O justiţie chioară, blondă şi boccie

Adrian Năstase a fost condamnat. Nici nu a apucat să se scrie despre proces, despre dovezi, despre temeinicia condamnării, că gestul lui Năstase de a încerca să se sinucidă, a schimbat subiectele ziarelor şi datele problemei. Acum aproape nimeni nu mai vorbeşte despre proces,  ci despre sinucidere, pentru că la noi întotdeauna nu s-a cercetat cauza ci efectul.

Procesul lui Năstase, spuneam şi într-un articol precedent, seamănă cu procesul lui Ceauşescu, cu menţiunea că, totuşi, Năstase a beneficiat de avocaţi adevăraţi, nu de avocaţi cu apucături de procuror, ca Ceauşescu. În rest, ca şi la Ceauşescu, condamnarea lui a fost semnată din momentul enunţării primului cap de acuzare. Doar că Ceauşescu a fost judecat, condamnat şi executat pe loc, pe când Năstase a fost judecat pe îndelete, cu sute de cuţite şi umilinţe înfipte la fiecare prezentare în faţa procurorilor şi a fost condamnat atunci când condamnarea lui avea mai mult efect şi trebuia să lovească în duşmanul politic care preluase puterea şi conducerea guvernului. Condamnarea lui Năstase, legată de înlăturarea lui Mircea Diaconu, şi de plagiatul lui Ponta ar fi însemnat invitaţia lui Băsescu la Consiliul Europei, dovada că el este cel care trebuie să reprezinte România, nu coruptul Ponta. Ca şi în cazul lui Ceauşescu, Năstase trebuia să fie un exemplu, o dovadă a faptului că Băsescu şi ”justiţia” decorată chiar în aceeaşi zi, demonstrativ,  cu Steaua Republicii prin membrii CCR,  nu ţin cont de nimic şi calcă pe oricine în picioare. A fost o demonstraţie de forţă, un semnal clar şi răspicat,

Credea Băsescu că Năstase este ca Becali sau DD, că va veni smerit la el şi va promite supunere veşnică şi nu va mai muşca niciodată mâna care l-a lovit. Credea Băsescu că toate partidele, indiferent de culoare, vor înţelege că nu glumeşte şi că aşa cum a scăpat de Stolojan, poate să scape şi de Năstase, cu sau fără lacrimi. Credea Băsescu că Năstase se va mulţumi cu firimiturile lăsate de la masa procurorilor, va ataca la CEDO şi se va mulţumi să câştige acolo (pentru că procesul are atâtea vicii încât l-ar câştiga şi un student de anul întâi la .. teatru) şi cu asta basta, el îşi atinge scopurile, toţi vor înţelege că nu e bine să se pună cu Băsescu.

Năstase poate a intuit jocul lui Băsescu şi nu a acceptat să intre în el. Este prea deştept, ca să  nu fi priceput de ce a fost condamnat, de ce tocmai pe procesul acesta, cel mai absurd din toate câte avea, de ce acum, de ce el. Cine spune că a fost un proces corect, aş vrea să spună şi de ce madam Ritzi nu a fost nici măcar pusă sub acuzare, pentru aceeaşi faptă săvârşită cu bani publici în favoarea lui Eba. E justiţia oarbă ? Eu zic că e chioară.

Pe unele canale tv se pune întrebarea de ce toţi cei cinci judecători au dat verdictul în unanimitate şi vezi doamne, asta este dovada justeţii verdictului. Oare ? Dar este chiar aşa de greu să găseşti 5 judecători cu bube în cap, care să joace cum cântă Băsescu ? Să  îmi fie cu iertare, dar dacă s-au găsit 220 de parlamentari care să stea în banca lor când se vota moţiunea de cenzură împotriva guvernului Boc, 220 de mieluşei care s-au trezit brusc cu fundurile lipite de scaun, de ce nu s-ar găsi 5 judecători care să gândească băsescian ? Nu e nevoie să le spui ce să facă, e suficient să îi selecţionezi pe cei care înţeleg din priviri. Iar explicaţia domnului Morar cum că ”soluţia dată este mult mai importanţă pentru sistemul din România, căci de acum judecătorii nu vor mai avea probleme în a judeca la fel şi alte dosare, s-a spart gheaţa” dovedeşte că verdictul a fost dat în acest scop.

Năstase nu este Becali şi nici DD. El, cu toate defectele şi ouăle lui, cu toţi corupţii din partid pe care i-a crescut, este un Senior. El nu este un baron local care sare dintr-un partid în altul, ca sâmburii din lubeniţă, el este SENIORUL. Năstase are stil, are educaţie politică, este un senior de pe timpul Cruciadelor, pentru el Cauza este totul, nu se încurcă în metode, iar eşecul poate fi admis, dar ruşinea nu. Plimbatul prin curtea închisorii, în cerc alături de şuţi şi cocalari nu intră în sporturile preferate. El poate fi  doborât de Mistreţul cu colţi de argint, dar nu ar intra în troaca cu tărâţe. O asemenea perspectivă nu intra în calculele sale, aşa că a ales calea evitării ruşinii patului de puşcărie, mai ales în condiţiile în care nişte criminali cu state vechi tocmai câştigaseră un proces la CEDO împotriva statului român pentru condiţiile mizere din puşcării. Şi nici nu se vedea primind la vizită pe Huidu să zicem, care a trimis pe lumea cealaltă 3 suflete, dar va primi şi el 2 sau 3 ani cu suspendare, sau pe băiatul doamnei Plăcintă, proaspăt scăpată de durerile de stomac. Năstase moare în picioare. Gestul lui nu este un gest disperat, este un gest gândit, este un gest calculat care nu va fi regretat şi îmi e teamă că nu se va opri aici. Pe lângă ruşinea condamnării şi perspectiva puşcăriei, acum va mai trebui să facă faţă şi eşecului unei sinucideri. Năstase nu poate accepta aşa ceva. Şi poate prin gestul său a vrut să îi spună lui Băsescu că el nu se lasă învins şi îi ia satisfacţia de a-l vedea după gratii, acolo unde poate chiar Năstase de dincolo de lume îl va aduce pe EL.

Urmările condamnării şi gestului lui Năstase sunt mult mai complexe şi chiar mai grave pentru cel ce aparent a câştigat, iar  acum, ca de fiecare dată când este prins de evenimente, stă laş în buncărul lui şi goleşte sticlă după sticlă. Au ieşit pe posturile ”filologilor” aserviţi, toate vocile şi gurile fidele şi vorbesc în numele tătucului, căutând noduri în papură, şi ca o culme a nesimţirii, când omul sângera în spital, ei se întrebau dacă avea dreptul să poarte arme şi dacă nu cumva merită altă condamnare pentru încălcarea legii privind regimul armelor şi muniţiilor. Aceşti oameni trăiesc printre noi, aceşti oameni apar zilnic pe posturile tv aservite Cotrocenilor, aceste creaturi cu aparentă faţă umană sunt formatori de opinie şi noi ne uităm în gura lor, în gura porelor. Gestul, comentariile acestor spălători de funduri sunt  echivalente cu al parlamentarilor care după ce Adrian Sobaru s-a aruncat de la balcon, au dat cu mopul şi au continuat să-şi voteze legile ca şi cum se terminase filmul şi trebuiau să treacă la muncă.

Condamnarea, dar mai ales gestul lui Năstase, se întoarce ca un bumerang împotriva celui care l-a declanşat, provocat, celui care practic l-a instrumentat, manageriat şi finalizat în speranţa că îi va aduce puncte. Iată că Năstase nu a fost de acord şi printr-un gest final, întoarce victoria într-o înfrângere totală. Indiferent ce va face sau spune de acum Băsescu, chiar dacă îl graţiază, încercând să îl scape de puşcărie, ca să arate ce bun e el, faptul e consumat, ba mai mult, Năstase consideră că a încheiat socotelile cu viaţa şi el are un singur drum. Eşecul nu îl va face să se răzgândească, dimpotrivă, are un motiv în plus să continue ce a început. Asta este şi regret pentru toţi cei apropiaţi lui Năstase ca şi pentru ceea ce credeam toţi că înseamnă justiţia.

Indiferent când  sau cum, accident sau incident, Năstase îşi va urma drumul. Indiferent ce va face de acum încolo, adevăratul decedat, adevăratul sinucigaş este Băsescu, dar Băsescu s-a sinucis prosteşte, nedemn, prin împingerea lui Năstase la sinucidere, prin ambiţia sa şi dorinţa de a scăpa de duşmanii de partid. Băsescu mai este vinovat şi de încercarea de sinucidere a lui Adrian Sobaru, ca şi de cea a lui Petre Murjan. Gestul lui Năstase, ca şi al celor doi, ca şi al altora cărora le-a reuşit şi nu ştie nimeni de ce l-au făcut, este nu numai un gest al disperării sau demnităţii este şi un gest de protest împotriva urii cu care Băsescu a umplut această ţară formând acea haită de slugi,  gata să sfâşie tot pentru a apăra interesele masculului Alfa.

Urmările gestului lui Năstase pot fi imprevizibile de acum încolo. În Sicilia asta ar fi declanşat un val de răzbunări şi băi de sânge care ar fi ţinut generaţii. La noi poate să aducă bătălii politice fără menajamente, lovituri spectaculoase, demisii, demiteri, procese şi ură, multă ură. Asta a semănat şi va culege Băsescu.

Sinuciderea (nereuşită) a  lui Năstase poate însemna sfârşitul lui Băsescu. Practic nu Năstase s-a sinucis, ci Băsescu. Glonţul tras în biroul lui Năstase poate fi găsit în biroul oval. Năstase, după părerea mea, este vinovat, dar vinovăţia sa nu a fost probată. Este la fel de vinovat ca şi Iliescu de moartea lui Ceauşescu, ca toţi politicienii si nu mai puţin vinovat decât Băsescu. Să le dăm la toţi cate un pistol in mana ? Îmi e teama că în loc sa se sinucidă, ne ciuruiesc tot pe noi. Unii au experienţă în domeniul acesta şi nu sfiesc să se laude cu asta.