Prin e-mail am primit doua texte apartinand unui cunoscut istoric, care a purtat, o vreme, uniforma militara. Apoi a devenit un invitat coleric, cu o audienta crescanda pe micul ecran. Dincolo de patosul cu care isi apara public ideile, se simte durerea celui anatemizat pentru ca mai crede in dictonul „Onoare si patrie!” Primul text este un Apel catre militarii activi, in rezerva si in retragere. Activii il vor citi ingandurati, neavand dreptul la reactie publica. Rezervistii vor suna la telefon pe liderii asociatiilor aparute ca si ciupercile dupa ploaie semnalandu-le ca parca se misca ceva! Seniorii aflati in retragere vor surade amar: “Prea tarziu, pentru noi…varsta…bolile…”
Toti insa, vor savura fraze memorabile, precum cea vizand devotamentul cu care au fost “la datorie 24 de ore din 24, in orice conditii de timp si de spatiu, ani sau decenii” sacrificandu-si sanatatea si viata de familie. Ei nu aveau dreptul la proprietate, fiind mutati la ordin „din garnizoana in garnizoana, din pichet in pichet, din post de politie in post de politie”.
Acesti anonimi au indurat “primitivismul tehnicii, minciuna oficiala, mizeria, tifosul, in constructii, minerit, agricultura” si au muncit ca simpli robi la Transfagarasan, Canalul Dunare-Marea Neagra, Casa Poporului, Metrou, autostrazile, Amenajarea Complexa a raului Dambovita. Mai erau chemati la calamitati, inundatii si incendii. Iar in luna schimbarii la fata a Romaniei, de la finele anului 1989, au fost victimele diversiunii generate de forte speciale straine.
Fraza antologica a Apelului este urmatoarea: „Ati acceptat invadarea structurilor militare de decidenti politici, de la sefi de directii, la ministri, decidenti care sunt reprezentantii unor partide si care au navalit in haita, facand politica acelor partide si spoliind armata, internele, serviciile, in interes privat sau de grup politic.” Fara comentarii.
Insa, oricat de bine intentionat ar fi Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, condus de semnatarul Apelului, colonelul (r.) dr. Mircea Dogaru, implicarea sugerata in arena politica, cu dorinta de a cumula, peste trei ani, circa 1.000.000 de voturi nu va face decat sa mentina actuala divizare a comunitatii militarilor de cariera. Doar niciun sef de uniune, asociatie, sau federatie nu va accepta sa rateze…un loc eligibil. Apropo de intrarea in Parlament, se potriveste un gand al lui Mark Twain:”Intram in rai prin favoritism. Daca ar fi sa intram dupa merite, cainele meu ar fi inauntru si eu afara”.
Al doilea text este o scrisoare deschisa catre toti profesionistii militari, anuntand posibile marsuri, manifestatii si pichetari. Iata, intr-adevar, un semnal serios, care nu poate fi ignorat de guvernanti. Oricat de multe ar fi avantajele create unor asociatii clientelare, nu toti cei care au depus un juramant fata de tara pot fi cumparati cu un grad onorific. Dupa cum niciunul dintre ei nu va subscrie la aiuritoarea initiativa de renuntare in masa (!) la gradele avute in prezent. Pai am activat in Armata Chinei?…
Asa cum nu comandantul fortelor NATO din Europa stabileste salariile militarilor activi si pensiile rezervistilor din Romania, asa nici tentatia politizarii SCMD – nascut dintr-o frustrare obiectiva -, nu va duce in Parlament pe cei mai bataiosi lideri ai sai.
Mircea Dogaru et comp. au rostul si locul lor pe micul ecran. Acolo unde expertii in strangerea cotizatiilor pentru inmormantare, sau in avansari pe banda rulanta, nu vor ajunge niciodata. Pentru ca televiziunea inseamna miscare, atitudine. Nicidecum luarea pozitiei de drepti in fata camerei de filmat…Pe cand prima pichetare?
