
Printr-un asemenea gest, la nivelul Preşedinţiei Republicii Moldova, şeful statului rus este sensibilizat că la Chişinău sunt preţuite şi azi, respectate şi promovate, personalităţile care îşi asumă viitorul în picioare, cu demnitate, nu în genunchi, la statuia lui Lenin, ca la Tiraspol.
Mihai Ghimpu, un simbol? Da. Pentru că a avut curajul să spună NU, ca preşedinte interimar, participării unui detaşament de militari, din Armata Republicii Moldova, la parada imperială, de la Moscova, cea de 9 Mai, care nu ar mai fi existat fără sprijinul decisiv, economic şi militar, al Statelor Unite ale Americii, pentru Închisoarea Popoarelor – Uniunea de Sclavi ai lui Stalin, respectiv URSS.
Mihai Ghimpu, un simbol? Da. Deoarece a înţeles frustrările unei personalităţi complexe, precum aceea a lui Marian Lupu şi i-a cedat postul de lider al Parlamentului Republicii Moldova , când cel menţionat nu a mai fost ales preşedintele celui de-Al Doilea Stat Românesc.
Mihai Ghimpu, un simbol? Da. El nefiind, în mod firesc, de acord cu prestaţia publică, de primadonă, a premierului de la Chişinău, obişnuit să comande, nu să primească propuneri constructive, altele decât ideile sale, normal perfectibile, la nivelul conducerii Alianţei pentru Integrare Europeană. Dar acceptând tacit, cu excepţia unor răbufniri pasagere, evoluţiile deseori surprinzătoare ale lui Vlad Filat.
Mihai Ghimpu, un simbol? Da. Pentru că pune punctul pe “i”, exact când alţi tovarăşi de drum tac. El a generat afirmaţia lui Graham Watson, raportor al Parlamentului European pentru Acordul de Asociere la UE a Republicii Moldova, care a declarat clar că discuţiile privind federalizarea Republicii Moldova sunt inutile.
Mihai Ghimpu, un simbol? Da. Deoarece a reamintit mereu, oponenţilor şi aliaţilor, că A.I.E. răspunde de actul guvernării. Că exponenţii actualei conduceri politice de la Chişinău trebuie să demonstreze că acţionează spre mai binele conaţionalilor lor.
Mihai Ghimpu, un simbol? Da. Pentru că Piatra comemorativă, în memoria victimelor ocupaţiei sovietice, din Piaţa Marii Adunări Naţionale a fost instalată la iniţiativa sa, ca expresie a realităţii că Basarabia a fost samavolnic ocupată, de hoardele barbare de la răsărit. Nu eliberată de steluţele roşii, cu damf de votcă şi dor de cazacioc. Trocul fiind cu libertatea românilor dintre Prut şi Nistru.
Gestul preşedintelui Nicolae Timofti este unul de reafirmare a identităţii naţionale distincte – a celor care nu mai vor revenirea la tutela cinică a Moscovei. Şi un cartonaş galben – pentru cei ce speră la menţinerea Republicii Moldova sub ameninţarea nefirească a Kremlinului.
Dintr-o asemenea perspectivă, orice angajament politic, atipic şi nefast, al premierului Vlad Filat – contra parteneriatului cu Statele Unite şi împotriva afilierii la Uniunea Europeană -, obţinut de tandemul Putin-Medvedev, sub presiuni gen Molotov, va fi semnalul catapultării, din scaunul de şef al guvernului, al celui obişnuit să joace la două capete.
Comments are closed.