Acasa Opinii Poate într-o altă viaţă? NU, în viaţa asta!

Poate într-o altă viaţă? NU, în viaţa asta!

scris de Mihaela Cârlan
7 afisari

Primim, de regula (de-o fi fiind vreuna), câte o lectie de (la) viata taman când totul pare asezat, nu musai perfect, dar nici de neîndurat, si e o liniste si pe dinafarasi pe dinauntru deloc prevestitoare de furtuna. Când nici prin gând ori suflet nu ne trece a o cere, atunci ni se nazare a cauta (alt)ceva.

Ni se urăşte cu binele”, o nelinişte la fel de surdă ca o durere de dinţi neînteţită începe a se roti în cercuri tot mai aproape şi ne alegem un vis străin, pe care îl botezăm inocent “de final”.  Nedesluşit întâi, apoi în joacă fără teamă şi la urmă… dezastrul. Rostul, neînţeles pe loc, se devoalează abia după ce trec revolta, furia, învinuitul, plânsul, datul cu fundul de pământ ori cu capul de pereţi că visul s-a spart. Şi că cioburile au ajuns atât de mărunte, că nu mai pot fi lipite ca de zeci de ori până atunci, încât să mai ţină până a doua zi măcar, necum până la moarte. 

Abia atunci înţelegi, ca un om călit în forja şi îngheţul unei iubiri imposibile, că n-ai pierdut şi “plusul”, pe care îl cauţi cu disperare să justifice toate nebuniile pe care le-ai făcut de fapt din dragoste, este la tine. La cel care ai devenit, dureros, pentru că te-ai schimbat şi schimbările de reliefuri adânci de suflet şi gândire dor. Străinii, din afară privind, ar putea spune că ţi-ai meritat suferinţa, dar nu vor putea nega că cel care stă în faţa lor acum este un om care a câştigat în timp ce credea că a pierdut totul.

Dacă ar fi vreo lecţie pe care să o poţi învăţa din povestite şi nu din trăite, apoi aceasta ar fi: la sfârşitul unei experienţe terminate fie şi într-un aparent moment de glorie, când totul pare a fi fost în zadar, să ştii că doar aşa, greu, a fost să ajungi pe drumul tău. Instinctele tale vor deveni atunci vocea întâi, toţi clopoţeii de alarmă vor începe să sune polifonic şi să intoneze imnul trezirii, toate ignoratele semne că mărşăluiai spre o fundătură ţi se vor arăta ca într-o diagrama scoasă de un ordinator deştept. Dar ordinatorul deştept este chiar minea ta în momentul cumplitei lucidităţi. Şi, îngrozit, poţi crede că nota de plată a fost cam mare ca să afli despre tine atât de multe şi atât de frumoase. Dar, NU, sigur nu era altă cale să ajungi la tine decât trecând printr-un infern. Unde, în sfârşit, ţi-e clar şi ţie că, dacă mai întârzii oricât de puţin, te vei prăji de tot.

Iar TU, astăzi, după toate acestea, NU eşti încă cenuşă gata să te întorci în pământ. Şi dacă ai fi, ai fi cenuşă de Phoenix, gata să-şi mai ia o dată zborul. Dar încotro? N-ai fi crescut destul dacă ţi-ar trece prin minte să urmeze răzbunarea pe tot ce poartă fustă sau pantalon, doar pentru a-ţi răcori sufletul şi hrăni din nou ego-ul ţinut o vreme la regim de slăbire. 🙂

Gândeşte-te că poate cuibul din care ai plecat, bărbat sau femeie, să-ţi joci cărţile şi viaţa la altă masă nu este gol şi cine te-a renegat fiindcă n-a crezut că poţi fi şi blând, şi răbdător, şi empatic, şi tolerant, şi de încredere, te-ar putea aştepta ACASĂ. Ca pe un fiu rătăcitor care şi-a  învăţat în cel mai trainic fel cu putinţă lecţia: prin iubire. De ce să mori cu gândul amar ”lasă, poate într-o altă viaţă…”, când chiar viaţa asta tocmai ţi-a mai arătat o dată drumul.  Everything will be ok in the end. If it’s not ok, it’s not the end.

Catchy

13 comentarii

Vernghtinango 19-10-2011 - 19:41

Asa ceva rar mi-a fost dat sa vad. Sa bati apa in piua si rezultatul sa fie : ceata! Doamna M.C., ce doriti de fapt? Ati auzit ca s-au inventat vibratoarele?

un crestin 19-10-2011 - 23:48

Domnule,
in alte cuvinte Mihaela iti spune:

„… cu femeia tinereţilor tale să te veseleşti,
19 cu ea, căprioară iubitoare, cerboaică plină de haruri,
cu ea să-ţi petreci
şi a ta să fie ea socotită
şi cu tine să fie în toată vremea;
pentru că de iubirea ei înconjurându-te,
aşa te vei înmulţi.
20 Nu-ţi pierde vremea cu cea străină,
nici nu te lăsa cuprins de braţe pe care nu le cunoşti;
21 căci căile omului se află sub ochii lui Dumnezeu,
Cel ce ţine seamă de toate urmele lui.
22 Fărădelegile sunt cele ce-l vânează pe om
şi fiecare se leagă cu lanţurile păcatelor sale;
23 unul ca acesta moare cu cei neşcoliţi
şi de mulţimea bunurilor lui s’a lepădat
şi din pricina nebuniei a pierit ”
Proverbe 5.

un crestin 20-10-2011 - 00:02

ps.
4 Spune-i înţelepciunii să-ţi fie soră,
minte cuprinzătoare agoniseşte-ţi,

5 ca să te păzească de femeia necunoscută şi vicleană
când te amăgeşte cu daruri de vorbe.

6 Că, dacă’n casa ei se uită pe fereastră’n uliţă,
7 şi printre feciorii nemintoşi îl vede pe unul mai fără minte
8 trecând pe lângă colţul casei
9 şi vorbind seara, pe’ntuneric,
în liniştea şi’n negura nopţii,

10 atunci femeia îi iese înainte arătând ca o desfrânată
din cele ce-i fac pe tineri să-şi iasă din minţi.
11 Că răsfăţată este şi neastâmpărată,
ale cărei picioare nu-s făcute pentru casă;
12 ea, când pe-afară se dezmiardă,
când pe la tot colţul uliţei pândeşte,
13 după care se apucă şi-l sărută
şi cu chip neruşinat îi zice:
14 „Am avut de adus o jertfă de pace,
astăzi mi-am plinit făgăduinţele, a
15 de aceea ţi-am ieşit înainte
dorindu-te pe tine, şi te-am aflat.
16 Patul mi l-am gătit cu pânzeturi,
cu scoarţe din Egipt l-am aşternut;
17 aşternutul mi l-am stropit cu şofran
şi casa mea cu scorţişoară.
18 Vino, să ne desfătăm cu iubire până dimineaţa,
vino, şi’n dragoste să ne tăvălim;
19 că bărbatul meu nu-i acasă,
departe’n cale s’a fost dus,
20 mâinile şi le-a încărcat cu bani
şi după multe zile se va întoarce acasă“.
21 Şi astfel, cu vorbe multe l-a abătut din drum
şi cu laţurile buzelor l-a tras după ea,

22 iar el degrab a urmat-o
şi iată-l mergând ca un bou la’njunghiere
şi ca un câine la zgardă
23 sau ca un cerb rănit de o săgeată la ficat, sau ca pasărea ce se grăbeşte spre laţ
fără să ştie că e vorba de viaţa ei.

24 Acum, deci, fiule, ascultă-mă
şi ia aminte la cuvintele gurii mele:

25 Inima ta să nu se abată spre căile ei
şi’n cărările ei să nu te rătăceşti,
că ea pe mulţi, rănindu-i, i-a nimicit
şi nenumăraţi sunt cei pe care i-a ucis.
26 Casa ei e drumul iadului,
râpa ce duce la cămările morţii.

Ciu Huhu 20-10-2011 - 07:20

Foarte frumos si afevarat!

MC 20-10-2011 - 04:41

desigur, Vernwhatever, si-mi plac alea cu urechi,care au totusi un pic de scoala cat sa scrie, chiar daca ineptii.

un crestin 19-10-2011 - 23:35

“Ni se urăşte cu binele”. Mihaela zice bine:”o nelinişte la fel de surdă ca o durere de dinţi neînteţită începe a se roti în cercuri tot mai aproape şi ne alegem un vis străin, pe care îl botezăm inocent “de final”.
Si finalul este la porci si la roscoave.

Daca nu urmeaza o revenire in fire si drumul inapoi acasa, urmeaza plansul si scrasnirea dintilor

Sandokan 20-10-2011 - 08:32

Excelent.

Viorica Ianc 20-10-2011 - 09:27

Buna Dimineata !
Am vrut sa citesc cate ceva frumos toata vara asta pe acilea ! Este bine si acum toamna !
Iubirea mie mi se pare cu totul diferita fata de dragoste. Frumusetea dragostei
este egoista. Prin altruismul Iubirii intelegi ca el(ea) este necesar sa se simta
Bine !
Nu pot crede in siruri de vieti. Pentru mine omul sau oama sunt unicat !

Numai din plictiseala ” Ni se uraste cu binele „. Plictiseala este moarte si
pentru iubire si pentru dragoste !
Lectii pot apare in fiecare dimineata !

MC 21-10-2011 - 13:38

Multumesc Viorica, dar poti sa vii si pe site-ul catchy 🙂

Garningostorshag 21-10-2011 - 17:38

Femeile urite sint complexate. Uritenia este un complex cu care te lupti fara speranta. Complexatele se simt si refuzate, de aceea ele au dileme. Dilema cea mai fatidica este aceea ca, daca esti urita, poti sa eviti acest dezavantaj prin alte calitati, cum ar fi, nivelul intelectual. Vezi doamne ca se vor gasi unii care vor prefera o „culta” versus una frumoasa. Aiurea! Nici gind asa ceva. Alta dilema, o provoaca pe femeia urita sa incerce sa-si „sculpteze” trupul, crezind ca, pe intuneric fata nu mai conteaza. Aiurea. Nici gind asa ceva. Alta dilema o provoaca pe femeia urita sa ocupe o pozitie sociala de la inaltimea careia sa poata sa-i cada cineva, cumva, in plasa. Aiurea. Nici gind de-asa ceva. Si dilemele se cam opresc aici. M.C. si-a ales prima dilema. Aiurea. Nici gind asa ceva.

ParpanghElE to garbitschostorsag 21-10-2011 - 19:22

Frumusetea sufleteasca este bogatia suprema a unei femei,dar de unde sa stie toate astea un idiot complexat de inteligenta si finetea M . C !

Garningostorshag 21-10-2011 - 21:13

esti un simplu si amarit ipocrit.

urbos 21-10-2011 - 22:33

Adevaru e ca fata conteaza mai putin, la urma, asa.

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult