Pe apa Siriului, curge frunza brandului…

O evolutie ciudata a vietii sociale a romanilor a condus la ideea obsedanta a necesitatii imperative de a se impune urgent un brand de tara pentru Romania. Parca pana atunci, romanii traisera anormal fara un brand de tara.

Isteata foc si maestra a oportunitatilor, Elena Udrea a simtit ca targetul stabilirii unui brand de tara reprezinta o obsesie vitala pentru romani.  In fata celui care reusea sa impuna noul brand de tara se deschideau ceea ce englezii denumesc «  wonderful perspectives ».  In urmatorii ani, noul brand ar fi purtat agatata de el imaginea celui care l-a impus. Practic, daca brandul se dovedea rezistent în timp, imaginea parintelui acestuia ar fi avut parte de o proiectie publica uriasă asemanatoare umbrei care acopera plaja la apusul soarelui. Prima incercare a doamnei ministru de a deveni nemuritoare odata cu brandul de tara s-a concretizat in impunerea unui brand care promitea mult prea mult pentru o  tara saraca si cu infrastructura aflata la nivelul anilor ’50. « The land of choice » era de fapt o minciuna, intrucat promisiunea se dovedea valabila doar pana la granitele tarii. Dupa depasirea acestor granite, brandul lua o alta forma si un alt continut: “The land of disaster”. In tara in care ti se  promitea ca poti sa alegi orice fel de distractie si amuzament turistic  nu puteai in primul rand sa te deplasezi din cauza drumurilor, pentru care doar un epitet negativ se dovedea prea putin pentru a le caracteriza starea dezastruoasa.

Alegerea presupune diversitate si calitate in trepte din ce in ce mai inalte. Turistii straini gaseau in Romania doar posibilitati  unice sau inexistente, fiind obligati sa practice un soi de turism sovietic, cu  puncte obligate de trecere, cu activitati  si placeri  turistice obligatorii. Elena Udrea si-a dat seama ca « The land of choice » reprezinta o palarie  prea mare pentru România, care risca sa ajunga intr-un anonimat derizoriu, datorita brandului mincinos supradimensionat. Ideea abila care a incoltit in mintea avida de imagine publica a doamnei ministru, a fost aceea a impunerii unui nou brand de tara « cuminte » , care sa nu supere pe nimeni: nici pe turistii straini, nici pe cei romani. Ce putea fi mai mangaietor si racoros decat o adiere de frunza? De ce te-ai apuca sa critici o frunza verde, care nu face nimanui niciun rau ? Este doar o frunza verde si usoara care pluteste linistita pe suprafata unei ape albastre cristaline. Reflecta cu fidelitate aceasta imagine firea romanilor ? Asa sa fie romanii ? Curg pe apa  vietii linistiti si fara nicio problema? Se bulucesc nerabdatori in paduri  sa cante cu dor si drag din frunza? Un brand de tara trebuie sa spuna ceva si despre oameni, nu numai despre natura. Romania nu este numai o tara a padurilor. Este ceva mult mai mult decat  atat. Se afirma ca pentru realizarea brandului-frunza  s-au facut zeci de studii sociale si statistice printre romani, in urma carora s-au tras concluzii coplesitoare. Unanim recunoscuta ca valabila a fost concluzia ca romanii ar fi nebuni de fericire atunci cand vad o frunza verde plutind pe apa unui rau. De aici si  pana la brand a mai fost un singur pas. Ca sa se justifice banii publici cheltuiti si pretinsa tampenie stiintifica de cercetare si realizare a brandului , acesta a fost mediatizat pompos de catre doamna ministru, ca fiind compus din două parti distincte: logoul si sloganul, ceea ce pentru nenea Gheorghe din Fitionestii Vrancei nu inseamna nimic. Daca Elena Udrea ar fi anuntat ca brandul este compus dintr-un simplu cuvant : « frunza » si un indemn neaos : « cutreierati padurile din Carpati ! » , acesta era sortit probabil inca de la inceput unui derizoriu de marfa second-hand. Cand anunti insa ca brandul este un logo plus un slogan , ai posibilitatea ca pana sa se dezmeticească prostimea sa il platesti cu aproape un million de euro si mai  ales sa iti legi imaginea de niste englezisme pe care omul de rand, in nestiinta lui le considera super-respectabile si performante.

Actualul brand de tara este slab pentru ca nu reprezinta pe nimeni din Romania si nu spune nimic unui strain despre Romania. Poate doar, ca  aceasta tara abunda de  frunze care plutesc pe ape, pe care le gasesti  daca te apuci sa hoinăresti prin Carpati. Este posibil ca unii turisti straini, mai ironici, sa gandeasca despre Romania ca este tara unde foarte multi taie frunza la caini, ceea ce nu ar fi departe de realitate. Nici de aceasta data, Elena Udrea nu a reusit sa gaseasca un brand–panaceu pentru Romania. Vor curge un timp frunze verzi pe apele din Carpaţi si poate ca unii turisti straini se vor încumeta sa paseasca prin « gradinile Carptilor », unde nu vor descoperi hoteluri de lux, sau drumuri de acces asfaltate. Apoi,  va veni iarna si nu vor mai fi frunze, iar paraurile cu frunze  vor ingheta. Coloratul brand de tara va deveni desuet si neproductiv din punct de vedere turistic. Va fi momentul cand doamna ministru Udrea  se va gandi, cu aceeiasi seriozitate de pana acum, sa impuna un alt brand de tara. Probabil ceva inspirat din Ion Creanga.  Ceva cu o pupaza. Care nu mai e de  mult in tei .  Acum canta pentru romani din plop, chiar daca plopul este de mult in aer. Nicio problema oameni buni ! Stati linistiti !  Banii cheltuiti sunt bani europeni !