Acasa Opinii O sansa pentru Romania

O sansa pentru Romania

scris de Ziua Veche
4 afisari

 

Falimentul economic al Romaniei e, in primul rand, un faliment constitutional, adica un semn al falsitatii si nocivitatii valorilor, discursurilor, politicilor, institutiilor, si elitelor care au prezidat la conducerea vietii romanilor in ultimele decenii.

 

 Prabusirea economica e semnul anemiei constitutionale, psiho-somatice, de identitate a Romaniei. De aceea, discutiile despre criza economica nu trebuie sa eclipseze, ci sa aduca in prim plan dezbaterea referitoare la reforma constitutionala a Romaniei. In fapt, criza economica ofera romanilor sansa de a cere o adevarata reforma constitutionala, adica o definire clara a valorilor si a institutiilor care pot sluji bunei ordini a statului roman.

Dupa 1989, in prelungirea deceniilor comuniste, Romania s-a aflat, din punct de vedere economic si constitutional, sub semnul lui „merge si asa”, sub semnul adaptabilitatii si flexibilitatii infinite. Dar perpetuarea unei Romanii a tuturor posibilitatilor s-a facut cu pretul crearii unei Romanii imposibile. Asa cum inflatia monetara duce la disparitia valorii pentru ca banii „prosti” alunga de pe piata banii „buni”, Romania invartelii si-a sapat singura groapa. Romania celor pentru care totul are un pret a distrus Romania celor pentru care anumite lucruri au valoare si deci nu se negociaza. Oportunismul, adica cinismul mercenar al celor care politizeaza adevarul si care instrumentalizeaza minciuna dupa cum o cer interesele partidului, a ucis orice principiu. Supravietuirea a distrus viata. „Moderatia” a ucis criteriile si caracterele care fac posibil discernamantul si normalitatea. Am trecut cu vederea faptul ca „flexibilitatea” nu inseamna schimbare, ci capacitatea de a reveni la forma initiala dupa ce ai fost indoit. Flexibilitatea Romaniei tine deci nu de capacitatea ei de a fi in perpetua, oportunista schimbare, ci de capacitatea ei de a reveni la forma normala.

 

De aceea, nici reforma economica si nici reforma constitutionala nu se pot face tot in numele unei „adaptari” la cerinte si canoane straine Romaniei, la o „normalitate” definita ca medie a unor anormalitati. Cand Arnold Toynbee a folosit, in A Study of History, termenul „fosila” pentru a descrie comunitatea evreiasca, rabinul Jacob Agus i-a reamintit istoricului britanic ca societatile pot fi definite in doua feluri: „In lumea ideilor si a valorilor culturale ‘testul timpului’ e o masura a validitatii si valorii; in lumea speciilor in continua evolutie, rezistenta la schimbare e cel mai mare pacat, ducand la fosilizare si in cele din urma la extinctie. Dar comunitatile religioase si nationale sunt axate si pe valori si pe supravietuire. Filosoful istoriei e indreptatit sa aplice criterii biologice societatilor doar in masura in care acestea sunt axate doar pe supravietuire. Dar valorile universale, reflectand fatete ale adevarului, frumusetii, bunatatii sau sfinteniei sunt in esenta nepieritoare”.

 

Asadar, concentrandu-se doar pe „supravietuire” si pe „merge si asa”, Romania se misca in zonele darwinismului social si ale supravietuirii „cu orice pret” care ne-au adus in actuala fundatura. Daca insa suntem dispusi sa acceptam ca viata Romaniei depinde nu de adaptarea la mediu, oricat de ticalos are fi el, ci de afirmarea unor valori, atunci s-ar putea sa avem o sansa. Romania trebuie sa devina o prezenta, o afirmatie, nu o simpla disponibilitate de a negocia. si nu putem afirma decat propriile noastre valori, propriul nostru adevar, oricat de umil ar fi el. „Doi si cu doi fac patru” (din 1984 al lui Orwell) sau „imparatul e gol” (Andersen) sunt adevaruri umile, dar care pot sluji de paradigma pentru a construi pe ele si pentru a ne antrena puterea de a judeca si curajul de a afirma de ce am ajuns in aceasta situatie. si nu putem iesi din aceasta situatie pana nu am stabilit cine e responsabil pentru ea, astfel incat sa nu ne dam si a doua oara pe mana acelorasi ageamii sau experti delapidatori.

 

Dupa 1989, misiunea romanilor era aceea de a construi un stat reprezentativ, o economie viabila si o societate normala. Si ne-am trezit cu un stat mafiot, cu o economie coloniala si cu o societate in care normalitatea e inteleasa ca adaptare la mediul ticalosit. De ce am ajuns aici? Voi da un exemplu. Presedintele Traian Basescu ii trimite acum pe bugetari sa isi caute loc de munca in IMM-uri. Dar cum sa avem IMM-uri daca presedintele Basescu a rasplatit cu posturi bine platite de la buget o intreaga retea de sustinatori ai domniei-sale care sunt si ideologi – libertarieni, neoliberali – ai marilor corporatii si ai capitalismului financiar global responsabile tocmai cu distrugerea IMM-urilor si a capitalismului popular (cum il numea Reagan) in intreaga lume?

 

Cum sa avem o economie sanatoasa fara sa avem o piata cultural-politica sanatoasa, in care parametrii vietii nationale sa poata fi dezbatuti fara grija masluitorilor de idei si a delapidatorilor de criterii? De unde sa avem IMM-uri daca termenii dezbaterii cultural-politice sunt scrisi de adversari ai caracterului care sta la baza infloririi unei economii bazate pe micul si mediul intreprinzator? E o alchimie care transforma fara gres aurul in plumb fara a putea vreodata sa transforme plumbul in aur. O alchimie a destramarii morale si sociale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult