Înapoi la peşteri

Pe vremea deja regretatului, apăruse un banc printre miile de refulări. Se spunea că inegalabilul Ţopescu ar fi fost arestat pentru că a intrat într-un magazin alimentar şi a strigat: ”GOOOL,  ROMÂNIA!!! „

Şi mai era un banc simptomatic al vremurilor cu Bulă care pe la 7 dimineaţa ieşind din tură vede o coadă la un magazin. Se aşează şi el din obişnuinţă gândind că cine ştie, poate îi trebuie şi lui ce se vinde şi cum coada nu era mare, avea şanse să prindă. După 10 minute se gândeşte totuşi să întrebe pe cel din faţa sa ce se vinde. Omul ridică din umeri spunând că habar nu are , trecea pe stradă, a văzut coada şi pentru că nu era mare, s-a aşezat şi el. Îl întreabă şi pe următorul şi primeşte acelaşi răspuns până ajunge la primul. Acesta întrebat ce aşteaptă spune şi el că habar nu are. Păi cum domnule, întreabă exasperat Bulă, eşti primul cum nu ştii ? Uite aşa îi răspunde omul, veneam din tura de noapte, mi s-a făcut rău, şi m-am sprijinit un pic de zid, să îmi revin. Când mi-am revenit eu, deja era coadă în spatele meu. Păi bine omule, întreabă Bulă perplex şi totuşi de ce nu ai plecat acasă, că doar ştiai că stai degeaba. Păi ce, răspunde omul, eram prost ? Odată am prins şi eu primul la coadă şi să plec ?

Acum câteva zile, în Craiova, Magazinele Kaufland au avut  o reducere de preţuri. Reducere de preţuri provocată nu de o reevaluare a cererii sau vreun scop caritabil, ci de apariţia altor două hipermarketuri  în oraş. New Kids  in Town. Si ce s-a gândit patronul Kaufland, să scape de perisabile şi nevandabile până intră pe piaţă noile magazine care în mod cert intră dându-le la preţ promoţional. Bună socoteală, de comerciant care se adaptează. Programul ofertei era de la 23 la ora 04.00 AM. Este incredibil ce isterie a provocat ştirea. Au venit oameni cu 3 ore înainte şi s-au aşezat la coadă. Ca şi în bancul cu Bulă, nu ştiau ce se va vinde, dar ştiau că va fi măcar un articol mai ieftin.

Şi fenomenul nu e izolat, media deja a preluat fenomenul în discuţie şi se dă cu părerea.

Unii spun că e de vină sărăcia, alţii că aşa e românul, moare el să aibă mai mult decât vecinul, alţii că românul până nu face o “afacere” nu simte că trăieşte. Adevărul este că toţi au dreptate şi mai e la mijloc şi educaţia. Nu poate fi de vină doar sărăcia, pentru că dacă ar fi sărăcia ar dispărea de pe rafturi doar alimentele mai ieftine sau, mă rog, alimentele, dar când în 15 minute dispar şi drujbele şi cuptoarele cu microunde, şi tigăile, cu preţuri care depăşesc jumătate de pensie, realizezi că la coadă nu au stat doar aurolacii şi vitregiţii de soartă ci şi acea categorie de ciubucari de profesie, care cumpără de la promoţie mai ieftin şi duminica îi vezi în târgul de săptămână vânzând produsul la un preţ ceva mai mare decât cel cu care l-au cumpărat.

Pe timpul deja regretatului, erau unii pensionari reprofilaţi în „codari” de profesie, care stăteau la coadă pentru toţi vecinii de pe scară şi primeau şi ei câte 5 lei pentru faptul că făceau astfel aprovizionarea celor care la serviciu fiind nu aveau cum să prindă ouă, salam, cartofi prin magazine. Să fi reapărut obiceiul? Nu m-ar mira.

Paradoxal, deşi scad veniturile, cresc vânzările. Deşi cresc vânzările, lumea se plânge că nu are de nici unele. Deşi lumea se plânge că nu are de nici unele, şoselele se umplu de maşini. Şi lista paradoxurilor ar putea continua. Ce fel de oameni trăiesc în această ţară?  Ce a câştigat România odată cu trecerea la această democraţie sui generis, unică, involutivă, care în loc să ne conducă spre o viaţă mai bună, ne trage în peşterile de unde a ieşit Homo Sapiens Fosilis ? Ce rost au magazinele pline cu marfă ca în marele occident, dacă oamenii intră în ele întrebându-se dacă au bani suficienţi să cumpere ceea ce doresc  sau s-a mai scumpit câte ceva în ultimele 24 de ore? Ce rost are multitudinea de sortimente dacă omul nu îşi mai permite să cumpere nici varianta cea mai ieftină, ce rost au jucăriile pentru copii dacă nu îţi mai poţi permite să ieşi la cumpărături cu copilul, de teamă că îţi va cere să îi cumperi ceva şi te vei face de râs că nu ai bani pentru o maşinuţă cu telecomandă? Ce rost au toate aceste articole şi supermagazine, dacă oamenii se calcă pe picioare pentru o reducere de doi bani şi în rest stau şi pândesc anunţurile cu oferte promoţionale?  În curând vom deveni o ţară de promoţionali.

 Cine e de vină, guvernul, guvernele, băncile, producătorii, patronii, comercianţii care umflă preţurile de 3-4 ori iar când oferă o promoţie reuşesc să vândă bunurile cu “ doar “100% profit, sau cumpărătorii ? Aceste cozi şi  îmbrânceli arată că încă se mai poate, că românul nu a atins pragul minimal al sărăciei, deci guvernul mai poate strânge şurubul, mai poate tăia din pensii, ajutoare, indemnizaţii pentru că românul mai are destui bani încât să cumpere ceva ce nu îi trebuie,  dar “ e bine să fie acolo “. Când o să mai fie promoţie la vre-un Mall şi nu va fi nimeni la coadă înseamnă că fie guvernul a reuşit să scape de români pe cale naturală, fie românii s-au săturat de guvern şi au emigrat incorpore, fie s-a ajuns la pragul ultim de sărăcie , fie ne-am întors în peşteri şi am trecut la troc.