Pontificarea

Ţara asta a trecut de-a lungul istoriei prin perioade mai uşoare sau mai grele, procese care au marcat-o mai mult sau mai puţin, dar care în mod cert au avut o influenţă în viaţa românilor surprinşi în vâltoarea evenimentelor.

Am trecut ca români, ca neam, prin perioadele „romanizării”, turcizării, fanariotă, francofoniei, colectivizării, bolşevizării, înaintării spre comunism, apoi „democratizării” iliesciene, şi a băsismului. Din 2012, dar mai ales 2013, intrăm în perioada Pontificării.

Ca orice marionetă ridicată pe poziţie la care nu spera nici în visele adolescentine, odată văzut cu cuţitul în mână, Pontificatorul a început să creadă, ca şi Băse, că El este deţinătorul adevărului absolut şi trasează sau schimbă direcţii după bunul plac, indiferent de impactul pe care îl au asupra cetăţenilor, indiferent dacă în felul acesta îşi contrazice propriile principii enunţate anterior.

1. Nici nu se închiseseră urnele şi domnia sa ieşea pe post să arate lumii că degeaba au votat USL, soarta ţării va fi decisă tot de partidele trădătoare şi şantaziste, respectiv UNPR şi UDMR. La presiunea imensă a mediei, a celorlalte partide din USL şi opiniei publice a trebuit să renunţe pe moment la cooptarea UDMR la guvernare, dar nu a uitat să menţioneze că el se ţine de cuvânt iar cu UDMR semnase un acord încă de la alegerile locale, când populaţiei îi spunea să voteze USL ca să scape de şantajul UDMR. Asta da Pontificare;
2. Nici nu fusese numit premier şi mergea la Cotrocean să semneze un act pe care îl bibilea de două luni, un pact cu diavolul împotriva căruia „ se ridicase” cu toata forţa, cerând românilor să iasă la referendum dacă vor să scape de el. Toate campaniile, cea locală, cea de la referendum şi cea parlamentară s-au bazat pe dorinţa românilor de a scăpa de Băsescu, practic acest deziderat a scos lumea la vot, iar campaniile USL nu au prezentat altceva decât „alternativa„ anti-Băse fără nici un program de guvernare. Oamenii au ieşit la vot, cei care au ieşit, şi au votat „jos Băsescu” pentru că asta s-a strigat la toate mitingurile USL, nimic altceva. Numai că acum Ponta şi „sanitarul” personal, Zgonea încearcă să ne convingă că 60 % din ţară a votat USL. Uită domniile lor că de fapt cei 60% reprezintă nu 60% din populaţia cu drept de vot ci 60% din cei care au ieşit la vot adică abia 4,5 milioane de alegători, exact atâţia cât spuneau domnii Ponta şi Zgonea că ar reprezenta un procent care nu legitimează menţinerea lui Băsescu. Ce mai uită domnii este faptul că chiar şi aceşti 4,5 milioane au votat în mare parte pentru căderea regimului Băsescu, nu neapărat pentru Pontificarea ţării. Amnezie, inconştienţă sau nesimţire?
3. Nici nu se numise guvernul şi domnul Ponta îl ţinea alături, să vadă toată lumea pe cine se sprijină viitorul guvern, pe”naşul”. Naş de profesie, mai întâi al mafiei lui Năstase, după ce făcuse încălzirea pe lângă Luceafărul Huilei, apoi al lui Băsescu după ce a săltat-o pe madam Udrea până în cabinetele Cotrocene la recomandarea prietenului Cocoş, Naşu Oprea s-a pus naş personal al Pontificatorului din timp, pentru a fi sigur că oricine va fi la putere el va rămâne în picioare. Ponta are nevoie de el pentru că Voicu, veriga ruptă din încrengăturile mafiilor politice era compromis şi nu mai putea fi folosit. Cel care i-a luat locul, Naş Oprea are legături în toate mediile politice pentru că el a făcut afaceri şi împărţit dividende cu toate capetele „luminate” ale conducerilor de partid, deci este cel mai potrivit pentru a monitoriza şi coordona activităţile internelor şi apărării, pentru că au mai rămas multe terenuri ale armatei de vândut şi multe dosare de acoperit. Unul din terenuri aflat de mult pe lista şi în ochii lui Oprea se află chiar în fieful domnului prim, pe undeva pe la Rânca unde armata mai are nişte teren bun de exploatat. Presiunile sunt mari, este fieful domnului Ponta, Baia de Fier, Rînca şi Novacii deţin încă terenuri care au căutare. Oprea va trebui să aranjeze trecerea domeniilor deţinute de armată, lăsate în paragină pentru a „scădea „ preţul şi a „ justifica” vânzarea, din posesia armatei în cea a primăriilor şi din a statului în cea privată. În 4 ani, militarii îşi pot lua adio de la cabana şi terenul din Rînca, pentru că şi aşa, datorită lipsei de fonduri, nu prea mai au loc activităţi de instrucţie deci .. BUN PENTRU VÂNZARE. Nimic nu este întâmplător, nici bugetul care se acordă armatei, nici lăsarea în paragină a cabanelor militare şi nici scoaterea taberelor de instrucţie din planul pregătirii pentru luptă;
4. Dacă tot vorbim de armată, să nu uităm „mişcările de trupe” de la conducerea ministerului. Cine se aştepta ca Dobriţoiu să fie repus pe funcţia de ministru al apărării după ce scosese la lumină avansările ilegale ale lui Oprea, Naşul lui Ponta şi mai ales după ce făcuse praf Strategia de Apărare a lui Fota şi Băsescu cu care Ponta tocmai semnase actul Marii Trădări Naţionale ori era visător, ori inconştient. Iniţial s-a vehiculat ideea numirii lui Oprea la Apărare, dar, ca şi în cazul UDMR, opoziţia a fost atât de puternică încât Pontificatorul a fost nevoit să renunţe la idee şi a găsit soluţia unui vice „fără portofoliu” ca să nu zică lumea că îi dă prea mare importanţă, dar cu „expertiză” pe interne şi apărare, un fel de coordonator, de fapt ochiul şi timpanul, manevrantul sau naşul mafiilor din cele două ministere. Mai are cineva vre-un dubiu că nu se va face nici o numire la nivel mare în respectivele ministere fără acordul naşului? Ba mai mult, domnul Duşa un adevărat macho, vrând să arate cât antigel are în instalaţie, anunţă linguşitor că nu îşi va lua consilieri la minister. Păi ce să facă, să se bată cu ai lui Oprea sau să facă sluj în faţa acelora? Ca să nu mai fie dubii, domnul Duşa s-a gândit să arate din timp şefului că el se lasă pe mâna „expertului„ Oprea. Câtă expertiză poate avea Oprea la Interne unde a fost numit ministru dar nu a apucat să ministerieze, să spună finu Ponta. Sau câtă expertiză poate avea acelaşi naş la apărare unde cât a fost ministru nu a participat la nici o întâlnire NATO la nivel înalt pentru că în afară de „YES PLESE, TIP PLEASE” nu ştie să spună în engleză, să spună tot finu Ponta. Ciudat este că acelaşi domn Duşa spunea că una din priorităţile armatei este respectarea obligaţiilor Euro-Atlantice. Care obligaţii domnule ministru Duşa? Acelea de a vărsa sângele ostaşilor români pe terenurile Afgane? Că altceva nu putem face din lipsă de fonduri. Singura obligaţie pe care o putem respecta cu fondurile pe care le are apărarea este să ne vărsăm sângele spre slava şi salvarea administraţiei americane. De ce nu mergeţi dumneavoastră, sau domnul Fixativ să vă lăsaţi oasele pe acolo, dacă asta vă e strategia privind apărarea?
5. Nici nu am mâncat porcul, că acesta ne anunţă că a dat dezlegare la taxe pe care le lasă la latitudinea administraţiilor locale, ca să nu îl înjure lumea pe el şi la „restructurări”, adică la ciolan. Ce mai e de comentat? Domnul Ponta şi-a anunţat „enoriaşii” că pot să-şi numească în funcţii nepoţii, nepoatele, pupilii şi pupilele, unchii, prietenii şi ca să nu moară de foame le arată şi modul în care pot face rost de salarii babane pentru ei. Trăiască Pontificatul Ponta!
6. Nici nu a trecut bine anul 2012, anul victoriei cum îi spunea domnul Ponta în campania electorală „anul victoriei împotriva lui Băsescu” cu care negocia pe la spate acordul de coabitare un act prenupţial, într-un mariaj al ruşinii, având drept codoaşe pe doamele Merkel şi Clinton nici nu am intrat în anul 2013 şi domnul Ponta ne anunţă noi taxe. De fapt greşesc, nu sunt noi, sunt vechi, scoase pe perioada alegerilor şi campaniilor electorale şi reintroduse după ce românii le-au dat ce au vrut, votul de încredere. Aşa cum ne-a stricat sărbătoarea alegerilor la 5 minute după închiderea urnelor, anunţându-ne dragostea faţă de cei ce doresc federalizarea ţării, tot aşa ne strică sărbătorile de sfârşit de an anunţându-ne că din 2013 se va reintroduce taxa de primă înmatriculare, numită poate altfel, dar de fapt aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Şi mai anunţă cu acelaşi cinism tăierea sporurilor pentru angajaţii din sectorul bugetar. Nici o diferenţă între Boc şi Ponta. Şi unul şi altul nefiind în stare să producă altceva în afară de mătreaţă, se cramponează de singura modalitate de care sunt în stare pentru a scoate bani : taxe şi tăieri de salarii pensii, sporuri, măriri de impozite, creşteri de preţuri. Asta este tot ce pot face guvernele României, indiferent cine le conduce. Dar pot creşte efectivele parlamentului şi ale guvernului, pentru că nu e aşa, ei duc greul în România şi în perioadă de criză, efortul lor este mai mare. Dacă Boc a numit pensiile nesimţite ca să le poată tăia , Ponta a fost mai subtil, el nu a folosit cuvinte jignitoare doar a menţionat limitele cu care este de acord el :” „Nu mi se pare corect să te faci ca lucrezi la stat şi să ai 150 de milioane pentru că stai într-un birou. Cred că lucrul ăsta s-a întâmplat pentru că nimeni nu avea puterea de a face acest lucru. Domnul Boc doar a zis, nu a umblat”. Deci domnul Ponta nu dă voie şi altora să facă ce fac aleşii “poporului” cei ajunşi parlamentari prin redistribuire, adică să se facă că lucrează.Unde eşti Mircea? Mai eşti parlamentar? Dacă nu, ai încurcat-o. Acest drept revine numai parlamentarilor şi guvernanţilor nu şi muritorilor de rând. Pe de altă parte, Boc doar a promis ca va tăia pensii şi salarii, ce va urma acuma este real. Ţineţi-vă bine românilor, îl veţi regreta pe Boc.
7. Nici nu a luat bine domnul Stroe funcţia de ministru în primire la Interne şi domnul Ponta îi face atmosferă, anunţându-i subordonaţii că îi aşteaptă discriminări. Inteligent lucrat, excelentă strategie. Domnul Ponta ca prim şef, nu îl lasă pe ministrul de interne să vadă cu ce se va confrunta acolo şi ce va găsi, aşa că anunţă el: „Când ai salariu 80 de milioane, nu mai trebuie să îţi dau bani şi de hrană, de echipament”. Deci cu aşa perspective, viaţa şi activitatea ministrului PNL-ist este plimbare pe malurine Senei pe la Interne. Uită însă domnul Ponta că acele sporuri se dau nu ca ajutor social ci ca drepturi pentru specificul activităţii în care dacă respectivii nu s-ar încadra, nu le-ar primi. Şi atunci tăierea acelor sporuri pentru unii angajaţi va fi fie o discriminare faţă de ceilalţi colegi fie – dacă se va scoate sporul tuturor- un abuz şi o măsură Bocalistă. Uită domnul Ponta câte sporuri şi ce pensii au judecătorii pe care i-a mai procopsit şi domnia sa în acest an, ca să le cumpere fidelitatea ?

Toate aceste măsuri şi fapte arată că România a întrat într-o nouă etapă a dezvoltării sale, vom fi Pontificaţi, că tot se vorbea de sfârşitul lumii, măcar să ne apropiem de Dumnezeu şi legislativ, nu numai spiritual. Apropo, Biserica este bugetară? La sporurile înalt prea sfinţiilor lor, cei care aşa cum spunea Ştefan a Petrei iau şi de la vii şi de la morţi şi mai nou şi de la stat şi de la privat, nu umbla domnul Ponta? Sau îi e frică de afurisenie? Păi acatiste mai putem da şi noi „preasfinte” Victoraş, ca să îl parafrazez pe alt „sanitar” domnul Fifor, şi unii din noi avem o gurăăăăăăăăăăăăăă, Doamne Doamne. Aveţi grijă sfinte Victor, Bastilia au dărâmat-o oamenii, nu sfinţii.