Am scris de nu știu câte ori despre jocul pe care guvernanții îl fac cu magistrații în atingerea scopurilor proprii. Fiecare din cele două puteri care conduc România, nu cum vor ele ci cum li se dă voie de la Bruxelles, scoate în față câte o pancardă pe care o arată lumii, pentru a-și justifica acțiunile. Magistrații vorbesc despre ”independența justiției”, politicienii despre statul de drept și democrație. Pentru fiecare, sintagmele au un înțeles aparte, declarat sau nu. Magistrații când vorbesc despre independența justiției, au în vedere Decizia nr. 873/25 iunie 2010, Curtea Constituţională a stabilit următoarele:
„Este indubitabil faptul că principiul independenţei justiţiei nu poate fi restrâns numai la cuantumul remuneraţiei (cuprinzând atât salariul, cât şi pensia) magistraţilor, acest principiu implicând o serie de garanţii, cum ar fi: statutul magistraţilor (condiţiile de acces, procedura de numire, garanţii solide care să asigure transparenţa procedurilor prin care sunt numiţi magistraţii, promovarea şi transferul, suspendarea şi încetarea funcţiei), stabilitatea sau inamovibilitatea acestora, garanţiile financiare, independenţa administrativă a magistraţilor, precum şi independenţa puterii judecătoreşti faţă de celelalte puteri în stat. Pe de altă parte, independenţa justiţiei include securitatea financiară a magistraţilor, care presupune şi asigurarea unei garanţii sociale, cum este pensia de serviciu a magistraţilor. În concluzie, Curtea constată că principiul independenţei justiţiei apără pensia de serviciu a magistraţilor, ca parte integrantă a stabilităţii financiare a acestora, în aceeaşi măsură cu care apără celelalte garanţii ale acestui principiu.
Atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, cât şi în jurisprudenţa altor Curţi Constituţionale s-a statuat că stabilitatea financiară a magistraţilor reprezintă una dintre garanţiile independenţei justiţiei”
Politicienii când vorbesc despre apărarea democrației și a statului de drept nu se gândesc la ce ne gândim noi, ci la acea democrație care le dă dreptul să își cumpere locuri pe listele eligibile ale partidelor, să ajungă parlamentari și/sau miniștri și să se păstreze acolo dacă se poate toată viața, tot din interese financiare, înlăturând sau lovind pe oricine încearcă să le ia locul. Pe lângă ei, mai puțin vizibile dar nu mai puțin periculoase, mai actionează și serviciile. Impreună, aceste 3 structuri joacă pe degete populația, atâta cât le dau voie Porțile.
Acestea fiind spuse, să nu mai mire pe nimeni dacă uneori apar lovituri între parteneri, este nomal, nimeni nu se mulțumește doar cu ce are, toți vor mai mult, toți încearcă să îi influențeze, dirijeze, conducă pe ceilalți și din când în când lupta surdă dintre ei mai dă pe dinafară, dar fără efecte tragice pentru ei, cel mult pentru cei care privesc. Lupta dintre polii de putere afectează grav pe cei care o privesc, dar mai ales pe cei care apucă la mijloc. Așa s-a întâmplat de câteva ori și cel mai des, cu militarii, în special pensionarii militari care au constituit baza de plecare la ofensivă a magistraților în obținerea pensiilor de serviciu și apoi a privilegiilor supra-constituționale. De câte ori se vorbea despre pensii speciale de rău, erau scoase la înaintare pensiile militarilor. De câte ori magistrații cereau privilegii spuneau că ei sunt frați cu militarii și suferă, ei apără constituția și cine dă în ei, dă în Constituție. Mai nou, instanțele au cerut salariaților proprii să ”aplice” pentru ”mobilizare la locul de muncă” în caz de război. Nu e glumă, au fost trimise instrucțiuni în acest sens, oamenii au fost puși să facă cerere, indiferent că sunt mobilizabili sau nu, pentru că magistrații vor să se asigure că vor sta merci bine la căldurică. E nevoie de ei și pe timp de război nu?? Ba chiar atunci e nevoie mai mare că doar cineva trebuie să umple fronturile, iar pușcăriile vor constitui o mare sursă de carne de tun.
Ei bine, din nou militarii au nimerit la mijloc, din nou magistrații și politicienii își arată pisica unii altora.
Multă lumea s-a arătat surprinsă când acum 2 zile Camera Deputaților a votat Plx103/2025, un proiect de lege care modifică unele elemente din statutul magistraților și anume cel legat de vârsta de pensionare și cuantumul pensiilor. Șoc pe strada magistraților, uluire și bucurie nedisimulată din partea unei părți a societății care s-a săturat de pretențiile financiare ale magistraților. ”Maestrul”Solomon, președintele Comisiei pentru Muncă a Camerei deputaților, cel care cu o virgulă schimbă soarta pensionarilor, în intervenția sa din Comisie, a ținut să precizeze că taie din drepturile magistraților ca aceștia să poată fi ”egali„ cu militarii, așa cum a cerut chiar CCR în decizia 20/2000. Foarte viclean Solomon, în primul rând că i-a lovit pe magistrați prin propriile pretenții și în al doilea rând că a pasat vina loviturii pe spinarea militratilor-vezi Doamne- ”noi nu am vrea, dar așa e etic și avem plângeri din partea militarilor”.
Iată cu s-a justificat mister Solomon, această ghilotină a PSD:
„S-a eliminat acea esalonare a varstei de pensionare pana in 2045, astfel incat de la 1 ianuarie 2026 varsta de pensionare la magistrati va fi 65 de ani, iar baza de calcul va fi asemenea celei de la militari si angajatii din sistemul de ordine publica si siguranta nationala. Echitatea s-a realizat in aceasta forma. Ramane de vazut daca aplicarea legii va da si rezultatele scontate”
Așadar, militari, vi se pregătește ceva.
Menționez totuși, că deși proiectul a trecut de Camera Deputaților în forma neplăcută magistraților, are mari șanse să fie atacat la CCR și să fie respins, motive sunt și extrinseci ți intrinseci, nu le mai expun, știu ei magistrații ce să pună în ciorbă. Nu e exclus ca inșiși inițiatorii să fi construit o lege atacabilă, ca să arate că ei vor, dar nu îi lasă ”independența justiției”.
Și, surpriză-surpriză, independența justiției a vorbit.
La doar o zi după ce a fost aprobat proiectul cu pricina, ce să vezi, un judecător mai ”independent„ de la o Curte de Apel, a dat o decizie ”ca la Ploiești” pe o plângere privind anularea turului 2 al alegerilor la președinția României.
Veste a căzut ca o bombă, un nebun aruncă piatra în fântână și 10 înțelepți sar să o scoată. Conform deciziei, judecătorul de cauză a decis suspendarea executarii Hotararii nr. 32 din 6 decembrie 2024. Urmează recursul la ICCJ unde vor judeca niște oameni numiți politic, care au mai bătut palma de câteva ori cu politicienii, când aceștia, politicienii au decis că membrii CSM, ai CCR și ai ICCJ se pot pensiona după un mandat în aceste instituții, indiferent ce vîrstă au. Mai există vreun dubiu privind recursul? Cei de la CSM deja au reacționat, au decis anchetarea judecătorului care a îndrăznit să fie independent. Cel puțin așa titrează presa. Culmea este că însuși CSM care trebuie să vegheze la independența justiției uită ce a spus CCR în aceeași decizie 873/2010 și anume că ”reţine că atât independenţa justiţiei – componenta instituţională (conceptul „independenţei judecătorilor” nereferindu-se exclusiv la judecători, ci acoperind sistemul judiciar în întregime), cât şi independenţa judecătorului – componenta individuală, implică existenţa unor numeroase aspecte, cum ar fi: lipsa imixtiunii celorlalte puteri în activitatea de judecată…”. Această cecitate a CSM îmi aduce aminte de anii de școală și de legea inducției electromagnetice așa cum ne învățau pe noi profesorii vremii : ” EU CURENTUL CEL INDUS, TOTDEAUNA M-AM OPUS, CAUZEI CE M-A PRODUS.” Trăiască Lenz, îl propun președinte onorific al CSM.
Eu însă sunt ceva mai circumspect în ceea ce privește atât scopul cât și finalul acestui nou număr de circ. Fără a discuta decizia judecătorului de la Curtea de Apel din Ploiești, eu văd un nou șantaj la adresa legislativului, pentru că nu e așa, există o separare a puterilor în stat, fiecare este independentă și așa e normal într-o democrație adevărată, să se mai și contreze nu ? Legislativul se face că lovește în magistrați, magistrații fiind ”independenți” nu țin cont de deciziile politice, BEC nu ține cont de deciziile instanțelor și uite așa harababura, circul sunt asigurate.
În fapt, presupusa frondă, ca și presupusa cercetare a judecătorului nu sunt altceva decât un joc de-a arătatul pisicii, magistrații au reacționat la Plx103 dând șah politicienilor, ceva de genul: dacă dați undă verde proiectului, și noi dăm undă verde deciziei CA Ploiești. Totul este un joc parșiv, ca multe altele, în care magistrații -cel puțin cei de la vârful celor 3 instituții menționate- vor rămâne ca mai înainte, politicienii se fac că ”împart dreptatea” și ”echilibrează pensiile” arătând șefilor UE că ei ”se bat cu pensiile speciale”, presa, televiziunile au ce rumega și fac rating, că românul se uită la circ de 2000 de ani, iar românul va simți după alegeri ce înseamnă ”democrația” și cât îi va costa spectacolul la care asistă acuma. Nimeni nu vede că ”independența justiției” este doar o vorbă în vânt, ca mai toate legile făcute pentru a fi încălcate în primul rând de cei care le fac așa mărețe, cum spunea Zegrean.
Case closed!
