Din 1990 incoace, de cand am inceput sa scriu articole in presa, am incercat mereu s-o fac sine ira et studio, sa am o privire senina asupra fenomenelor semnificative din societatea noastra si, atat cat mi s-a dat, sa am umor. Martore imi sunt sutele de articole publicate in special in ZIUA.
De la un timp insa, observ ca nu mai sunt subiecte „de ras”, ca ironiei blande trebuie sa-i ia locul sarcasmul, revolta, chiar si ura. Sunt atatea imprejurari de o anormalitate strigatoare la cer, incat a scrie senin despre ele echivaleaza cu o insulta la adresa bunului simt si a suferintei concetatenilor nostri.
Iata si cazul tragediei de la Maternitatea Giulesti: zona considerata cea mai sigura, mai protejata din orice spital, cea a terapiei intensiva, ia foc si 11 nou-nascuti ard de vii. In orice tara normala, ar fi urmat, precedand orice ancheta, un val de demisii si demiteri, incepand cu ministrul Sanatatii si terminand cu asistenta medicala care era la toaleta in momentul izbucnirii focului. Cand colo, ce vedem? Un ministru rotofei, bine hranit, jucand cu nonsalanta alba-neagra la o conferinta de presa („V-ati gandit sa demisionati?” „Da”. „Si o s-o faceti?” „Nu”.). Pai bine, dle Cseke Attila, daca ati stiut in ce rahat de sistem intrati, cu un buget al sanatatii pentru care nu ne-ar invidia nici Sri-Lanka, de ce ati mai acceptat postul? Pentru a mai bifa o functie pentru UDMR?
Sa te fereasca Sfantu’ sa intri, cu o afectiune oarecare, intr-un spital romanesc. Daca nu ai rude sau prieteni care sa-ti aduca din afara bani, mancare si medicamente, poti da, pe bune, ortu’ popii. Asta e rezultatul „reformei” din sanatate.
Iar cu cei care se fac vinovati de tragedia de la Giulesti eu unul as face un singur lucru: i-as da – fiindca si el face parte, nu-i asa, din sistem – pe mana unui doctor Ciomu in mare forma, lucid si sadic.
Articol aparut in numarul 19 al saptamanalului ziuaveche.ro.
