşo!
Analizând atacul nejustificat al domnului Severin, la adresa neamului românesc, îmi vine în minte celebra replică a inegalabilului actor Toma Caragiu, rostită într-un scheci al său, cu ani în urmă: „Cum mă maestre?”
Maestru nostru cântăreţ de la Bruxelles s-a plimbat, pe banii patriei, prin toată lumea, începând cu Valul lui Traian şi terminând cu Zidul lui Hadrian. Din toată această promenadă n-a înţeles nimic, cum n-a înţeles nimic din locul şi rolul său în Parlamentul UE. Ca un bolund ţipă, oratoric, prin Europa, că tinerii români sunt legionaroizi şi fascistoizi. Ruşine, bă maestre! şi nici n-are cum să înşeleagă, pentru că mnealui nu cunoaşte cu ce se mănâncă apa de ploaie, ştiinţific vorbind. Este un vorbitor politic care frizează demagogia, un gurgurator de apă, având montat în ceafă o cheiţă care antrenează un arc stalinist ce slobozeşte vorbe pricinoase. Când arcul s-a detensionat, bădia Severin tace până ce o altă mână roşie îl remontează. CV-ul său plin ochi, pe care-l îl are în dotare, fabricat după modelul consacrat la partidul comunist cosmetizat, acum la putere, nu demonstrează nimic referitor la consistenţa minţii ce o posedă.
Fostul mare diplomat al lui nenea Milică nu va înţelege niciodată cauza pentru care foarte mulţi dintre fii acestui neam au plecat, în bejanie, prin Apus, nu ca să se distreze, ci ca să se realizeze, acceptând să muncească pe bani puţini şi nu aşa cum o face Severinul neamului, care, plecând spre acelaşi Apus, ca un demnitar degeaba, nu face nimic pentru ţara lui, ci doar îi murdăreşte imaginea cu vorbe grele şi rele, pentru ca să primească, în schimb, simbrie nemeritată şi şpagă de zeci de mii de euro.
Pentru a înţelege caracterul acestui popor, recomandăm, cu toată dragostea, comediantului agresor vocal, Adrian Severin, să vizioneze, la nesfârşit, admirabila piesă de teatru, Tache, Ianke şi Cadâr. Victor Ion Popa, dragul de el, în minunata sa piesă de teatru, face vorbire despre eterna poveste a lumii – dragostea -, punând într-un „conflict romantic” trei personaje, reprezentând cele trei religii ale cărţii, cea iudaică, cea creştină şi cea islamică. Transpar, în piesă, bunătatea, toleranţa maximă şi înţelepciunea acestui neam românesc, pe care eurocoruptul ruşinii îl loveşte fără discernământ şi fără milă din simplu motiv că aşa i-a dictat lui, probabil, din mormântul de atee, creştina cominternistă Ana Pauker.
Domnia sa, Adiţă cel Corupt, ar trebui să guste, cu nesaţ, din înşelepciunea dragostei şi armoniei universale, gândindu-ne că poate-şi va reveni din boala roşie în care zace încă de pe când organizaşia de pionieri l-a primit în rândurile sale. Sau poate dă o fugă până la Budapesta, la confratele său de fapte rele, Victor Orban, unde are prilejul să vadă, pe viu, adevăratele grupuri de asalt „fascistoide” care nu numai că au atacat democraţia europeană şi s-au pus de-a curmezişul Americii, dar ţipă de le crapă bojocii că vor Transilvania. Ei, ungurii, s-au manifestat cubic şi public, cu sloganuri antisemite, exact ca nişte adevăraţi protestatari naziştii. Unde i-o fi fost mintea tovului Severin când presa lumii făcea cunoscute astfel de manifestări petrecute, aici, în coasta de vest a României? El, europenistul model, nu a avut nicio atitudine publică fermă atunci când un roman rătăcit, fără minte, de etnie maghiară, a batjocorit memoria lui Avram Iancu. Severin Adrian era, hăt departe, tocmai la Bruxelles, unde ţinea ditirambice discursuri găunoase, pe care nu le asculta decât urechile sale surde.
Acest ins, în toată ierarhia funcţiilor publice prin care s-a furişat un sfert de veac, nu a făcut nimic pentru ţara sa, ci doar a adresat cuvinte, fără noimă, neantului.
Iartă-l Doamne pe Adrian că nu știe ce face!

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult