Am admirat-o întodeauna, ca prezenţă feminină, pe Roberta Anastase. PDL, recte Traian Băsescu, n-a greşit cînd a pus-o în fruntea Camerei Deputaţilor. Altfel se comportă aleşii noştri când au sus pe podium o femeie drăguţă: mai cu tact, mai cu respect, îşi mai înghit la microfon vulgarităţile, că, deh, îi ascultă nişte urechi sensibile.
Asta, admiraţia mea, a funcţionat până mai ieri, cînd domnişoara Anastase a măsluit pe faţă votul la Legea pensiilor, numărîndu-l oarecum ca Ghiţă Pristanda steagurile lipsă. Şi m-am gîndit cu regret că dacă prin acest furt şi-a compromis definitiv carieră politică, ce carieră ar fi putut avea dânsa dacă şi-ar fi urmat adevărata vocaţie! Imaginaţi-vi-o pe domnişoara Roberta (câştigătoare, de altfel, la 18 anişori, a titlului de Miss România, în 1994), învîrtindu-se sau chiar căţărîndu-se la bară, într-un bar select. Păi n-ar fi făcut furori? N-ar fi fost invitată permanent la toate emisunile de profil, n-ar fi ţinut prima pagină în „Click!”, „Cancan” sau „Libertatea”? Ce Gina Pistol, ce Sexy Brăileanca, ce blondele lui Bote?! Vax albina! Ca vajnică republicană născută unde altfel dacă nu la Ploieşti, în urbea „boborului”, ca Berbec nativ, iară nu făcut, domnişoara Roberta n-ar fi avut concurenţă. Pe cînd aşa, trebuie să-ndure toate imprecaţiile Opoziţiei, să se ia în gură cu obraznicii pesedişti sau penelişti, să fie făcută albie de nici nu-mi vine să pronunţ cuvîntul la „Antena 3” şi „Realitatea tv” ş.a.m.d., ş.a.m.d. Păi viaţa-i asta?!
Şi totuşi, din punct de vedere al adevăratei Domniei-Sale vocaţii, poate nu e totul pierdut. După mine, ar fi de-ajuns să instaleze o bară pe podiumul Camerei Deputaţilor şi să se producă de câteva ori: n-ar mai exista riscul să nu fie cvorum. Ce majoritate, stimabililor?! Unanimitate am avea!
