Jucăria lui Vladimir Putin | Ziua Veche
Acasa Opinii Jucăria lui Vladimir Putin

Jucăria lui Vladimir Putin

scris de Ion Petrescu
4 afisari

Nu am decât milă, pentru conaţionalii complexaţi în relaţia lor ideatică cu ceea ce reprezintă azi Vestul, în general, şi Statele Unite în mod special. Inclusiv oficiali ai executivului de la Bucureşti, susţinuţi de firave voci europarlamentare, care, cu o cerbicie demnă de o cauză mai bună, afirmau că “să o mai virăm şi către Est”, deoarece “a o vira numai spre Vest, nu este direcţia pentru România.”

Ion PetrescuDacă trăiam într-o democraţie consolidată, ceea ce evident nu este încă realitatea zilei de azi, atunci cei ce au emis asemenea declaraţii bombastice, – expresie a disperării lor, generate de lipsa sprijinului scontat, la Bruxelles, efect al abuzurilor majorităţii parlamentare, din vara acestui an -, în mod normal ar fi trebuit să îşi dea acum demisia. Indiferent de funcţia ocupată în guvern.

Însă ne ducem viaţa într-o democraţie mimată, unde, mai nou, tonul la muzică indică lăudarea calităţilor de buni manageri ai investitorilor veniţi din… Estul Europei. Ceea ce poate fi considerată bomboana pe coliva viitorului european al coaliţiei aflată la putere, percepută, în ciuda prezenţei unui partid de dreapta, ca o uniune mai degrabă orientată spre luminiţa de la fereastra principală din Kremlin, decât spre flacăra simbolicei Statui a Libertăţii din New York.

Dar cât de lucid mai este principalul locatar din clădirea moscovită menţionată? Întrebarea vizând, acum, doar latura militară a agendei preşedintelui Rusiei, cea care determină deciziile politice şi economice ale lui Vladimir Putin.

Săptămâna trecută, în Caucaz, s-a derulat o aplicaţie militară organizată de comandamentul Federal de Sud, al Forţelor Armate Ruse. Cu un scenariu destul de hazliu. Un inamic neidentificat public ar fi debarcat trupe lângă portul Novorossiisk, la Marea Neagră.

Variantă puţin probabilă, într-o situaţie reală, dar convenabilă administraţiei prezidenţiale ruse, una dintre reşedinţele şefului statului fiind în apropiere, mai la sud, pe acelaşi ţărm nordic al Mării Negre, respectiv la Soci.

Prezent la acest eveniment militar, Vladimir Putin a urmărit modul în care o brigadă de infanterie motorizată a intrat în luptă, pentru a stopa trupele agresoare. La un show menit a gâdila orgoliul prezidenţial merge. Într-o derulare tipică unei campanii, brigada nu era decât o simplă picătură într-un pahar cu apă, dezintegrabilă rapid, în urma unei ofensive masive, terestră, aeriană şi navală.

Dar lui Putin i s-au prezentat modalităţile în care acţiunile brigăzii erau sprijinite cu foc de artilerie generat de sisteme autopropulsate, completate cu atacurile aeriene ale avioanelor Su-25, bombardamentele aeronavelor Su-24 şi Tu-160, precum şi incursiunile elicopterelor de asalt. La finalul cărora – cum altfel? – forţele agresoare erau învinse.

Presa rusă a redat afirmaţiile preşedintelui Putin, la finalul primei zile a aplicaţiei amintite, prin care aprecia că au fost utilizate cele mai importante procedee ale luptei moderne, în condiţii de teren, nu doar pe hartă. Acesta fiind, în opinia sa, felul în care trebuie să se modeleze noua armată rusă. Şi să fie consolidat potenţialul de apărare al Federaţiei Ruse.

Forţele Armate Ruse având menirea, actuală, de a demonstra, inclusiv prin astfel de exerciţii militare de amploare, că sunt în măsură să apere interesele naţionale şi să riposteze la orice ameninţări sau provocări la adresa Rusiei.

Întrebarea, de bun simţ, ar fi: ce inamic potenţial a vizat aplicaţia comandamentului Federal de Sud? O primă ipoteză? Vreunul dintre statele riverane la Marea Neagră. Ucraina? Kievul nici în glumă nu ar concepe o asemenea agresiune.

Georgia? Un banc bun de Radio Erevan. România sau Bulgaria? Ca state membre ale NATO nu ar întreprinde alte acţiuni decât cele iniţiate şi sprijinite de Cartierul General al NATO.

Turcia? Este tot un stat membru al Alianţei Nord-Atlantice, dar cu o armată de patru ori mai mare decât aceea a Rusiei. Şi atenţia maximă acordată evoluţiilor din Siria şi din vecinătatea Iranului.

Neviabilă este şi ipoteza luării în vizor a potenţialului militar chinez, care, încă din perioada anilor socialismului, când trăia Mao, a trimis câteva divizii, la nord de graniţa dintre Rusia şi China, care nu au putut fi oprite de trupele ruse, neputincioase în faţa aplicării strategiei unei formidabile maree umane. Ulterior folosită şi în conflictul militar din Vietnam.

Ţinta probabilă? Statele Unite. Situaţie în care generalii ruşi, care au conceput şi pregătit aplicaţia, ar trebui destituiţi şi trimişi la pensie. Pentru simplul motiv că viaţa a demonstrat că SUA preferă loviturile aeriene masive, de la mare distanţă, pentru distrugerea defensivei terestre a unui inamic potenţial, înainte de a recurge la lovitura chirurgicală sau la o debarcare masivă de trupe.

Iată de ce este de discutat dacă spectaculoasa desfăşurare de forţe a brigăzii ruse mai avea loc şi dacă avioanele amintite mai decolau!

Naivitate sau teama de a raporta lui Putin adevărul i-a făcut pe generalii ruşi să nu îl informeze că înainte de a se juca cu soldăţeii vii este nevoie să investească într-o flotă de avioane militare de luptă capabile să contracareze operaţiunile aeriene ale superputerii lumii?…

Batalioanele paraşutate la Novorossiisk pot constitui, la nivel subliminal, un avertisment pentru opoziţia din Rusia şi pot gâdila orgoliul preşedintelui rus, care, în cerbicia sa, mai poate crede în statutul, reconstruibil, de superputere, al federaţiei pe care o conduce ca un ţar. Ce se autoamăgeşte…

Dar, pentru generalii americani, de la Pentagon, un asemenea demonstrativ nu generează decât o simplă constatare, tehnică, pentru Departamentul de Stat:”Colegii ruşi i-au satisfăcut un capriciu, lui Vladimir Putin. Armata fiind jucăria care-i place…”

În mod paradoxal, oficialii de la Bucureşţi, cei cu ochi languroşi spre Est, pur şi simplu ignoră aceeaşi jucărie – naţională!

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult