Acasa Opinii Încotro PNTCD? Un partid al fiilor risipitori

Încotro PNTCD? Un partid al fiilor risipitori

scris de Doru Dragomir
16 afisari

A scrie despre situația de azi a partidului meu de suflet, PNȚCD, a însemnat o provocare, în mare mare dureroasă.
Am făcut totuși acest pas și din dorința de a prezenta, colegilor care nu înțeleg ce s-a întimplat cu PNȚCD –ul lor, o oglindă a ceea ce a fost, este și va fi, o părere personală, sper eu realistă și obiectivă.
marius popoviciReînființat de către Seniorul Corneliu Coposu în ultimele zile ale anului Revoluției Române din 1989, după afilierea partidului, încă în ilegalitate, în 1987, la Internaționala Creștin Democratî, PNȚCD a cunoscut o perioadă de creștere în acei ani tulburi ai României, culminând cu câștigarea alegerilor locale ți parlamentare din 1996 alături de aliații din CDR.
Meritul incontestabil pentru acel success îi revine Seniorului Coposu, un lider providențial, tenace, tolerant, cu o viziune europeană remarcabilă, modest dar clarvăzator, cu alte cuvinte un lider român extrem de apreciat de către electoratul anilor 1995-1996, un lider care a lansat politica românească pe un traseu european de necontestat.
Mandatul anilor 1996-2000, câștigat de către CDR , având în frunte PNTCD, extrem de agitat, dar eficient, a însemnat, pe plan intern, creștere economică lentă, dar durabilă, iar pe plan extern lansarea României pe un traseu European și nord-atlantic, care își arată avantajele și în zilele noastre. Aceste afirmații pot fi regăsite și în declarațiile politicienilor de marcă din alte partide, în anii 2001-2004, după guvernarea PNȚCD, care a repus România pe harta economică a Europei, a însemnat un imens câștig de încredere a partenerilor economici ai României.
Din păcate, anii ce au urmat au însemnat greșeli interne, lovituri din partea altor partide, toate având ca rezultat o prezență tot mai palidă pe scena politica autohtonă.
După presedinții Corneliu Coposu și Ion Diaconescu, partidul a avut , după 2000, alți șapte presedinti – C.D.Ionescu, A.Marga, V.Ciorbea, Gh.Ciuhandu, M.P.Miluț, V. Lupu și A.Pavelescu, iar ca alianțe, partidul a parcurs mai multe încercări cu URR, PNL, PDLși Forța Civică.
Chiar dacă în 1996 numărul mare de membri de partid a fost și urmarea oportunismului politic din acea perioadă, iar ultimii 20 de ani au însemnat o imensă pierdere de personalități și membri PNȚCD, totuși cred că partidul mai are un electorat propriu de peste 100.000, care însă așteaptă un lider adevărat și unificarea multelor grupuri din partid.
Ca o ironie tristă, pot spune că și acum suntem pe primul loc în țară, din păcate la zeci de procese nesoluționate între diferite grupuri de țărăniști, care nu înțeleg că un partid nu poate exista fărâmițat și cu rezultat electoral de 1-2 %.
Conducătorilor partidului le-a lpsit cultura schimbării, viziunea europeană și acomodarea la globalizare, lipsa de solidaritate și capacitatea de a uni toate forțele creștin–democrate românești, iar membrilor de partid le lipsește disciplina de partid, subordonarea intereselor proprii celor de partid în viața politică.
Dar cel mai mult, membrii de partid greșesc când își canalizează energia politică împotriva colegilor de partid și nu a celor din partidele adverse.
Într-o lume globalizată, în curs de reașezare, în care naționalismul, populismul nu fac decât rău gândului european, cred cu toată puterea că România are nevoie de un partid creștin democrat puternic, principiile noastre de bază – morala creștină, dreptatea socială și un patriotism luminat fiind idei la fel de actuale și europene, în trecut, prezent și viitor.
În situația în care până la alegerile din acest an grupurile din PNȚCD reușesc să se unească, șansele de reușită sunt bune și datorită faptului că partidul nostru a fost atins minimal de corupție

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult