Misiuni la ambiţie

Timp de aproape 10 zile am cam luat pauză competiţională şi m-am retras la moşie cum îmi place mie să mă laud, să îmi văd de grădină. După ce am rezolvat cu gropile, am trecut la răsaduri şi alte nimicuri de ţăran întors la origini. Mai vin pe acasă doar să văd ce a mai gătit nevastă-mea. Ce să-i fac, daca nu a învăţat carte, merge la lucru, nu stă la pensie ca mine.

Ajuns acasă,  îmi mai arunc ochii pe presă şi îmi mai fac de lucru pe la calculator. Şi uite aşa  mai aflu ce se mai întâmplă în lume, în lumea cea mare, nu în lumea mea  ozonată. Citesc cu stupoare că NATO  a rămas fără muniţie în Libia, asta „după ce SUA au refuzat joi să revină în prima linie a luptelor din Libia, după ce şi-au restras avioanele de vânătoare din operaţiuni”. Citesc şi mă crucesc. Ori NATO şi-a tras consilier de pe malul Damboviţei, ori criza asta mondială a luat minţile tuturor.

Cum a rămas NATO fără muniţie ? Păi ce, NATO are depozitul de muniţie la Ciorogârla? Păi ce, NATO e Românica? Hai să fim serioşi. Şi mai e ceva ciudat. Muniţia le lipseşte inglejilor şi franţujilor, dar ştirea e data pe surse de unchiul Sam. Merdre ar spune Napoleon,  Bloody Bastards, ar înjura lordul John, cum puii mei, ar spune Bendeac ?! 

Iote aşa, marile imperii, rămaseră în pană de boambe de înaltă preţizie. Cât de înaltă? Cam cât ambiţiile normandezilor dornici de a arăta lumii că şi ei e în stare să facă linişte în tribune şi fără unchiul Sam. Şi fără să vreau, din ambiţie în ambiţie, îmi amintesc de marea Operaţiune Alba, o altă ambiţie europeană, o altă misiune pe care europenii au ţinut să o conducă sub mandat ONU, dar cu forţe proprii. Şi uite aşa, italienii au condus ostiliţile exact în zonele în care aveau de recuperat câte vreo conservă, grecii trimiteau ajutoare de care nu avea nimeni nevoie, dar le repartizau doar celor ce susţineau partidul sprijinit de ei, Catinca Luminoasă se plimba cu elicopterul  şi escortă aeriană mai ceva ca aliaţii pe Omaha, forţele trimise în Albania nu aveau treabă nici cu bandele care terorizau localnicii, nici nu armamentul şi muniţia aflate pe toate drumurile ca în Decembrie 89, nici cu protecţia sărmanilor copii care erau opriţi pe drum de la scoală şi jefuiţi. Misiunea primită de bunătate de trupe dislocate acolo era să ofere protecţie personalului care urma să vină să organizeze şi să asiste la alegeri. Aşa se întâmplă când se organizează misiuni la ambiţie. 

Şi uite aşa, în Libia, rămăseră colonialiştii fără muniţie, iar americanii îşi râd în barbă. Pentru că în nici un caz nu NATO a rămas fără muniţie, ci  ştim noi cine. Americanii când organizează o intervenţie, chiar şi când joacă pituluşul cu Osama, au muniţie pentru 10 ani, că ei nu se încurcă cu misiuni de două luni decât pe hârtie. Declară ca va fi de durată scurtă, că va fi o plimbare de voie, dar îşi pregătesc oamenii şi logistica pentru o neverending story. Bin Laden ştie de ce. Ce vrei, alt stil, altă concepţie, alte prinţipii. Şi acum aşteaptă ca domnii colonialişti să facă sluj frumos şi să le ceară ajutorul, cam cum le cerură şi în al doilea. Din păcate, Barack s-a juruit că nu se amestecă şi este cam strâns cu uşa. Vom avea un mic Pearl Harbour care să dea verde la nuntă ? Cine ştie. Oricum, americanii le-au mai dat cândva o lecţie pe undeva prin Falkland . Unii nu învaţă niciodată. 

Între timp, lucrurile se precipită şi prin alte zone, de parcă a dat strechea în lumea arabă, unii vorbesc de 2012, de Biblie, de Vanga, alţii de Illuminati, de Noua Ordine Mondială, fiecare cum i-a cântat cucul. Oricum ar fi, trăim vremuri ciudate, tare ciudate. Se plătesc poliţe, se fac bezele, preşedinţii şi guvernele îşi scot limba unii la alţii, iar amărâţii plătesc.