Ei bine, s-a întors Bolojan. Da, acela. Omul despre care toți au spus că a pus Oradea pe harta lucrurilor care funcționează. Doar că de data asta, nu e vorba de Oradea, ci de România. Și s-a întors cu un mesaj dur, dar spus fără colțuri: „fraților, nu mai avem bani.”
Dacă ar fi să rezumăm în două vorbe conferința de presă de la Palatul Victoria, ar fi așa: “strângem cureaua.” Și nu doar un pic. Bolojan a venit cu o foarfecă mare în buzunarul de la sacou și cu un calculator în celălalt. A pus pe masă cifre, nu emoții.
România are un deficit de 30 de miliarde de euro. Nu mic. Nu „vom regla la rectificare”. Nu. Mare, apăsător, cu dobânzi mari. Ce propune premierul? Două direcții: tăiem cheltuieli, creștem venituri. Simplu? Deloc.
Ați auzit de comitete și comiții cu sporuri grase? Aia cu 4.000 de euro pe lună pentru două-trei ședințe? Gata. Premierul zice: „stop joc”. Le taie. La sânge. Un exemplu: din 17 membri, un comitet rămâne cu 5. Sporuri de antenă, fonduri europene bifate fictiv, burse date pe note umflate – toate intră la reevaluare. Și a zis-o pe bune: „plătim aproape un miliard de euro doar pe burse pentru elevi”.
Dar nu doar cheltuielile sunt pe radar. Se discută și despre creșterea TVA-ului, mărirea accizelor la combustibili și alcool, extinderea bazei de contribuabili pentru sănătate și chiar impozite mai mari pentru băncile cu profituri grase și jocurile de noroc. Totul, pentru a readuce statul la realitate.
Premierul n-a ocolit nici discuțiile fierbinți – protestele angajaților din Guvern, sporurile din administrație, întrebare după întrebare de la jurnaliști. Dar le-a luat pe toate cu calmul unui om care pare că știe în ce s-a băgat. A zis-o clar: „nu-i vorba de vânătoare de vrăjitoare, dar s-a sărit calul”.
A atins și subiectul sensibil al administrației locale: primării care vor stadioane fără să aibă echipe, posturi păstrate pentru „pile” și structuri administrative inventate doar ca să dea funcții. Aici, mesajul a fost fără echivoc: „cine vrea ceva de la guvern, pune și de la el.” Nu mai merge cu „să ni se dea”.
Dar poate cea mai onestă parte a conferinței a fost când Bolojan a zis: „nu vă promit miracole peste noapte.” Colectarea TVA nu se face doar bătând din palme. Reforma aparatului de stat nu e cu pocnit din degete. E treabă de zi cu zi, cu legi de modificat, proceduri de analizat și multe rezistențe de spart.
A fost sincer și când a fost întrebat despre „grăsimea politică”. A zis: da, știu cum se vede, dar vom tăia. Vom da exemplu de sus. Vom avea consilieri puțini, eficienți. Și a lansat deja un semnal: primul consilier onorific e Ionuț Dumitru, economist respectat, nu „omul partidului”.
Conferința asta nu e doar o declarație. E o radiografie dureroasă a unei Românii trăite pe datorie. Și poate că pentru prima dată, un premier spune pe șleau: nu mai merge așa. Poate că o să doară. O să strige sindicatele, o să fie voci nemulțumite. Dar adevărul e că, de prea mult timp, România a crescut cheltuielile, dar nu și coloana vertebrală fiscală.
Bolojan e poate ultimul om din peisajul politic actual care mai poate juca cartea austerității cu fața curată. Dar e o carte riscantă. Rămâne de văzut dacă va reuși să taie nu doar grăsimea, ci și obiceiul de a o pune la loc după alegeri.
Până atunci, s-a dat semnalul: România se întoarce cu fața la buget. Nu la urne.
