Miniportret de ministru: Daniel Funeriu

L-am cunoscut pe dl Daniel Funeriu la sfarsitul mandatului sau de europarlamentar PDL din precedenta „stagiune”, cand Domnia-Sa a invitat la Bruxelles un grup de ziaristi (printre care m-am aflat si eu) sa le prezinte realizarile de pana atunci si proiectele sale de viitor. (E o practica obisnuita asta, a europarlamentarului roman, indiferent de culoarea sa politica, sa invite ziaristi ori diversi demnitari, oameni cu influenţa, pentru a le obţine, macar tacit, bunavoinţa în perspectiva viitoarelor alegeri).


O spun din start: dl Funeriu e o persoana extrem de agreabila, chiar foarte simpatica uneori, un „selfmademan” cu un curriculum vitae de speriat (în sens admirativ, desigur; poate fi consultat pe Internet). Ne-a prezentat cu aplomb proiectul privind restructurarea educaţiei întocmit de comisia prezidenţiala de la Cotroceni, al carei vicepresedinte era. Proiect, în viziunea Domniei-Sale, extrem de coerent, de unitar; dupa parerea mea (si nu numai a mea, ci si a colegei Miruna Munteanu de la „Jurnalul Naţional”) cam utopic si, pe alocuri, de-a dreptul absons: de pilda, în privinţa relaţiei, raportului primarie-direcţiunea scolilor.

Dar nu despre proiect vreau sa vorbesc, ci despre faptul ca tot aplombul dlui Funeriu s-a dus dracului cand a aflat ca desi i s-a promis o poziţie de frunte pe lista de candidaţi europarlamentari a PDL, s-a trezit taman în acele zile ca e pus pe un loc non-eligibil. Spre suprinderea mea, l-am vazut clar afectat: parea ca postul de la Bruxelles e mult mai important decat proiectele si programele de milioane de euro pe care, în strainatate, le castigase si demarase. Muscase, m-am gandit, din marul otravit al politicii.

Probabil ca în compensaţie pentru acel loc non-eligibil, PDL l-a numit pe dl Funeriu ministru al Educaţiei. Cu regret o spun, e cu totul alt om decat cel pe care crezusem ca-l cunosc: toata fineţea s-a spulberat: a devenit irascibil, întunecat, ameninţator, de parca ar fi un nepot frustrat al dlui Prigoana. Sa ai tu doctoratul la Universitatea Louis Pasteur din Strasbourg, sa predai la College de France si sa repeţi papagaliceste ce-ţi sopteste o bruneţoasa secretara de stat – foarte sexy, de altiminteri… – mare ciudaţenie! Pacat.

(articol aparut in saptamanalul ziuaveche.ro nr.8)