Acasa Opinii Moravuri politice dâmboviţene

Moravuri politice dâmboviţene

scris de Doru Dragomir
13 afisari

Cultura politică este respectul constant pe care trebuie să-l acordăm drepturilor altuia. Pentru a câştiga respectul cuvenit al celor din jur, atunci când se consideră maturi politici, este necesar ca politicienii să treacă obligatoriu prin ucenicia politicii, pentru a deprinde cele mai elementare învăţături ale ei.

Stan Petrescu editorialist Ziua VecheTrebuie temperat egoismul şi aroganţa, atât de îndârjite, la politicianul român, pentru ca aceştia să se obişnuiască cu un lucru simplu: pe lume nu trăiesc doar politicieni, ci mai suntem noi cetăţenii şi alţii, iar drepturile celor din urmă sunt la fel de scumpe şi reale ca şi ale politicienilor, dacă aceştia vor să se considere fiinţe capabile să gestioneze şi să îndrume statul cu toate instituţiile sale, să pună coeziunea şi solidaritatea naţiei înaintea luptei tuturor împotriva tuturor .

Asistăm în vremurile noastre cum se naşte şi se dezvoltă o societate plină de contraste sociale.Urmare acestei diversităţi de cazne sociale,  se ascut luptele pentru interese de tot felul. Aceste contraste, deosebiri, interese opuse, discordii între aşa-zisele grupuri doctrinare politice pot fi micşorate cu ajutorul unor mijloace morale precum cavalerismul şi onoarea în politică, mijloace care să ţină trează, în toţi aceşti luptători politici, conştiinţa unei solidarităţi înalte, care să tempereze, în folosul întregii comunităţi româneşti, toate aceste contraste, toate aceste acţiuni politice agresive perpetui.

Un sentiment politic sănătos, echilibrat şi împărtăşit de toată lumea înseamnă să renunţi, din start, la orice reuşită obţinută prin violenţă verbală, ipocrizie  şi minciună şi să cultivi, în schimb, o adevărtă înţelegere faţă de cei care gândesc altfel  şi doresc altceva. Înarmat cu înţelepciune şi curaj, fără teama de a greşi,  este musai necesar să acorzi, cavalereşte, şi opoziţiei, oricât de tare în gură ar fi aceasta,  dreptul la existenţă şi la libertatea de mişcare în spaţiul politicii. Adevărata datorie cetăţenească a omului politic se sprijină pe ideea de „cumpănă a dreptăţii”, care la alte popoare face parte din cultura lor naţională, aceasta jucând un rol esenţial în administrarea politicii, cumpănă care cere să înarmezi pe adversarul politic cu aceleaşi arme pe care le ai tu însuţi, respectând, în acest fel,  drepturile oponentului politic, exact cum ar fi ale tale.

În Anglia, de pildă, au fost cazuri, când un partid, favorizat de anumite conjuncturi, avea să câştige mai multe fotolii decât i-ar fi fost necesar. Atunci, victorioşii cedară, de bună voie, opoziţiei, o parte din fotoliile câştigate; acest gest s-a făcut în numele democraţiei, care nu permite nicio umilinţă faţă de adversar, ci , dimpotrivă, cere o legitimă şi onorabilă conlucrare şi colaborare în slujba interesului comun al concetăţenilor lor.

Imaginaţi-vă cum, la Bucureşti, ar curge râuri, râuri de fericire politică, dacă şi în partidele noastre politice dâmboviţene ar pătrunde, ca un aer proaspăt binefăcător, acest spirit al fair-play-ului britanic. Nici acum nu este târziu ca unele dintre elitele noastre politice, ce-i drept, extrem de puţine, să facă un început firav; acest exemplu ar constitui cea mai bună dovadă de curaj civic pentru restul clasei politice sau pentru generaţia tânără care bate la poarta politicii. Numai aceste gesturi pline de nobleţe şi decenţă în limbaj ar putea şterge  imensa vrajbă şi gâleavă politică, care s-a instalat, parcă definitiv, în Bucureştii noştri, altădată Micul Paris de la Porţile Orientului. Numai acest comportament nobil ar putea reda „dâmboviţeilor noştri politici”  un nou spirit de înoire  şi de foarte multă încredere. Numai în această stare de nobleţe se poate identifica acel spirit plin  de evlavie primenitoare, acel tact aducător de echilibru între partide şi puteri şi, totodată,  creator de punţi solide, între vechi şi nou.

Lipsurile din ţara ta şi imperfecţiunile din statul tău, domnule politician, trebuie să provoace aceiaşi suferinţă ca una din sânul familiei tale. Politicienii noştrii latră în toate tonalităţile, se ceartă cu toată lumea, umplu ecranele televizoarelor cu lături lingvistice, crezând că fac politică, practic îşi descarcă propriile lor crize de neştiinţă,  propriile lor frustrări, imensele lor goluri din modesta cultură, fără cel mai meschin de mic respect faţă de Măria Sa Poporul, fără să se sinchisească de simţămintele şi părerile cetăţenilor, fără să ştie că prin comportamentul lor, absolut aberant, pot genera tulburări sociale care o să se întoarcă împotriva lor, în anumite circumsanţe.

Aceste modele actuale de comportament politic dezonorant constituie o nenorocire pentru ţară şi rămân departe  de orice orizont reformator.

Aceşti inşi debusolaţi politic şi moral, lipsiţi de orice fel de decenţă nu vor înţelege niciodată că a obţine o demnitate publică este ceva din cale afară de onorant, că a te afla la cârma statului înseamnă  să ai o purtare ireproşabilă, să ai răbdarea şi cuminţenia de a asculta şi alte convingeri politice decât propriile tale păreri.

Clasa noastră politică, blestemată de gândirea sa simplistă şi simplificată, nu este în stare să săvârşească reformele cele mai mici, darămite pe cele mari, de anvergură statală, adică strategice, care să proiecteze imaginea statului român şi a poporului ce-l susţine ca pe o povară, într-un viitor atractiv împărţit pe etape şi obiective. Încăpăţânarea bolnavă a fiilor lui Gheorghe şi Ion, a succesorilor Ioneştilor, Popeştilor şi Petreştilor, care luptă „aprig” pentru realizarea obiectivele lor egoiste şi mercantile imediate nu se sinchiseşte de condiţiile concrete ale realităţii şi de existenţa celor care îi judecă tot timpul, îndreptând ţara către o ruină socială fără de întoarcere.

Noua generaţie devine periculos de inflexibilă, de exclusivistă şi coruptă, mai ales, după modelul înaintaşilor neocomunişti, neînţelegând că gradul de cultură socială este influenţat de gradul de educaţie politică şi de iscusinţa de a mânui arta compromisului în politică.

Fiecare dâmboviţean politic generează, un „chat politic” într-o formulare de idei extremă şi zgomotoasă, antisocială şi antinaţională, în acest chip, provocând şi de partea cealaltă acelaşi comportament. În toate discursurile oamenilor noştri politici contează doar părerile lor, ca şi cum nu ar exista şi alţi oameni, cu alte idei, pe care nu le poţi stropşi cu ura cuvintelor alese din subsolul limbii române.

Aceşti inşi politici nu pot scoate în relief însemnătatea educativă a rosturilor sociale a misiunii de a fi servitorii comunităţii din care au ieşit şi către care se întorc, destul de naiv şi agresiv, cu promisiuni deşarte.

Să luăm aminte că  că o comunitate socială alcătuită din milioane de oameni care, deşi, se aseamănă între ei,  dar sunt atât de diferiţi, judecă sănătos şi lucrează altfel decât politicianul. Cetăţenii, în totalitatea lor, constituie un admirabil mijloc de îndrumare spre adevărata cultură politică şi nu numai, o frână suficient de tare pentru patimile politicianiste, un adjuvant în stare să cureţe clasa politică de egocentrism, de îngrădirea de sine, de lepădarea de spiritul de gaşcă cu multitudinea lui de ispite, într-un cuvânt, poporul este acela care  poate îndrepta politicianul spre obişnuinţa de a avea un punct de vedere universal în tratarea interesului comun.

Ne-am trezit cu toţii dintr-un somn adânc de câteva decenii şi am dat nas în nas cu democraţia şi libertatea. Ceea ce este absolut dramatic pentru noi, românii, este faptul că preaplinul democraţiei şi libertăţii conduc foarte mulţi oameni către politică, aceştia neavând în familiile lor nicio tradiţie şi nicio educaţie politică, astfel că ei au intrat în viaţa publică cu toate obiceiurile burtă-verzimii şi cu prejudecăţile meseriilor lor modeste, alergând doar pentru propriile lor interese.

Toate partidele politice româneşti derivă din socialismul românesc. Făcând abstracţie de cele colorate, a fi de dreapta, cel socialist, actual, este un soi de neocomunism ce încearcă să se apropie de socialismul occidental. Al nostru partid, de stânga, este construit după alte criterii doctrinare, căci practică exclusivismul şi intoleranţa politică după modelul stalinist. Socialismul de tip occidental are orientare profund socială şi cunoaşte bine jocul democratic al unei pieţe politice liberale. Să zicem, că noua fibră a socialismului românesc pontisto-antonescian s-ar apropia, întrucâtva, de verişoarele sale partide socialiste din vest, numai că socialismul nostru nu poate scăpa de un blestem de moarte: mânia proletară. Tot ce fac şi, mai ales, ce întreprind ai noştrii îmbujoraţi în suflet şi-n simţiri, se desfăşoară sub semnul mâniei proletare. Este suficient să vedeţi braţul încordat iliescian atunci când se agită în toate planurile spaţiale de libertate, gestică ce  însoţeşte discursul său politic urât şi mirositor, pentru ca să vizualizăm mânia sa proletară nedezlipită de cerebelul său cultivat la flacăra secerei şi ciocanului, atâţia amar de ani.

Un şmecheraş politic, lipsit de cultură generală, de cultură politică, de educaţie, obraznic şi plagiator, semidoct şi gâlcevitor până la zgomot isuportabil, mincinos fără pereche, iresponsabil politic,  întors de la sânul mamei sale şi fără nici un fel de aplecare către naţia sa, va avea şanse să dea lovitura politică a vieţii sale. Din păcate, cu voia noastră.

România, încăpută pe mâna unor astfel de oameni, va intra într-un dezastru politic, repudiat de toate democraţiile consolidate.

Ne va fi greu, nouă românilor, să putem opri dezvoltarea unei asemenea democraţii roşii. Nu ne rămâne decât  să mai aşteptăm, să facem acumulări de cultură politică adevărată, ce cu mult timp în urmă era moştenirea unei clase restrânse, şi să desfăşurăm încetul cu încetul stindardul unor moravuri politice adevărate, care să îndemne pe orice om cuminte, serios şi echilibrat la adevărata educaţie politică şi să-l ajute ca de la manierele politice urâte să păşească mai departe la adevărata reflexie politică, iar din murdăria şi vulgaritatea cârdăşiei politice să se ridice la acel rang de nobleţe, care dă dreptate tuturor. Adică să ştim, într-adevăr, că libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt. Un truism atât de drag marelui politician român, Ion Raţiu.

18 comentarii

mircea 25-11-2012 - 07:42

cred ca nea STAN e posedat de necuratu BASESCU,e portocaliu pa afara si rosu pa dinnauntru,o fi scolit la aceiasi scoala da partid cu michiduta Tiran

digital 25-11-2012 - 10:40

e poaedat de ceva mult mai grav și care nu se mai șterge niciodată….!

DXN 25-11-2012 - 18:31

Domnule Petrescu,
Ceea ce scrieti este de buna seama adevarat!
Asa se intampla cu acest popor care da dovada de o nonsalanta idioata de peste 20 de ani.
Parca niciodata Eminescu nu a fost mai actual (Incat fonfii si flecarii, .. gagautii si gusatii, … … balbaiti cu gura stramba sunt STAPANII ASTEI NATII). Atunci cum un şmecheraş politic, lipsit de cultură generală, de cultură politică, de educaţie, obraznic şi plagiator, semidoct şi gâlcevitor până la zgomot isuportabil, mincinos fără pereche, iresponsabil politic, întors de la sânul mamei sale şi fără nici un fel de aplecare către naţia sa, va avea şanse să dea lovitura politică a vieţii sale? Din păcate, cu voia noastră.
Rezultatul:
România, încăpută pe mâna unor astfel de oameni, va intra într-un dezastru politic, repudiat de toate democraţiile consolidate.
Da domnule, aveti dreptate!
Este un blestem-destin!
Mare pacat ca scrierile dumneavoastra pe acest forum nu sunt citite si analizate!
Pacat!
Mare pacat!
Sunt agreate atat de redactie cat si de forumisti doar scrierile care incita, provoaca, … . Nu si cele din care avem de invatat ceva!

cititor 25-11-2012 - 21:01

Nu cred ca domnul Stan are competenta morala, sa ne dea lectii de „cultura politica”. Este produsul si exponentul „partidului unic”. Nu are cum sa treaca, la varsta dumnealui, „comutatorul” pe pluripartitism. Articolul este plin de rautati si nu prezinta niciun fel de analiza pertinenta.

DXN 26-11-2012 - 19:32

Se vede ca sunteti un virtuos al condeiului si nu ca altii de pe aici, un manelist!
Ceea ce remarc cu ocazia aparitiilor articolelor dumneavoastra sunt doua „chestii”:
1. Foarte putini va pot intelege si -in consecinta- va pot agrea sau va pot „contra”. Prin urmare insumati extrem de putine comments-uri. Mult mai putine decat suficienta aia de Andreea.
2. Nu reactionati la injurii si atrocitatile limbogene ale „postacilor cu abonament” de p’aci! Asa cum fac unii, chiar Bucur.Hariton.

Pe cale de consecinta, dupa ce m-ati cucerit cu ultima carte, o sa va iubesc si o sa va respect!
Hai, sa traiti!

salut 26-11-2012 - 19:47

@Stan
Dom’ kolonel
– In afara faptului ca ati zis sa nu cumva sao suparam pe MME Merkel (lucru cu care dealtfel l-ati cucerit total pe DXN) …
…ati mai zis ceva…? ….Unde?

digital 26-11-2012 - 20:18

ai reușit să parcurgi gunoiul ăstuia?!
ești tare răbdător!
nu mai fă prostii din ăstea că poți rămâne cu sechele grave!

DXN 26-11-2012 - 19:58

Aceste reactii se datoreaza doar faptului ca DXN a postat ceva!
Psihopatii astia nu au citit nimic din ce scrieti!
Doamne!
Doamne!
Cat ne rabzi?

digital 26-11-2012 - 20:01

corect!
aruncă-te de pe bloc!

tomi 26-11-2012 - 20:35

arata-i tu cum sa faca , omul nu-i atit de inteligent ca tine bestie, fa-i si tu o demonstratie, sa invete ceva bun de la tine.

digital 26-11-2012 - 20:57

da mă,hai că încerc cu tine,ce zici,accepți?!
panarama dreq ce ești,fac pariu că-ți tremură grisinele în timp ce urci scările la etajul unu!

tomi 26-11-2012 - 21:13

si pe ce mai vrei sa facem pariu tataie?

tomi 26-11-2012 - 21:39

uuffffffff! am lovit sub centura. Dar tu generale cu cei 30 de ani de activitate militara, noi aveam si dosarele cu normele voastre verzii, erati timpiti de inghetau apele, cred ca ai recoltat in jur de 240.000 de tone de porumb. Aveam statistica anuala de porumb de la pluton pina la divizie. Da frate, esti un erou ai strins cu verzii tai 240000 tone de purumb, zau ca din punct de vedere militar esti un om realizat. Era dezastru insa la trageri cind primeati cele trei cartuse cugir pentru z-b-urile voastre si 10% din soldati bagau invers glontul pe teava. Vai de voi generale, fara noi albastrii inca ati fi continuat Revolutia pina si astazi. Hai fi demn macar recunoaste ca uniformele noastre erau mai bune si mai frumoase, si cred ca sti ce stofa primeati voi si ce aveam noi. Jumatate din activitate eram ocupati cu timpeniile ce le faceati voi, zau ca nu faceti doi bani. Si asa mai lasa-te de vitejii mai ales ca te cunosc per…

digital 26-11-2012 - 21:53

așa tataie,ia mai spune cu ce te-ai mai ocupat!
poate ne zici ceva și de haysam sau de accidentul cu teo peter….hai bagă,dar fac pariu că ocupându-te de știuleți,nu puteai face altceva decât să ți-i bagi în kur….tataie!

- - प्रिंस Parpanghel Carpathian LORD 26-11-2012 - 20:06

…aKa-kaTurboase, ce sensibil te pretinzi, chiar tu care esti imersat in cafeniu ,din fatare! Caci esti doar un vierme de kkt. Iar la nivelul d-lui Petrescu ,tu vierme nu ai sa ACCEZI !

florentin ionescu 26-11-2012 - 20:50

Urmaresc de cateva zile evolutia dumneavoastra. In fapt, evolutia bolii dumneavoastra.
Chiar daca „aparitiile” sunt de-a dreptul jignitoare si par a fi scapate de sub un control sever, ele totusi sunt imbucuratoare!

Inseamna ca tratamentul pe care il respectati isi face efectul.
Slava domnului ca dupa cea de-a doua interventie a mea ati fost literalmente impresionat si afectat ca ati marit doza!
(ha,ha,ha,ha,ha,ha,ha). Cahhh!
Au gust urat pastilele!
Domnule „urbos” sunt alaturi de dumnevostra in efortul spre vindecare!
Chiar dac credeti ca imi bat joc, eu va sprijin si va incurajez!

DXN 26-11-2012 - 20:57

Hai dobre, ia-ma si pe mine la misto!
Mai ionescu…le, dupa ce ca esti un dobre barat, te dai pe langa doar-doar vei adormi spiritele, neterminatu’ darcu’!
‘te dracu’!

florentin ionescu 26-11-2012 - 21:03

Nu stiu ce inseamna „dobre barat”.
La revedere.

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult