Miza parteneriatului strategic dintre India şi Afganistan

Într-un moment în care preşedintele afgan Karzai este văzut, de talibani, ca fiind un şef de stat fără viitor politic, după anul 2014, când – teoretic – se vor retrage efectivele americane din Afganistan, liderul de la Kabul a făcut o mişcare surprinzătoare, pe tabla şahului geopolitic, al regiunii sale, poposind, într-o vizită oficială, de două zile, la New Delhi.

Aici a semnat, împreună cu premierul Manmohan Singh, acordul privind parteneriatul strategic dintre cele două state. Unul care pune Pakistanul în situaţia de a avea la frontiera de nord-vest şi la graniţa de sud-est doi adversari, deveniţi mai nou şi aliaţi.

Este un document care relansează relaţiile bilaterale, India fiind acum decisă să ajute la reconstrucţia Afganistanului, după 10 ani de război devastator. De altfel, la conferinţa de presă comună, cu oaspetele de la Kabul, premierul Singh preciza că guvernul său va folosi toate mijloacele la dispoziţie, pentru a ajuta statul afgan.

Diplomat, preşedintele Karzai a declarat că ţara sa vrea pace şi cooperare cu toate statele vecine şi cele situate în aceeaşi regiune. Aspiraţia poporului afgan fiind una spre o viaţă lipsită de violenţă şi extremism. De altfel, şi premierul Singh consideră relaţia cu Afganistanul aidoma unei cărţi deschise, noul parteneriat strategic urmând a fi cadrul conlucrării în domeniile securităţii regionale, a schimburilor comerciale şi în acela al educaţiei.

Cei doi oameni de stat au mai semnat două memorandumuri menite a consolida legăturile economice, cu accent pe cooperarea vizând valorificarea resurselor de substanţe minerale şi a hidrocarburilor. Aceasta este a doua vizită, din anul 2011, a preşedintelui afgan, în capitala indiană. Chiar dacă era planificată de câteva luni, acum a generat un schimb de opinii, între Karzai şi Singh, axat pe  creşterea vizibilă a tensiunii dintre Pakistan şi Afganistan, dar şi dintre Islamabad şi Washington D.C., unde postul de televiziune ABC, prin vocea cunoscutei comentatoare Christiane Amanpour, a pus – la debutul acestei săptămâni – o întrebare deloc retorică:”Vor intra Statele Unite în război cu Pakistanul?”

Autorităţile afgane acuză acum ISI/Inter-Services Intelligence/ Serviciul de Informaţii pakistanez că a orchestrat asasinarea, la 20 septembrie a.c, a ex-preşedintelui Afganistanului, influentul Burhanuddin Rabbani, care acţiona, în ultima vreme, ca un negociator de pace cu talibanii. De altfel, serviciul afgan de informaţii a notificat presei, din Kabul, detaliul că, la anchetarea împrejurărilor în care a fost ucis Rabbani, în ciuda ofertei care i s-a făcut, ISI a refuzat pur şi simplu să coopereze. Afirmaţie imediat infirmată la Islamabad.

Într-un interviu acordat postului de radio Europa Liberă, Hamid Elmi, care este purtătorul de cuvânt al preşedintelui afgan, a recunoscut că asasinarea lui Burhanuddin Rabbani, ca şi alte acte recente de violenţă, precum atacuri armate sau acţiuni sinucigaşe, cu explozivi puternici, au determinat administraţia prezidenţială să promoveze dezvoltarea cooperării cu alte state din Asia de Sud, pentru a identifica modalităţi comune de stopare a ajutoarelor acordate reţelelor teroriste, de alte ţări din zonă. De altfel, guvernele de la Kabul şi New Delhi au acuzat public, în repetate rânduri, executivul pakistanez, de susţinerea insurgenţilor islamici, care pătrund pe teritoriul afgan, sau în partea administrată de India, în Caşmir.

Chiar pe 3 octombrie a.c., într-un mesaj transmis de televiziunea oficială afgană, Hamid Karzai nu a ezitat să condamne Pakistanul pentru jocul dublu – oficial dornic de restabilirea păcii în Afganistan, neoficial tolerând şi sprijinind, prin intermediul ISI, grupurile înarmate ale talibanilor afgani, antrenaţi şi adăpostiţi în campusurile situate în nord-vestul teritoriului pakistanez.

Autorităţile indiene, care au experienţa confruntărilor dure cu partea pakistaneză, au avut prudenţa de a menţiona că parteneriatul strategic cu Afganistanul vizează, în primul rând, ajutorul economic şi pe cel comercial. La New Delhi s-a precizat că India a contribuit deja, în ultimul deceniu, cu aproximativ 2 miliarde de dolari, la reconstrucţia statului afgan, mai concret la edificarea magistralelor rutiere şi la construirea clădirii parlamentului din Kabul.

Semnarea acum a unui acord vizând instruirea poliţiştilor şi a forţelor de securitate din Afganistan, de către profesionişti militari indieni va fi probabil receptată ca un act de ofensă la adresa oficialilor de la Islamabad. Deşi, nota bene, tocmai guvernul pakistanez a criticat minima implicare, de până acum, a militarilor indieni, în instruirea camarazilor afgani, insinuând, în plus, că sub pretextul materializării proiectelor  de făurire a şoselelor, New Delhi îşi infiltrează spionii, pe teritoriul afgan!

Privind la rece vizita lui Hamid Karzai la New Delhi, aceasta nu schimbă de facto raporturile dintre statele vecine cu Afganistanul. India nu doreşte o înrăutăţire a relaţiilor cu Pakistanul, dar a sprijinit intervenţia Statelor Unite în teatrul afgan de operaţiuni militare, urmând probabil, în viziunea administraţiei Obama, ca pe viitor să se implice mai mult în stabilizarea vieţii politice din ţara unde talibanii speră să revină la putere.

Conducerea armatei pakistaneze are numai de câştigat, deoarece dialogul dintre Karzai şi Singh, nu face decât să mărească sprijinul populaţiei faţă de obiectivul urmărit de şeful Statului Major al Forţelor Armate Pakistaneze, generalul Ashfaq Kayani – întărirea controlului militar asupra preşedinţiei şi guvernului ţării.

Pentru o înţelegere mai clară a intenţiilor conducerii de la Kabul este cazul să menţionăm faptul că ambii vicepreşedinţi afgani, Mohammad Qasim Fahim şi Abdul Karim Khalili au acţionat în rezistenţa anti-talibană, sprijinită de India. De pildă, Fahim este cel care a preluat conducerea structurilor paramilitare comandate iniţial de Ahmad Shah Massoud – substanţial sprijinit, din punct de vedere material, de forţele de securitate indiene, pe timpul confruntărilor dure cu talibanii, de la finele veacului trecut.

 Ironia sorţii? Autorităţile indiene împărtăşesc scepticismul generalului pakistanez Ashfaq Parvez  Kayani, care nu crede că anul 2014 va fi termenul limită al retragerii trupelor americane din Afganistan, deoarece armata şi poliţia afgană, cu toată instruirea şi dotarea actuală, nu sunt în măsură să asigure securitatea internă a ţării lor.

 Dar New Delhi preferă să sprijine pe actualii lideri de la Kabul, datorită relaţiei lor, mai apropiată, cu India, care i-a sprijinit, constant, în lupta contra talibanilor. Oficialii indieni mizează pe grupurile deloc paştune, din centrul şi nordul statului afgan, ca garanţii ale nerevenirii talibanilor la putere. Serviciul de informaţii indian ştie că tocmai corpul afgan de ofiţeri este dominat de cei cu origine tadjică – extrem de ostili venirii la putere a unor formaţiuni islamiste, precum cea susţinută de Pakistan, respectiv organizaţia Haqqani.

 Ar mai fi de adăugat, en passant, că exact în perioada acutizării relaţiilor dintre SUA şi Pakistan, forţele speciale turceşti se antrenau – “conform unei planificări anuale” – cu cele omoloage pakistaneze, într-un areal muntos similar aceluia existent la graniţa cu Afganistanul…

 Cutia Pandorei s-a deschis la Islamabad şi este greu de anticipat cine, când şi dacă o va închide.