Jocul de-a justiţia-oarba

CCR a dat verdictul în cazul desemnării judecătorului de la CEDO. Procurorul Ponta susţinea că el are dreptul să numească persoana care să reprezinte România la CEDO. Doamna procuror Hăineală voia să decidă ea. Avocatul Poporului a vrut să medieze conflictul. Zegrean a anunţat verdictul: nu e vorba de nici un conflict, iar desemnarea candidatilor va fi făcută de procurorul Ponta.

La prima vedere este o victorie a lui Ponta, dar întrebarea se pune asupra cui ? Atât Ponta, CCR cât şi CSM sunt jucăriile lui Băsescu. Şi atunci de ce această “bătălie”? Se bat copii lui Băsescu între ei? Nu ar fi exclus. Exista pe vremuri un banc cu o femeie divorţată, având un copil din prima căsătorie, care se recăsătoreşte cu un bărbat care avea şi el un copil din prima căsătorie. Se căsătoresc, fac un copil şi după câţiva ani, femeia vine alarmată la bărbat şi îi spune: “iubitule, copilul tău s-a aliat cu copilul meu şi îl bat pe copilul nostru”. Cam aşa se pare că s-a întâmplat şi aici. Dar mie mi se pare că de fapt este vorba pur şi simplu de un joc de glezne, menit să arunce praf în ochii proştilor. E cineva atât de prost încât să creadă că madam Hăineală se apucă să se contreze cu Ponta fără să aibă învoire de la tătucu? Sau Zegrean dă un verdict fără să fie inspirat de marele cîrmaci? Şi atunci la ce bun cearta? Uite aşa să vadă gură-căscaţii şi să creadă că avem o justitie independentă, că Ponta este şicanat că nu există nici o înţelegere pe tema justiţiei cu Băsescu, căci altfel nu e aşa, oamenii lui Băsescu nu l-ar ataca pe Ponta sau CCR nu i-ar fi dat dreptate lui Ponta. De fapt judecătorul la CEDO este lipsit de importanţă şi pentru Ponta şi pentru Băsescu, acesta din urmă nu are nevoie de acea funcţie, este pur şi simplu simbolică pentru mersul justiţiei în România, deci toată cearta a fost aşa de suprafaţă, Băsescu a lăsat CCR să i-l dea lui Ponta tocmai ca să creadă oamenii că există totuşi divergenţe dar justiţia este independentă.

Acuma să vedem lucrurile şi din alt punct de vedere: se presupune că atât CSM cât şi CCR sunt formate din crema justiţiei române, cei mai experimentaţi, cei mai competenţi, cei mai buni profesionişti. Păi dacă cei mai buni să zicem 30 de magistraţi ai României se bat între ei şi dau soluţii contrare pe un subiect atât de minor, privind reprezentarea sau mai bine spus desemnarea unui reprezentant, ce să mai spunem de cauzele cu adevărat dificile? Şi dacă madam Hăineală a dat-o în bară şi Zegrean cu ochelarii lui i-a spus că nu vede bine problema, ce încredere să mai am eu în CSM şi al ei şef şi ce mai caută doamna Hăineală acolo unde e dacă pe un caz atât de subţire greşeşte gros? A doua întrebare care se pune este ce căuta CCR să judece această problemă dacă subiectul în sine nu este prevăzut în Constituţie? Din umilele mele cunoştiinţe CCR îşi dă cu părerea pe Constituţionalitatea unor cauze care au prevederi în Constituţie, dar nu are dreptul nici să modifice, nici să adauge şi nici să lipească la Constituţie sau la lege. Ce a făcut acuma CCR a fost să dea o decizie pe un caz care nu făcea obiectul muncii sale deoarece speţa nu este înscrisă în Constituţie, dar mai ales, a adăugat la o Ordonanţă. De aici a dua bătaie de joc la adresa justiţiei şi a Românilor.

Practic de aici nu a câştigat nimeni, în nici un caz justiţia, cu atât mai puţin cetăţeanul care a primit doar praf în ochi. Tot praf în ochi vor primi şi cu avizul pentru numirea procurorilor. Domnul Ponta l-a propus (de ce oare?) a doua oară pe acelaşi Tiberiu Niţu care a făcut o figură jalnică data trecută fiind respins atât de CSM cât şi de Băsescu. Presupunând că nominalizarea şi avizul s-au făcut pe baza întregii cariere a candidaţilor şi că deciziile sau alegerea a fost făcută cu celeritate, cu discernământ având la bază datele din dosar şi performanţele de o viaţă şi competenţele dovedite de-a lungul întregii cariere a candidaţilor, atunci nominalizarea aceleiaşi persoane care a mai fost propusă şi respinsă de CSM este nu numai o bătaie de joc, dar şi o prostie, pentru că indiferent care ar fi verdictul, sau avizul CSM în ceea ce îl priveşte pe Niţu, concluzia va fi una singură: prin nominalizarea candidaturii lui Niţu Tiberiu, Ponta arată că nu ştie să accepte o înfrângere, nu ştie să se adapteze, nu are soluţii, sau este prea legat de acel om, iar pacceptând CSM arată că ori este incompetent, ori a făcut jocuri politice şi nu a judecat ori prima ori a doua oară pe baza valorii candidatului ci pe baza indicaţiilor de partid. CSM s-a descalificat a doua oară, după ce a pierdut în faţa CCR pe desemnarea judecătorului la CEDO, dând un verdict contrar primului pe aceeaşi persoană având aceleaşi date la dosar, iar în această situaţie, instituţia CSM este inutilă iar UE ar trebui să se autosesizeze, sau poate doamna Monica Macovei să sară în sus spunând că cineva a pus mâna pe CSM. Nici o motivaţie dată pe un aviz favorabil în ceea ce îl piveşte pe Niţu Tiberiu nu va convinge pe nimeni că CSM nu este compromis.

Acuma mingea se află în curtea lui Băsescu. Ce va face acesta? Are şansa de a-i da lui Ponta peste nas un ditamai pumnul spunînd – ceea ce e logic – că acelaşi om a mai fost refuzat odată şi nu vede ce s-ar fi schimbat între timp, numind-o doar pe doamna Kovesi la DNA, nu şi pe Niţu la Procuratura Generală. Dacă face asta, nimeni nu ar avea ce să îi reproşeze, pentru că este logic şi mai ales este ceva “a la Băsescu”, iar Ponta şi-o merită. Pentru Români, nu mai contează oricum, al lui Ponta sau al lui Băsescu, procurorul şef tot numit politic este tot interesele altcuiva decât al justiţiei le va sluji. Dar Băsescu, dacă vrea să fie fair-play cu Ponta (ceea ce nu prea seamănă a Băsescu) căruia i-a spus că de data asta îl va accepta pe Niţu poate să spună că îl acceptă pe Niţu de dragul .. justiţiei, ca să nu lase justiţia decapitată şi să nu întârzie şi mai mult desfăşurarea normală a activităţii procurorilor. Indiferent ce soluţie va da, Băsescu va cădea în picioare cel care poate pierde este Ponta. De ce nu mă miră?

Dar indiferent de rezultatul meciului de pierdut am pierdut noi, dar nu acuma ci mult mai de mult, decizia CSM de astăzi arătând că orice ar spune toţi magistraţii din lume, la noi, justiţia este atât de oarbă încât nu mai vede nici legile nici adevărul, nici bunul simţ. Se poate spune fără a se greşi că la noi deciziile se dau cu ochii închişi.