„Nevăzătorii” patriei

Săptămâna aceasta postul „Realitatea tv” a difuzat un reportaj dintr-o comună bihoreană unde primarul a identificat patru persoane care primeau ajutoare de la stat (800 lei) fiindcă aveau certificate de nevăzători, însă ele (cum, de altfel, toată lumea din localitate ştia) vedeau bine-mersi.

Şi se înfiinţează reporteriţa la poarta unuia, un vlăjgan de vreo 40 de ani, calm-ironic, în spatele căruia, în curte, se zăreau, în imagine, o „Dacie” şi un scuter. Filmaţi în gros-plan, ochii individului, privind-o pe reporteriţă, mărturiseau ceva de genul „Mamăăă, ce bucăţică!”. Şi urmează dialogul, demn de „Cântăreaţa cheală” a lui Eugen Ionescu. „Dumneavoastră sunteţi nevăzător?” – vine întrebarea. „Da, sunt orb din naştere” – zice imperturbabil omul. „Păi atunci cum conduceţi maşina, scuterul?” „Văd aşa, la vreo doi metri”. „Deci nu sunteţi nevăzător!” „Ba da, sunt. Am acte: am cataractă din naştere”. Impecabil!

Dar avem şi noi „nevăzătorii” noştri! – îmi vine să exclam, parafrazând o reclamă cu ciocolata „Poiana”. Nu mai departe decât în Parlament: păi nu s-a făcut că vede dna Roberta Anastase la Camera Deputaţilor vreo 170 de votanţi, când nu erau decât 80? Nu-i tot un fel de orbire? Şi ca să fiu echidistant: oricâte dioptrii ai avea, nu poţi să-l vezi pe dl Crin Antonescu la şedinţe parlamentare.

Iar similitudine continuă: e clar că vlăjganul din Bihor a dat o şpagă frumuşică pentru a obţine un certificat de orb. Dar câţi din aleşii noştri n-au cotizat la partid ca să obţină un loc elegibil pe listele electorale? Şi nu cu o sumă oarecare.

Şi tare îmi este teamă că în 2012, când PDL-ul anunţă creşterea nivelului de trai, o să avem senzaţia că suntem orbi cu toţii: oricât o să ne holbăm, n-o să vedem această creştere.