Poetul Marko Bela a ieşit din canoanele poeziei în formă fixă şi s-a repezit la ziariştii care s-au legat de Ţinutul Secuiesc. Pentru cel mai bine plătit poet din Europa – 100.000 de dolari pentru un volum nepublicat – bănuit de mulţi de sensibilitate, Marko Bela a adoptat un ton dur: „cine se leagă de ideea de Ţinut Secuiesc dă dovadă de prostie şi rea-credinţă”. Nu doar preşedintele jucător se supără pe presă – ci şi vicepremierul poet. Marko Bela enumeră apoi „ţinuturi” şi „ţări” româneşti – doar că uită să spună că acestea au dispărut cu foarte mulţi ani în urmă.
Ideea de „Ţinut Secuiesc” nu este rea în sine – într-adevăr, există Ţara Oaşului, Ţara Făgăraşului, Ţara Bârsei şi multe alte ţări. Doar că nu prea ţine comparaţia cu Ţinutul Secuiesc. Toate „ţările româneşti” din Transilvania au fost lichidate una după cealaltă de regii şi principii maghiari în decursul unei istorii de sute de ani de eliminare a românilor din viaţa politică. Autonomia medievală a secuilor a fost şi ea lichidată într-un moment în care de la Budapesta se demara procesul de maghiarizare forţată a tuturor ne-maghiarilor.
Dacă Ţinutul Secuiesc ar fi doar o marcă regională suavă ca un rondel – aşa cum încearcă să ne convingă Marko Bela – chiar nu ar fi nici o problemă. Însă în jurul expresiei „Ţinutul Secuiesc” gravitează mai multe fenomene. Cum ar fi tot felul de auto-intitulate referendumuri, plângeri şi suplici care solicită autonomia, plutoane ale unei presupus desfiinţate Gărzi Maghiare, borne de graniţă şi teorii ale primului venit – primul servit. Nici unul dintre aceste fenomene nu are legături cu lirica sau prozodia – ci mai degrabă cu o metodă de impunere în spaţiul public a unei denumiri, legarea ei de un anumit spaţiu şi promovarea separatismului. Simboluri proprii – probleme proprii, fonduri proprii de la buget, autonomie financiară, scoaterea din viaţa publică a regiunii a tuturor românilor, expulzarea simbolurilor româneşti.
Şi-ar putea cineva imagina un român pe postul de ministru al culturii la Budapesta în anul 1910? Sau un român vicepremier în aceeaşi capitală europeană? Sau un slovac ministru? Înainte de 1918 slovacii nici măcar nu puteau vorbi în conferinţele publice de existenţa naţiunii slovace – aşa că vorbeau codificat şi se refereau la problemele „poporului chinez”. Degeaba se supără vicepremierul-poet pe ziarişti, ei nu sunt nici proşti, nici rău intenţionaţi. Eu unul aş fi interesat să aflu când va fi legalizat în Ungaria „Ţinutul cumanilor”, că doar şi acesta a existat acum aproape o mie de ani.
Articol aparut in numarul 14 din saptamanalul ziuaveche.ro
0 comentariu
Ziua Marinei – imi pare a fi cea mai frumoasa sarbatoare a unui popor care nu poate trai in nelibertate. Marea si Inaltul au fost dintotdeauna dimensiuni ale Necuprinsului cu care noua, oamenilor, ne-a placut sa ne comparam si sa ne asemuim libertatea. Marinarii, oricum ar fi pe frontul trudei/luptei pentru linistea Tarii, sunt, de departe, prin suflet, tinuta si fapta, cei mai frumosi dintre romanii care nu uita de Romania, motiv pentru care, cel putin de ziua lor, sunt cei mai iubiti dintre romani.
Pacat,insa, vedem cu totii, ca primul amiral al tarii este un impostor, iar primul ei … „cetatean” un derbedeu. Primul a desfigurat Armata României, al doilea a desfigurat grav, grav de tot, Romania. Asta este, istoria are nevoie, uneori si de propriile sale erori.
[quote name Petrache] sarbatoare a unui popor care nu poate trai in nelibertate[/quote]
Pe asta de unde ai mai scos-o???
Din istoria noastra milenara, care e procentajul de timp pe care l-am trait in libertate?
In rest:
„Uite marea, uite farul
Uite p… cit parul”
(foreplay in timpul studentiei mele…)
Poate ne spui matale diferentele de tratament intre Tarile Romane si Bulgaria, spre exemplu. Sau poate iti amintesti ca , din 106 d.Ch., nici trupele cuceritoare romane nu au ocupat teritoriul getilor in intregime, si nici macar cel ocupat nu a fost administrat ca teritoriu ocupat, din simplul motiv ca nu era politica romanilor de a zdrobi populatiile ocupate.
In perioada migratiilor, popoarele cu pricina n-au facut decat scurte incursiuni de jaf, caci de instalat s-au instalat la sud de Dunare(bulgarii) ori in Campia Panonica(ungurii).
Apoi, in perioada marii expansiuni otomane, poate ca-ti mai aduci aminte de la Istorie de Stefan cel Mare, Mircea cel Batran, s. a, care au tinut piept hoardelor asiatice pana spre anul 1600, cand a aparut banul Craiovei, Mihai, intregitorul de Tara. Singura perioada in care se poate spune ca am fost sub ocupatie incepe cu anii 1700, ai domnitorilor fanarioti, si se sfarseste cu 1821, care a amorsat un proces ce se va finaliza in 1877.
Perioada fanariota a reinceput in 1989 si este dusa la extrem in aceste zile.
Este curios ce spuneti, cine a facut sondaje printre militari?!
Realitatea este ca siguranta unui depozit de munitie a unei nave, sau altor sisteme de arme, este lasata acum pe mana unui soldat platit cu 470 de lei in mana. Dupa acestia va lua pensia cand ii va venii randul! Norma de hrana i-a fost diminuata cu 25% dar in misiuni soldatul o platesteste la valoarea reala. Pe deasupra domnule comandant suprem militarii trebuie sa mai suporte oprobiul public lansat de miniaturala si obedienta dumneavoastra, pupila, cea de „bugetari si pensionari de lux!” Dupa aceea trebuie sa mai suporte tirania unui sef al armatei, tot obedient dv. care spune ca face parte din NATO dar conduce cu metode consacrate in Piata Rosie, aducand un grav prejudiciu starii morale a trupelor, atatea care au mai ramas! Pensionarii militari sunt umiliti fiind adusi cu pensiile la niveluri de mizerie dupa ce, timp de o viata au suportat restrictionarea unor drepturi constitutionale, tocmai pentru a-si asigura o batranete decenta! Credeti cumva ca suntem multumiti de toate acestea?!
Pe vremea lui raposatu se mai lansau asemenea lozinci ca militarii „au acceptat” s-au au „raspuns primii chemarii partidului!”
Va rugam nu mai vorbiti in numele mlitarilor ne-ati dezamagit, nu mai lansati lozinci nu va mai crede nimeni!
NU SUNTETI COMANDANTUL NOSTRU!
Evenimentul de ieri, 15 august, a consacrat, printre altele, semnificativ, doua realitati dureroase:
1. Cinismul fara de limite al derbedului din fruntea statului – nu a avut nicio ezitare nesimtitul sa se adreseze celor de care isi bate joc cu nesat, acoperit fiind, evident, de catre echipa ministeriala care ii pune in aplicare planul de decimare a institutiei militare nationale, in frunte cu cei doi impostori, arhitecti secunzi ai batjocurii Armatei Romaniei, generalul de carton de foarte proasta calitate – Oprea si amiralul-mut Marin;
2.Aici este GRAV! In timp ce asistenta din fata tribunei huiduia si suduia pe derbedeul din capul statutului, amiralii care decorau tribuna si suita presedintelui aplaudau ranjind. GRAV!!! A fost dovada-document a prapastiei dintre banda de golani si impostori care conduce Romania si suferindul ei popor. GRAV!!!