Pe la București nimic nou | Ziua Veche
Acasa Opinii Pe la București nimic nou

Pe la București nimic nou

scris de Doru Dragomir
8 afisari

Prezența noastră în competiția fotbalistică europeană ne-a gâdilat orgoliile, inițial, pentru ca după confruntarea perdantă cu urmașii lui Skenderbeg o țară întreagă să se umple de furie și lacrimi.

Stan-Petrescu-editorialist-Ziua-VecheAșadar, neica Puiu a expediat Speranța noastră la coada Europei, alături de multe alte ramuri sportive. Naționala României a demonstrat mai puțin talent și forță fotbalistică decât orice echipă din divizia ultimă. Ca și toate celelalte lucruri care merg foarte prost în țara cu politicieni corupți și cetățeni amorțiți  nici fotbalul nu poate fi mai breaz, că doar este produsul acestora amândouă: politica și societatea, cea din urmă dusă pe pustie rău de tot. Furia suporterilor români va fi temperată de umilirea fotbalului englez de către Islanda, țară a cărei populație nu depășește cel mai mic cartier al Londrei. Iar șmecherii de la Federație vor ști să panseze cu minciunele rănile orgoliilor românești cu panseuri de-ale lui Gâgă Pronosport: până și Anglia a pierdut, da-păi noi!

Brexitul Perfidului Albion a făcut un mare fâs, dorind, vorba ardeleanului nostru, ca insula britanică să fie și cu varza unsă și cu șunca în pod.  Glumițele englezești spumoase cum că britanicii de vreo cinci secole caută să mențină Europa divizată s-au întors împotriva lor, ca o uriașă pilulă amară, amenințați fiind, la rându-le, cu divizarea, mâine poimâine, europenii strâns uniți având privilegiul de a asista la transformarea Marii Britanii în Mica Britanie. Acum când s-au trezit, politicienii de la Londra dau din colț în colț, promit soluții, retractează ce-au spus înainte de referendum, amână cu declanșarea juridică a despărțirii de UE, în timp ce euroscepticii jubilează, iar aripile politice britanice nu mai pot fâlfâi pe deasupra Tamisei, for victory, pentru că guvernul Majestății sale încă nu știe ce vrea.

Capcana întinsă europeniștilor uniți de pe continent crează acum insularilor longevivei regine, englezoaica Elisabeta, frisoane dezastruoase și panică destulă în contra calmului proverbial englezesc. Angela Merkel va cânta berlinezilor Lili Marleen, la Paris, Bruxelles și Strasbourg se va cânta Marseilleza, Martin Schultz și Jean Claude Juncker vor fi tentați a vorbi limba lui Voltaire pentru că limba de lucru în UE nu va mi fi engleza,  după roirea lui Cameron de pe continent. Țările rămase în UE trăiesc clipe euroatlantice unice, euroforice, în timp ce euroscepticii au început să trăiasca eurofrica.

Înainte de „referendumul măcel” din Regatul Unit – UK, mi-a reținut atenția apariția la Cotroceni a președintelui nostru într-un alt format. Având în spate un fundal cu drapele rearanjate impecabil, domnia sa ne-a vorbit calm și apăsat, informându-ne, pas cu pas, despre ceea ce știam de fapt. Să reținem că îndreptările sale morale transmise nouă de la înălțimea funcției prezidențiale au oarece greutate pentru fiecare român onest. Ne-a vorbit despre integritate în politică, trăsătură umană care „e sau nu e”. În același registru, putem discuta și despre corupția endemică la vârful instituțiilor statului. Într-o altă ieșire publică, de această dată „euroentuziastă”, și în același decor prezidențial, șeful statului ne-a asigurat în legătură cu Brexitul că pentru următorii doi ani nu vor fi probleme, deși moneda națională a început să danseze călușul. Președintele a vorbit curat, fără înflorituri, fără inflexiuni vocale emoționante, fără patimă, fără ură și gestică teatrală ridicolă, fără amenințări, fără a arăta ironic cu degetul către vini imaginare, nu s-a exprimat eliptic și nu a făcut glume ridicole. Pentru că i-a lipsit aplecarea spre vorbe scandaloase rostite în public, așa după cum ne obișnuise predecesorii săi valahi Iliescu, Constantinescu, Băsescu, admirabili produși politici autohtoni distilați în retortele marxist-leniniste. Domnul Iohannis a fost luat dur în tărbacă de unii și de alții dintre presarii zgomotoși, în timp ce o altă bună parte a gazetarilor l-a ignorat. Toate televiziunile de partid au dat libertate totală celovecilor din presă să scrie cu condeiele lor boante și nestăpânite vorbe de ocară pentru a promova galeria de invective grosiere la adresa sasului imperturbabil la agresiunile limbii române. Căci asta place poporului. Circ, pentru că pâinea românească a luat calea străinătății.

Președintele nostru atipic arată așa pentru că este altfel educat decât acești italieni dunăreni, este setat german și reprezintă produsul unei altei culturi, al unei alte biserici creștine, el nu știe a țipa, a zbiera, a înjura și a afurisi pe toată lumea, nu știe a da replici și duplici acide, corozive, precum o fac fețele școlite în mediocritatea sistemului de învățământ „abramburesc”. Presa fesenistă și cea năimită l-a descris pe sasul președinte în toate felurile și culorile murdare spre a distruge imaginea lui și a familiei sale și nu au reușit, spre disperarea propagandiștilor fătați la Scânteia.  Așa că monștri mediei dâmbovițene au ieșit la atac împotriva fostului primar sibian, cine alții decât coioții alde, pesede, penele, unepere etc,. Ei și-au slobozit cu osârdie golănească noianul de umori, de miasme lingvistice, de exprimări fetide, în contra primului Ales al țării, un om, de altminteri, obișnuit care și-a propus să fie un alt fel de președinte care să nu iasă din tiparele Constituției, să fie cât se poate de mult deasupra partidelor politice.

Odată cu vizita preotului protestant Joachim Gauck la București, în calitate de  președinte al Germaniei, un Ciutacu ziarist nici măcar provincial, plin de fanfaronadă juvenilă, căruia, odinioară, din prea multă vervă alcoolică îi curgeau balele din gură pe la emisiuni de televiziune eșuate, s-a transformat, tam-nisam, în moralist european, criticând-o pe Frau Carmen din perspectivă misogină că purta o rochie ce lăsa să i se vadă sfârcurile sânilor prezidențiali. Pe acest detaliu feminin s-au focusat obiectivele camerelor teve ale tovului Ghiță, „aitistul” infractor dovedit. Mai bine să vedem sâni frumoși de doamnă cu ștaif, decât bale ziaristice curgând pe ecranele unor televiziuni, decât politicieni făcând coadă lungă pe la ușile doamnei oarbe cu balanța în mână. Este de recomandat bolșevicilor din agora bucureșteană să se obișnuiască cu faptul că un etnic german nu va ști să înjure vreodată, sau să bălăcărească adversarii politici și nici nu va intra în jocul murdar impus de politicienii analfabeți. Și din acest motiv toată galeria de infractori politici a devenit agitată, înspumată la moacă, plină de draci împielițați și ciutaciciuvici, dirijând atacurile politice contra lui Herr Klaus Iohnnis în sunet de fanfare minerești.  

Pe la București nimic nou atâta timp cât președintele a radiat din spațiul public discursul prezidențial agresiv, acid și gâlcevitor, spre disperarea șătrarilor noștri politici obișnuiți să se hrănească din cafteli publice, să provoace scandaluri politice uriașe și să grăiască invective la întâmplare și împotriva orișicui.

 

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult