Acasa Opinii Lacrimi de crocodil ungureşti

Lacrimi de crocodil ungureşti

scris de Teodor Seran
451 Afisari

Pe parcursul unui interviu televizat, László Borbély a susţinut cu obstinaţie că nu este vinovat în dosarul “Apartamentul renovat“, evitând tot cu obstinaţie îndârjită să specifice care este cauza pentru care este cercetat de către DNA, din moment ce se consideră nevinovat.

teodor seranVicepreşedintele politic al UDMR posedă o doză arhisuficientă de machiavelism pentru a evita orice tip de întrebare directă sau de tip capcană. Pe parcursul interviului, nu a existat niciu răspuns dat de către ex-ministrul Borbély lipsit în totalitate de echivoc. Astfel că, până la sfârşitul emisiunii, totul a rămas “ca-n gară!” Adică, ne vedem când ne întâlnim şi mai vorbim tot pe peron, înainte să plece trenul! Mulţi dintre naivii proverbiali ai românilor au crezut că într-adevăr distinsul demnitar al UDMR suferă cumplit în urma acuzaţiilor nedrepte care i s-au adus. De la tonul grav şi măsurat, cu o cadenţă aproape monotonă, Borbély a trecut la un ton patetic, dând impresia că este gata să izbucnească în lacrimi, ca expresie a unei conştiinţe încărcate de revoltă. Cei hârşiţi şi trecuţi prin furcile caudine ale tot felul de politici curve dâmboviţene nu au putut fi păcăliţi de discursul sec şi mult prea diplomatic al ex-ministrului, prin care acesta în mod sigur, a încercat să îi ia de fraieri pe mulţi dintre compatrioţii nostri.

Iată cum stau în realitate faptele petrecute şi vorbele rostite. Se pare că ar fi existat totuşi o vină a ministrului Borbély. În definitiv, 20.000 de euro este o sumă prea mică pentru a constitui un caz de mare corupţie. Există o tactică şi un mod de abordare al acceptării de peşcheşuri, pe care l-am putea numi “la mica ciupeală “.

De colo puţin, de dincolo tot puţin, de dincoace puţin mai puţin şi tot aşa, ceva tot se adună. In concluzie este plauzibilă ipoteza unei mici “ciupeli”, în contul lui Borbély. Probabil că şi în condiţiile în care a fost bine acoperită, “micul tun” a fost totuşi descoperit fără să i se dea o am aploare deosebită, în virtutea tradiţiei bunelor relaţii dintre partenerii de coaliţie. Apele s-au tulburat în momentul în care s-a pus problema concesionării exploatărilor de la Roşia Montană, Roşia Poieni şi arealelor pentru explorare-exploatare de la Bârlad şi de pe litoralul românesc. Urgenţă mare şi importantă impusă de însuşi preşedintele Traian Băsescu. Urgenţa “zero” a devenit eliberarea avizelor de mediu. Brusc, UDMR a realizat faptul că poate să obţină, ca de fiecare dată, nişte avantaje, prin persoana ministrului mediului. La fel de repede, László Borbély s-a pliat pe o poziţie scorţoasă , afirmând în mod public că: “are încă dubii în ceea ce priveşte eliberarea avizelor de mediu”.  Nu că l-ar fi durut atât de mult sufletul pentru mediul românesc! Ci doar pentru smplul fapt că UDMR a intuit exact că o încăpăţânare mai mare ar putea să aducă concesii mai mari din partea PD-L. Coarda a fost întinsă prea mult şi un anume personaj a considerat că lui Borbély trebuie “să i se arate pisica”. După ce s-a dat « şah » la ministru, UDMR a înţeles că nu se putea merge mai departe cu tactica încăpăţânării şi ca de obicei a renunţat la ea în favoarea rămânerii la guvernare. Ministrul mediului a fost sfătuit sau s-a autosfătuit să demisioneze în favoarea unui coleg de partid, mai nevinovat şi mai tânăr, fără funcţie mare în partid şi fără statutul de eminenţă cenuşie politică. Un astfel de nou ministru al mediului, care ulterior a şi fost numit, în persoana lui Attila Korodi. In mod firesc acest nou ministru nu va mai avea aceleaşi apăsătoare tribulaţii în ceea ce priveşte salvarea mediului autohton şi va elibera la momentul potrivit autorizaţiile de mediu, atât de dorite de actualul prim-ministru. Fandarea lui László Borbély a fost elegantă, el rămânând în continuare vicepreşedintele politic al UDMR şi urmând a fi recompensat cu funcţia de Preşedinte al Comisiei de Politică Externă din Camera Deputaţilor, pentru care, aşa cum el însuşi a declarat, are susţinerea tuturor colegilor din Coaliţie. Aceasta este povestea lui László Borbély, care de fapt este aceeaşi poveste eternă a UDMR : avantaje şi concesii maxime din fiecare oportunitate apărută. Udemerişti cu lacrimi de crocodili nu există. Sunt două noţiuni incompatibile.

2 comentarii

BULA 21-04-2012 - 11:01

Spaga luata de László Borbély este una minuscula, „tehnologica”, nesemnificativa in raport cu spagile luate de universitari intr-o sesiune. De universitari nu se ia nimeni, pentru ca au tranformat universitatile in bancomate de diplome si au degradat ireversibil invatamantul superior.

Iar ungurii se opun la vanzarea (pe nimic) a rezervelor minerale din Transilvania, pentru ca sunt nationalisti (nu cacanari si prosti ca romanii) si spera ca Transilvania sa treaca la Ungaria.

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult