Un bun amic din Bistrita-Nasaud mi-a povestit o intamplare al carei talc cred ca se potriveste ca o manusa politicii guvernantilor actuali si structurii lor clientelare. Povestea e urmatoarea: intr-un sat, apartinator comunei X, de langa Bistrita, obisnuia serile sa stea singur in bufetul din „centru”, la o bere si-o cafea, un tanar aparent timid si nu prea comunicativ (profesia lui n-are nici o importanta). Prietenii lui – „pretenarii”, cum se zice prin partea locului – tot trageau de el, mai ales in week-end: „Hai, ma, si tu in comuna, c-au aparut niste gagici traznet! Ce tot stai aici singur ca huhurezu’? Hai!” Junele – nu si nu. Pretenarii insistau: „Ma, tu n-auzi?! Hai cu noi in comuna, ca e plin de… – (si-aici, cu scuzele de rigoare, n-am ce face, trebuie sa pomenesc cuvantul cu pricina) – curve!” Junele – nimic. Atunci pretenarii l-au atacat la sensibilitate: „De ce nu vii, ma? Nu-ti plac fetele? Esti cumva poponar?” In fine, atacat astfel si pesemne jignit, tanarul a raspuns cu tristete: „Mai baietii, nu vin cu voi, ca le cunosc pe curvele astea: toate mi-s verisoare”.
Trec peste faptul ca, asa cum se spune, insasi politica e cum ziceam mai inainte si ma gandesc ca partidul aflat la putere n-are cum sa se atinga de reteaua lui clientelara, asa cum nici junele nostru nu se putea atinge de verisoarele lui: cum a ajuns partidul la putere daca nu cu banii „neamurilor” (nu neaparat de sange) care i-au finantat masiv campania electorala? Si am senzatia ca, din aceasta cauza, in curand PDL-ul va ramane tot mai singur in propriul sau bufet comunal non-stop.
(articol aparut in saptamanalul ziuaveche.ro nr.7)
