Maniere dâmboviţene | Ziua Veche
Acasa Opinii Maniere dâmboviţene

Maniere dâmboviţene

scris de Doru Dragomir
5 afisari

Cel dintâi consilier al preşedintelui şi cel mai important ministru al guvernului peticit s-au dat într-un spectacol de prost gust în Aula Academiei Române, altădată loc sfânt pentru dascălii neamului.

Stan Petrescu editorialist Ziua VecheIulian şi Corneliu n-au găsit al loc mai bun, spre a-şi trimite trivialităţi în replici, duplici şi triplici, care mai de care mai răcnite, ţignite şi mai trăsnite, decât acolo, în Aulă. Cei doi „manieraţi” ai securităţii naţionale şi membrii ai CSAT s-au plesnit peste gură cu Strategia de apărare naţională, şi-au dat la gioale cu bocancii împrumutaţi de la şefii lor aleşi sau de partid, şi-au arătat muşchii lor flasci în faţa cuconetului academic, şi-au exhibat bruma de cultură şi limbă românească acolo unde cei mai titraţi şi cele mai înţelepte minţi ale neamului, altădată, returnau în forme culte, către elite şi popor, bijuteriile scumpe ale gândirii lor de-o viaţă. Acolo, ei construiau zi de zi ACADEMIA, cetate de spirit etern.

Cei doi specialişti în Insecuritate naţională, plini de aroganţă şi impoliteţe ţoapârlănească, au pângărit acest Templu, în cel mai urât stil mahalagesc, „parfumul dejecţiei” lor, ignoranţa lor nestăpânită, survolând, rapid, frontierele naţionale „ad quattor cardines mundi”. Şi toate acestea, pentru că sigurele modele ale celor doi experţi în securitate şi apărare sunt stăpânii lor politici care seamănă cu doi căpcăuni. Este lesne de înţeles, de ce aceşti doi războinici de paie cochetează cu ura şi dispreţul. Aceste „cochetării rocamboleşti” au devenit spectacole de tot râsul-plânsul în faţa românilor care aleg şi culeg, de bună seamă, doar duhoarea din mlaştina urît mirositoare, în care se zbat viermii roşii ai discordiei românilor, din nenorocire, şi la nivel strategic.

Observăm neputincioşi cum patimi şi obiceiuri foarte vechi au străbătut timpul şi au revenit, la prezent, fără să le bănuim intenţiile morbide, murdare.  Au reapărut obiceiurile acelor timpuri, când se organizau ospeţe enorme cu boieri hicleni şi cu Căpcăunul Vodă cel Tiran a cărui dorinţă nestăpânită era aceea de a înhaţa, cu dinţii lui murdari, pe unul din semenii lui şi-i sfâşia membrele şi-i sorbea sângele, după care, sătul, îşi ştergeau gura cu dosul palmei. Exact aşa se întâmpă astăzi cu marile noastre personaje „demnităreşti”. Nu există vreum ospăţ sau vreo agapă în societatea valahă, unde să putem sta pe îndelete de vorbă, fără să târâm pe careva din semenii noştri în noroiul vremii şi să-l facem cu ouă şi cu oţet.

Alergarea adversarului prin jungla presei şi a televiziunilor, prinderea şi sugrumarea lui, în public, este singura grijă a politicianului nostru gol pe dinăuntru şi fanfaron pe dinafară.

Preşedintele Abraham Licoln şi-a câştigat admiraţia şi autoritatea ca vorbitor în faţa mulţimilor, urmare minţii sale organizate şi mustind a cultură socială. Începutul cuvântărilor sale era precedat, întotdeauna, de o modalitate subtilă de a lăuda adversarul, de a-i aprecia calităţile, de a sublinia forţa argumentelor politicilor lui mai bine decât ar fi fost el în stare s-o facă şi numai după aceea se apuca să-l combată, dar cu decenţă şi niciodată n-a căutat a jigni sau a-l umili. A demonstrat adevărata sa tărie de convingere, căci, deşi a oferit adversarului înţelegere şi i-a apreciat argumentele nu l-a văduvit de toate drepturile sale, el, rămânând neclintit în adevărurile lui.

Urmaşii de azi ai lui Lincoln, Mitt Romney şi Barack Obama,  s-au confruntat cavalereşte în contrast, absolut, cu actul mişelesc de tip dîmboviţean. Cei doi au avut o enormă miză, dar asta nu i-a împins la atacuri murdare, sau să recurgă la un limbaj insalubru şi contondent, sau la un comportament dezolant şi respingător. Ei nu s-au ridiculizat şi nu s-au dispreţuit nu s-au făcut mincinoşi, atmosfera rămânând, pînă la urmă, paşnică.

Aproape zilnic, noi românii, luăm parte la ospeţe cu căpcăuni, din păcate, desfăşurate în spaţiul public şi televizate în toate ungherele lor mizerabile, care mai de care mai întunecate.

Ciocnirea părerilor şi intereselor nu se poate înlătura din lumea noastră. Şi aceasta pentru că se trezesc, în aceşti oameni, prea multe pasiuni nestăpânite şi prea puţină tărie de caracter. Războinicii noştri de hârtie creponată nu au obişnuinţa de a se oferi, ei înşişi, drept model adversarului, preferând să rămână neomenoşi, nedrepţi şi nesinceri atunci când se ciocnesc cu oameni care vor să realizeze acelaşi scop politic dar cu alte mijloace.

Iresponsabilitatea a atins cote alarmante şi nu-i poate opri nimeni pe aceşti Titircă Inimă-Rea din cursa lor nebunească spre grotesc. Actul iresponsabil începe din clipa când vrem să apărăm sau să încurajăm cultura cu ajutorul inculturii, dreptatea cu ajutorul nedreptăţii, adevărul cu ajutorul minciunii şi ipocriziei, iubirea cu ajutorul urii, toată această operă a noastră, sfârşind într-o inegalabilă batjocură naţională. Orice victorie şi orice câştig am avea, abuzând de asemenea mijloace, se vor răzbuna  pe aceia care le-au obţinut, căci mijloacele abuzive şi murdare trădează o profundă şi tainică lipsă de credinţă în propriu ideal, care pătrunde ca un cancer nevindecabil în sufletul tuturor bătăuşilor politici şi smulge ideii salvatoare orice putere de reuşită.

Ce fericit aş fi fost, dacă cei doi bătăuşi la poarta Strategiei naţionale ar fi discutat în bună pace, ar fi purtat un dialog profesional la cele mai înalte cote ale expertizei lor, acolo, în văzul celor înţelepţi, şi ar fi sfârşit toate argumentele lor ştiinţifice într-o strângere de mână cavalerească, deasupra patimilor şi urilor. M-aşteptam să-i fi preocupat necazurile siguranţei şi apărării naţionale, detaliile demonstraţiei armatei de Ziua Naţională a României şi să fi căzut de acord asupra unei idei pe care niciun ministru de război nu a vrut s-o agreeze: aceea de a se deschide defilarea armatei cu bravii noştri veterani în fruntea oştirii. Numai că bravii cavaleri ai Ordinului „Mihai Viteazu” nu au loc de pălăriile şi căciulile politicienilor şi altor Papă-Lapte. Veteranii sunt invitaţi la aceste evenimente doar ca să facă poze şi imagine pe la palatele uzurpate de neocomuniştii neamului.

Dixit et salvavi animam meam!

9 comentarii

oprean ioan 30-11-2012 - 18:29

Domnule Stan,
Te urmaresc de ceva vreme, pe aceste câmpuri ale incercarilor literare. Te stiu si din vremea cind aduceai la Bucuresti covrigi si licori vrâncene, peşcheş de buna apreciere pe care o cerşeai de la somităţile Nea Aurica si Nea Paul. Mai stiu si teleportarea dumitale de la izmene la siguranţă, o glorioasă pagină de umor ostăşesc.
Du-te domnule acasa si scuteşte-ne de (pre)judecăţile matale fără nicio valoare. Domnule, sincer, nu spui nimic; din „scrisura” dumitale rămâne doar o dâră de miros urât.
Sa-ţi mai spun ceva: Cornel si Iulian au studii de securitate de care dumbneata abia dacă ai auzit, pe care nici măcar nu ştii să le pronunţi.Dar ai tupeul să faci aprecieri, pretins inteligente. Deh…moravuri dâmboviţene!!

dinu 30-11-2012 - 21:34

Corect domnule Oprea! I-am recomandat cu ceva timp in urma , stimabilului sa se lase de scris…Din pacate nu asculta si da nastere la ….aiureli ( asta ca sa fiu totusi politicos) Ar trebui, dupa domnia sa , ca sa se taca sa se aplaude la toate intalnirile. Trecand peste faptul ca domnul consilier avea o misiune clara la aceasta intalnire , data de guvernatorul din deal, raspunsul ministrului mi s-a parut la obiect si nu chiar nepoliticos. Iar ideea ca Academia trebuie sa fie un sanctuar , mi se pare chiar aiuristica. Pai stimabile SP, cauta in presa interbelica si vei vedea ce dezbateri aprinse erau intre acei academicieni! Academicieni care mi se par mai de respect decat actualii! Vorba dl.-ui Oprea:
Deh…moravuri dambovitene!? Dar ia sa-l dam exemplu pe Nenea Iancu Caragiale privitor la moravuri si printipiii…Sa nu mai va citesc stimabile SP , iar in rest sa aveti sanatate..

Salut 30-11-2012 - 21:43

„Corect domnule Oprea! I-am recomandat cu ceva timp in urma , stimabilului sa se lase de scris…”
=================
Te palisi la tampla, vere? Lasa-l dreaq sa scrie ca, daca n-are ce face, poate se apuca de politichie. La cat de dobitoc e, ii prevad un viitor luminos – ma rog, prin partidul redusilor mintali, PDL. Dar, chiar si asa….
😉

jan dinu 01-12-2012 - 01:44

— Domnule Stan Petrescu —
apreciez articolele dumitale .
JD-USA

BULA 01-12-2012 - 03:32

Jenica, iar te tii de poante. Nu il gadila prea tare pe nenea asta, ca e gras si poate pateste ceva. Ii creste presiunea in instalatie si i se rupe vreun racord.

jan dinu 01-12-2012 - 06:13

” Saraca tzara bogata „…..
„Doamne ocroteste-i pe romani „….
Veta Biris…
Uneori inca mai intr-un „transa „…. chiar daca fac
eforturi de-ami astrimpara conshtientza ….
JD-USA

BULA 01-12-2012 - 04:31

Tovarase Stan PETRESCU, la sedinta CSAT s-au discutat probleme de business, iar cand e vorba de bani si profit, nu se merge pe vorbe frumoase si politeturi. Matale esti obisnuit cu sedintele PCR, cu traiasca si infloreasca…

cititor 01-12-2012 - 13:14

Nea’ Stane, e greu bre sa fii pamfletar. Matale faci un ghiveci in articolul asta. De la izmene la literatura, e ceva distanta…si nu mai ai timp s-o parcurgi. Asa…ca, mergi nene si fa gogosi in continuare.

dinu 01-12-2012 - 17:53

Am uitat de articolul dumitale, stimabile SP, din 24 noiembrie, scris cam cu acelasi titlu ca cel de mai sus! Am citit si comentariile de la acel articol.[Apropo-de ce nu paginati comentariile si va opriti numai la 10?] Dumneavoastra le cititi? Cred ca nu, altfel nu ati mai persista cu aceste scrieri! Am vrut numai o completare la ce am postat mai sus! Sa auzim chiar numai de bine!

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult