Moderatorul naţional

Absenţa bunăstării generale, nu doar la noi, ci şi pe mapamond, generează mânie. Cultivată subtil sau pe faţă. Una care, din punct de vedere raţional, nu are nicio scuză. Din perspectivă politică se găsesc pretexte. Se invocă, de conaţionali cu atribuţii oficiale, la ore cu bună audienţă pentru televiziunile cu succes la public, chestiuni care ar condiţiona revitalizarea economiei naţionale.

Dar oamenii nu mai sunt atenţi la argumentele lor. Ci la cum se îmbracă. Cu cine se întâlnesc. La ce restaurant. Cu ce maşini vin. Ce domniţe mai sunt prin preajmă. Ce afaceri ar putea pune la cale. Ce averi declarate au. Dar mai ales ce bunuri materiale şi conturi bancare au pitit pe unde i-a dus mintea.  

Acum, guvernanţii sunt priviţi cu neîncredere. Pentru că nimeni nu mai râde când este vorba de siguranţa zilei de mâine. O noţiune devenită pur şi simplu ridicolă în societatea românească de azi.

L-aş întreba pe preşedintele nostru, oficial la ultimul mandat, dacă a văzut, înainte de 1989, la Teatrul Foarte Mic, piesa „Mârâiala”, de Paul Cornel Chitic.  Pentru cine nu a avut şansa să vizioneze unul dintre spectacolele de excepţie cu piesa amintită, este suficient să menţionez că mesajul transmis de autor şi actori era simplu. Oamenii aveau nemulţumiri majore, în socialism, dar se fereau să le spună la serviciu. Preferau să vină acasă şi să dea frâu liber nemulţumirii sub forma unei “mârâieli”, controlate atent, că nu se ştie unde putea fi o ureche vigilentă, sau un cip postat de intelligence. Ieri, ca şi azi.

Ei bine, chiar dacă s-au diversificat actorii în arena politică din România şi este invocată libertatea de exprimare, conaţionalii bine informaţi tot mai au temeri să îşi exprime public opiniile critice. Iar cei care o fac, devin brusc ţinte în presă. Evident, sub alte pretexte. Care dacă nu există, pot fi găsite.

Interesul naţional ar cere ca moderatorul naţiunii să se ţină de cuvânt şi să elimine, cu tact, cauzele obiective ale monologurilor înverşunate. Aşa se întâmplă, în democraţiile adevărate.

După cum tot interesul naţional ar impune ca la Casa Albă de la Cotroceni, preşedintele să urmeze exemplul lui Obama şi să aducă în echipă oameni noi. Cu o viziune neîncruntată asupra viitorului României.

Place sau nu, românii “mârâie.” Şi majoritatea absolută a lor vor să iasă din situaţia actuală. Prin dialog. Înţelepciune. Şi măsuri în favoarea celor ce simt injustiţia economică.

Altfel, se întinde plaga urii.