Nişte hoţi de ţară – mutanţii politici

Îi regăsim în toate mafiile partidelor politice, în Parlamentul Ruşinii Naţionale, în Guvernul corupt al României, în masa de ierarhi smeriţi ai Bisericii aşa zis naţionale, în pseudomedia scrisă şi audio – video, în toate ungherele fetide ale societăţii celor care,  din toate speluncile politicii, ne dau lecţii de democraţie pe toate frecvenţele,.

Din nenorocire, suntem blestemaţi să trăim, să râdem, să plângem, să ne mişcăm, să visăm, să ne iubim, să ne batem, să ne huiduim public, să ne mocirlim în minciună, să ne războim în propriile familii, să redevenim vecinii suspecţi de odinioară, să fixăm cu priviri duşmănoase amicii, suspicionându-i de orice, să ajungem de râsul lumii, să acceptăm să fim conduşi de nişte politruci de modă nouă  şi băgaţi în ceaţă zi de zi, ceas de ceas şi în proporţii de masă, de către  mutanţii din mass-media, adevăraţi păianjeni mutanţi ai comunicării şi propagandei mincinoase, ţesătoarea gălăgioasă a zăbranicului uriaş sub care este musai să auzim, să vedem doar ce vor  mahării mutanţi. Mutanţii politici din tot eşicherul politicii lucrează în cârdăşie/conivenţă cu cei „evlavioşi” aflaţi în slujba crucii pentru a avea sub control total, politic şi liturgic, aceiaşi ţintă: poporul român, o vacă de muls cu o mie de ţâţe.

Un mutant politic al vremurilor noastre reprezintă un individ făcut şi nu născut, provenit din  mucegaiul defunctului partid comunist român care, prin metamorfoza unei lovituri de stat dată de urmaşii perestroikăi, au dobândit un nou caracter murdar genetico-politic. Mutaţia s-a produs, de fapt, în FSN- ul vremii (nu ADN), prima matrice politică hororr unde s-au mixat mutanţii politici roşii. De aici primul pas către crimă a fost ca şi făcut. Pentru că apariţia post revoluţionară şi „naturală” a mutanţilor iliescieni şi brucanieni s-a produs în baza unor instrucţiuni şi know how neosovietice, ca parte integrantă a procesului de evoluţie politică de mai târziu.

Urmează reactivarea reţelei mutanţilor de intelligence. Uriaşa plasă întinsă dinspre Est acţionează, fără defectări, pe linia Huntington, cu rezultate remarcabile (vezi Ţările Baltice, Polonia, Ungaria, România şi Bulgaria), pregătindu-şi, pas cu pas, cea mai puternică  reţea informativă cu care Imperiul Euroasiatic poate să controleze confortabil, informativ vorbind, şi prin noi, firava Uniune Europeană. Nici nu trebuie să constatăm prezenţa lor căci sunt infiltraţi „fără eşece” la toate nivelurile.

Primii mutanţi ai ţării au apărut, cu voia unui popor anesteziat, drept politicieni, cu bune intenţii, sub omul cu sula-n coaste – mutantul  Iliescu, procesul a fost consolidat de al doilea mutant, monarhistul geolog Milucă Constantinescu, şi, pe urmă,  evaluaţi – autorizaţi, din punct de vedere al pedigriului de partid, de către al treilea mutant, antimonarhistul Băsescu Traian. Toţi mutanţii, cu acte în regulă, au fost multiplicaţi şi distribuiţi în toată administraţia şi businessurile de succes ale statului democratic. Practic, nimeni din poporul nostru drag şi muncitor nu mai are acces la nicio funcţie în stat, la nicio afacere de succes dacă nu are legitimaţie de mutant politic fie că-i de stânga, fie că-i de dreapta.

Tricolorul românesc, desenat în cele trei culori minunate ale curcubeului, poate fi văzut tot mai trist pentru că au dispărut bravii lui oşteni care cutezau să-l poarte, cu fală, în toate ocaziile vibrante ale naţiei lor. De ziua Lui, a Drapelului, un mutant politic de frunte i-a sărutat faldurile nu ca pe o icoană, ci cu ironie plicticoasă de mutant şef, făcându-şi, în acelaşi timp, un semn al crucii, ca o morişcă, sub bărbia sa de poltron naţional. Un excelent mincinos mutant tânăr aleargă, în buiestru, pe toate drumurile patriei şi a ocupat televiziunile de partid, fiind pregătit, tactic şi strategic, să ajungă viitorul preşedinte de republică măreaţă vacă şi nu de republic măreaţă vatră.

Ei, mutanţii, fie roşii fie de dreapta, nu trebuie căutaţi cu prea mare efort, căci apar precum păduchii pe frunte, cu tupeul lor de trepăduşi. Sunt grobieni, rapace,  locvaci, tupeişti, sfidători şi gălăgioşi, aroganţi, lacomi, venali, mincinoşi, puşi permanent pe arţag politic, dispreţuind instituţiile statului în chipul cel mai ipocrit şi confundând funcţia publică cu propria lor casă, ţara, pentru ei, nefiind altceva decât un Eldorado, valah, care să le asigure onoare, glorie,  bani, femei, putere şi lux fără de margini, lor şi urmaşilor, urmaşilor lor.

Priviţi-i prin partide învăluiţi în spuma toxică a minciunii endemice, pe la conferinţe şi congrese de partid cum îşi umplu burţile la mese pantagruelice, priviţi-i la guvern cum trafichează bani, funcţii şi destinele noastre, priviţi-i la preşedinţie acoperiţi de glorie postumă, priviţi-i prin serviciile de informaţii cum ne dau sfaturi şi şuturi pe întuneric, priviţi-i prin Parlamentul Ruşinii Naţionale când se şterg la fund cu puterea poporului, priviţi-i în diplomaţie cum tac complice în contra intereselor ţării, priviţi-i prin justiţie cum fac dreptate în dispreţul legilor, priviţi-i prin armată redobândindu-şi funcţiile de instructor de partid, prin poliţie cum dezvoltă cultura dezordinii publice, în educaţie cum dau cu bolovani în istoria şi limba română, încurajând ieşirea pe porţile unităţilor de învăţământ a unui fluviu imens de mediocritate, adevărată substanţă vie, nemodelată, a următorilor delicvenţi, priviţi-i în sănătate cum ne injectează apă distilată, pe sub piele, în loc de medicamente şi la cultură cum ne mistifică tradiţiile, ard cărţile şi ne vând tezaurul identităţii naţionale, fiind prezentaţi Europei ca un popor de brute etc.

Ajung lideri obraznici locali şi naţionali bine plasaţi, bine plătiţi, bine cotaţi, bine plimbaţi, bine îngrăşaţi şi toate astea pe banii noştri pe care îi depunem conştiincioşi, cu sârg şi cu o bucurie stranie mută pe la toate casieriile statului mutant pentru a-l alimenta cu taxe şi impozite spre beneficiul lor, al buzunarelor mutanţilor politici, adevărate aspiratoare de bani publici.

Nu există antidot democratic pentru aceşti prădători politici, ci doar armele dansului în flăcări ale bunilor noştri străbuni de pe vremea când se răzbunau pe cei ce aveau cultura hoţiei şi oprimării. Mutanţii politici au devenit aşa de „populari” printre noi, românii, încât sunt greu de dislocat, deoarece sunt cultivaţi genetic să creadă că totul li se cuvine de la sine şi că acest popor nu ştie a se revolta. Şi aşa este.

Pentru a opri involuţia catastrofală a unui popor abrutizat şi umilit, ani de-a rândul, pentru a-şi regăsi drumul spre renaşterea sa trupească, politică şi morală, soluţia este simplă şi la îndemână: milioanele de „ignoranţi” români să înceapă, grabnic, procesul comuniştilor, a fostei securităţi tiranice, lustrarea întregii clase de mutanţi politici, scoaterea lor, pentru totdeauna, din toate poziţiile publice şi economice dominante, optându-se nu pentru  o judecată a răzbunării ci pentru una a îndreptării şi restituirii drepturilor furate ale românilor: proprietate, libertate, tradiţii, cultură,  biserică, armată modernă, monarhie şi bucuria de a trăi frumos.

Văzui pe la teveurile mutante, secvenţial, imagini cu mutanţi liberali fericiţi şi nefericiţi, la congresul lor, unde credeam că se vor uni cu ceilalţi dreptaci într-un berbece politic al dreptei româneşti. Imposibil. Mutanţii roşii, mai bine organizaţi, au reuşit să divizeze dreapta cea plină de lideri orgolioşi, s-o controleze definitiv prin mutanţii troieni din PNL, conduşi de troianul gigolo şi  „monarhist” al aripii liberale reformatoare. Mutanţii dreptei sunt perdanţi „for ever”, cei roşii, instalaţi la cârma statului totalitar cu toată puterea lor mutantă, vor conduce Românica vlăguită cel puţin un deceniu. Cel mai mult, pentru acest insucces al mutanţilor dreptei, se va bucura mutantul şef de la Cotroceni, specialistul „ad vitam” în cacialmale politice.

De la Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA) , o mutantă bolnavă de nedreptnicie ne-a făcut proba perfectă  a mutantului repugnant ajuns la „maturitatea sfidării funcţiei publice”, trădând, prin conduita sa inacceptabilă, înfăţişarea hidoasă a întregii clase de mutanţi politici. Această cabalină iabraşă, aflată în călduri audiovizuale, reprezintă etalonul mutanţilor ticăloşi ai vremii. Această individă dezgustătoare, spre deosebire de perfida şi vestita ciociolină buzoiană  –  iapa troiană de la Cotroceni -, a devenit atât de abjectă pentru că stăpânul său este atât de josnic. Acest comportament care sfidează o ţară întreagă reprezintă reţeta după care trăiesc şi ne conduc încarnaţii politici actuali,  aflaţi, din păcate, în tot registrul politicii româneşti.

Toţi aceşti mutanţi năimiţi şi sicofanţi naţionali sunt uşor de recunoscut, la „prima vista”, pentru că ne zâmbesc „colocvial” precum mutanţii fondatori, Iliescu şi Brukan, dar şi fiul lor „roman.”  Adică de sus (obligatoriu de la vreo tribună căptuşită cu pânză roşie), cu gura deschisă până dincolo de urechi, ironic, sfidător şi ameninţător, cam în felul: „Bă române, dacă nu eşti cuminte te dau la ţigani!”. Ceea ce, cu unii mutanţi politici, s-a şi întâmplat.

Dulce Românie, asta ţi-ai dorit?