Rezultatul primului tur al alegerilor prezidențiale din 4 mai 2025 a transmis un mesaj profund și imposibil de ignorat: românii vor o schimbare. Dar ce fel de schimbare? Este întrebarea fundamentală la care urmează să răspundem cu toții în turul al doilea, pe 18 mai.
George Simion, candidatul AUR, a obținut un scor remarcabil – aproape 41% – valorificând o nemulțumire generalizată față de clasa politică, birocrația ineficientă și direcția în care merge România. Mulți alegători îl văd drept un simbol al recuperării demnității naționale, al unei Românii care își apără valorile, tradițiile și interesele proprii în fața unor influențe externe percepute ca intruzive.
În același timp, ascensiunea sa ridică semne de întrebare cu privire la echilibrul instituțional, politica externă și orientarea economică. Pozițiile radicale, ambiguitățile privind parteneriatele strategice și stilul confruntațional pot genera tensiuni interne și externe, cu posibile costuri pentru stabilitatea țării.
De cealaltă parte, Nicușor Dan propune un model de președinte sobru, rațional, fără excese. Candidatura sa a fost susținută de o parte a societății care dorește continuitate democratică, respectarea angajamentelor internaționale și o modernizare calmă, fără ruperi de ritm. Însă, lipsa unei viziuni puternic conturate asupra valorilor naționale și distanța față de electoratul conservator îl pot face vulnerabil în fața valului de nemulțumire populară.
Între cei doi candidați nu se află doar o diferență de stil, ci și o alegere de direcție: o Românie mai suverană, poate mai zgomotoasă, dar conștientă de rădăcinile sale – sau o Românie prudentă, aliniată la parteneriatele tradiționale, dar expusă riscului de stagnare și neimplicare civică.
Pentru electoratul conservator, această alegere nu este simplă. Valorile naționale, familia, ordinea, credința și siguranța economică trebuie să rămână priorități – indiferent cine va câștiga. Dar aceste valori nu pot înflori nici într-un haos instituțional, nici într-o democrație formală golită de conținut.
Turul doi nu trebuie să fie despre frică sau furie. Trebuie să fie despre discernământ. Despre o alegere nu doar între doi candidați, ci între două moduri de a înțelege România. Este momentul ca fiecare român să se întrebe nu doar „cine mă reprezintă”, ci și „ce fel de țară vreau să lăsăm generațiilor următoare”.
