Cand credeam ca in sfarsit, dupa aproape 30 de ani, securistii, progeniturile lor si compania care au reprezentat, reprezinta si vor reprezenta stalpul de rezistenta al noii societati romanesti post-comuniste, au reusit in sfarsit sa inteleaga cum functioneaza sistemul de lobby si influenta in Washington DC, vine povestea asta cu Louis Freeh si Rudy Giuliani.
Indiferent cine e la orginea demersului –ca sunt familiile si clanurile numite public in mass media sau altii potentati de acelasi calibru si factura, din liga actualei Puteri –stupiditatea absoluta a intregii operatiuni este de domeniul legendarului. Te intrebi cate generatii trebuie sa se interpuna intre fii de neamuri proaste si mahalagii adunati de comunisti si facuti potentati si jupani si progeniturile din descendenta lor biologica la care in sfarsit se va putea constata o iesire din provincialism, retardare sociala si inadecvare civilizationala.
Vezi bine ca banii si puterea nu ajuta…
Oricine cat de cat familiar cu lobby-ul American si cu Washingtonul, stie ca exista o piata de servicii de influenta si imagine foarte activa. Mai toti “fostii” fac comert activ cu relatiile lor si cu aura vechii lor notorietati, functii sau reputatii. Daca e bine informat insa mai stie ca acest sistem functioneaza pe paliere. Iar aici e comicul intregii povesti:
Palierul accesat de popandaii astia ai nostri din Romania cu operatia lor geniala (sau ma rog, palierul care li s-a pus la dispozitie) este unul rezervat lumii a treia, aspirantilor, competitorilor si veleitarilor din republicile bananiere, de la periferia civilizatiei si fluxurilor de informatie si analiza minimal inteligenta. Sunt puhoaie de astfel de neispraviti iesiti din toate cotloanele care pentru diverse sume, se pozeaza cu unul sau altul, obtin o scrisoare sau alta, sunt trecuti intr-un program sau altul. Se duc apoi acasa usurati de bani si cu chestia la mana. Dovada. Imputernicirea. Justificarea. Si la ei in trib, explica tuturor ce si cum, cat de influenti sunt ei, ce a zis America, ce au spus ei Americii… Ce e de facut…
Lobistul: “Si zici ca te supara seful de trib? Lasa ca rezolva. Il stii pe asta? (Ii arata poza cu un “fost”) Aveti televizor, il stiti la voi acolo?”
“Da. E un mare sef american.”
“Bun. Uite cum facem: ce zici daca il punem pe domnul fost mare sef amaerican sa ii scrie o scrisoare sefului de trib de la voi sa ii spuna sa nu-ti mai confiste caprele?!”
“Puteti face asta pentru mine?!”
“Absolut. Avem nevoie de niste fonduri pentru asta, dar daca fondurile sunt, se rezolva.”
Sau ceva pe acolo. In fine, idea e clara… In acest sistem au fost canalizati oamenii nostri de minunata companie de lobby a fostului director FBI al lui Clinton.
Lobbyul serios functioneaza altfel, la alt nivel si prin alte mecanisme. Faptul ca aceste clanuri de securisti sau ce sunt ei, cu guvernul Romaniei in spate sau invers, guvernul Romaniei cu clanurile in spate, gasesc de cuvinta sa se angajeze si expuna in asa ceva, este incredibil, uluitor, intr-un anumit sens este de un comic fabulous… Nivelul de prostie, de provincialism, de ingalare mentala ilustrat de indivizii astia este antologic.
Nu exista tara civilizata care sa se preteze la asa ceva. Inchipuiti-va niste businessmeni de calibru si pretentii din Franta sau din Austria, prinsi in corzi, care sa recurga in coniventa cu guvernul tarii lor la asa ceva. E de neconceput…E absolut ridicol.
In schimb, boierii astia –mari oameni de afaceri si potentati, dotati financiar si informati sau ce sunt ei- expusi de 30 de ani la lumea occidentala, au putut sa conceapa asta! Nu poti sa nu feliciti creierul acestei operatiuni. A completat un tablou absolut superb cu niste tuse si portrete de fundal absolut antologice…
Nu poti incheia acest elogiu fara sa notezi ca un merit special apartine lobbyistului American –fost director FBI, sau ma rog, echipei lui. Sa ii pui in brate unuia dintre cei mai monitorizati oameni din SUA la ora asta acest cartof, cu certitudinea de 100% ca aceasta gainarie normala si rutiniera in lumea lobbyului din DC, gainarie care in mod normal nu ar fi luata in seama de nimeni, va fi necesarmente preluata si rostogolita la vedere si facuta subiect public de adversarii actualei administratii, tocmai pentru ca omul tau este cine este, este de o prostie strigatoare la cer. Nu mai spunem ca semnatarul insusi a dovedit cel putin la fel de multa ascutime de minte.
Dar pana la urma poti spune ca astora din urma nu le pasa. Si-au luat banii, si-au facut treaba, conflictul tribal cu caprele nu e problema lor…Faptul ca a fost un mic moment inconfortabil in ciclul de stiri e deja ceva rutinier in experienta lor, ceva de domeniul trecutului irelevant, in mai putin de 24 de ore…
Pe de alta parte insa si ca incununarea povestii sa fie absolut ironica: Reactiile generate in mass media americane -care au gasit in scrisoare un motiv justificat de a se lega de reprezentantul lui Trump cu care se afla in razboi- au promovat favorabil campania anticoruptie romaneasca in moduri in care nici cel mai tare lobby de PR al miscarii de anticoruptie din Romania nu ar fi putut.
In final se dovedeste ca geniile astea financiare si politice au platit ca sa promoveze de fapt cauza anti-coruptie. Orice privire in mass media americane arata asta. Cauza anti-coruptie este imbratisata si sustinuta. Nu mai conteaza motivul. Conteaza rezultatul final. Astia au obtinut exact efectul contrar. E geniala chestia… E de antologie…
De asta spunem: E nevoie de o investigatie jurnalistica serioasa. Cazul trebuie reconstituit in detaliu. Imbecili ca astia, romanii nostri care au gandit operatiunea asta, cu toti banii, puterea si influenta lor- mai rar. Trebuie sa intre in istorie si sa se faca un film cu ei.
Ramane totusi o intrebare: daca asa arata astia – de la femeia premier pana la “operatorii internationali de culise” care stau in spatele lor, cum naiba se face ca totusi conduc Romania?
